Declinul sau extincția mamiferelor mari influențează în mod negativ fertilitatea solului. Este concluzia unui studiu publicat luni de o echipă de cercetători de la Universitatea din Oxford. Autorii susțin că urina și fecalele acestor animale, dar și corpurile lor aflate în descompunere după moarte, erau o bună sursă de îngrășământ natural pentru pământ.
Conform cercetătorilor britanici, mamiferele precum balenele, mamuții, mastodonții, leneșii, rinocerii sau diverse specii de tatu, dar și păsările marine și peștii migratori ca somonul aveau rolul de a împrăștia nutrienți în oceane, de-a lungul apelor curgătoare și la nivelul solului.
Călătorind pe distanțe lungi, aceste mamifere produceau, transportau și reciclau nutrienți precum fosfor sau nitrogen, substanțe care cresc semnificativ productivitatea solurilor în zone izolate. Odată cu dispariția sau diminuarea numărului de animale, începând cu ultima Era Glaciară, capacitatea nutrienților de a se împrăștia a scăzut cu 6%.
Înainte ca numărul balenelor și a altor mamifere marine să scadă cu 90% din cauza supra-exploatării, aceste animale transportau anual aproximativ 340.000 de tone de fosfor de la adâncimi de aproximativ 100 de metri către suprafața oceanelor, Acum, fertilizarea realizată de ele a scăzut cu 23%.
În ultimii 10.000 de ani, aproximativ 100 de specii de mamifere mari au dispărut complet, din cauza schimbărilor climatice și a supra-exploatării. Au supraviețuit doar 9 specii de elefanți, rinoceri și leneși, din cele peste 48 de specii de erbivore existente în timpul Erei Glaciare.
