Sectorul construcțiilor este responsabil pentru o mare parte din emisiile de gaze cu efect de seră din atmosferă, dar e, în același timp, vulnerabil în fața schimbărilor climatice. În contextul în care creșterea demografică pune presiune asupra extinderilor urbane, domeniul construcțiilor trebuie să se adapteze și să vină cu soluții pentru orașe sustenabile, fie că vorbim despre eficiența energetică, economisirea apei sau selecția materialelor. Președintele Ordinului Arhitecților din România, Sorin Țigănaș, a explicat, într-un interviu acordat în exclusivitate Green Report, importanța sustenabilității în construcții.
Ce înseamnă sustenabilitatea în construcții și arhitectură?
Sustenabilitatea se așează peste toate și ar trebui să le integreze, nu este un atribut propriu lumii construite, cred că ține de toate activitățile umane. Este o atitudine care pornește de la principiul că resursele sunt limitate și nu putem să le consumăm negândindu-ne la viitorul omenirii și al planetei. Sustenabilitatea este o chestiune care ar trebui să coboare în nivelul ei de înțelegere de la clasa a VIII-a la clasa a V-a, de la a V-a la clasa I și înainte. Să devină o temă fundamentală a educației.
Nu există pericolul ca acest termen să își piardă însemnătatea?
Ca în multe alte domenii există riscul ca un termen foarte complex și complicat să se demonetizeze prin utilizare, să ajungem la limbă de lemn, să ne prefacem, să ne autodeclarăm că suntem sustenabili prin tot felul de gesturi și, de fapt, să nu fim în profunzime. Atunci termenul pe care mulți îl preferă este de responsabil. Pentru că responsabilitatea – și aici există noțiunea de arhitectură responsabilă, de construire responsabilă – cred că e lipsită de echivoc. Este o temă clară de a te gândi cum faci lucrurile astfel încât să nu strici, să nu produci efecte negative.
Au schimbările climatice un impact asupra construcțiilor sau construcțiile asupra mediului?
Lucrurile sunt destul de clar măsurate la această oră. Nu mai există dubii în privința efectelor. Toată lumea a căzut de acord și se pronunță foarte frecvent că domeniul construcțiilor este responsabil de un procent imens din consumul de energie, de resurse materiale, de producția de gaze cu efect de seră. Și mai mult de atât, construcțiile sunt primele în pericol din cauza efectelor schimbărilor climatice. Pe undeva sunt și responsabile, dar și vulnerabile. Felul în care oamenii locuiesc, trăiesc, se așează în orașe este absolut fundamental.
În ce etapă ne aflăm acum?
Eu aș categorisi etapa în care ne aflăm acum cu tentativa de a oferi soluții. La o problemă, ca de obicei, nu există o singură soluție, ceea ce nu e rău deloc. Evident că acestea sunt diferite, adaptate diverselor condiții, pentru că mediul construit, zonele climatice, obiceiurile, cultura, densitățile, refieful, toate acestea sunt diferite. Nu există o soluție unică pentru a construi sustenabil, și nimic mai firesc până aici. Important e să adoptăm aceste soluții în structura construcției. Din păcate, criza economică este un mare inamic al gândirii sustenabile pentru că ne face să ne concentrăm numai pe bani. Oamenii sunt prin natura lor predispusi să fie egoiști și să uite elementul central al sustenabilității, și anume gândirea în perspectivă.
Care este rolul clădirilor sustenabile în dezvoltarea orașelor?
Practic toate construcțiile se transformă. Se spune că în anii care vor veni – orizont 2050 – aproape tot patrimoniul construit va trece printr-o reconsiderare. Țintele acestor reparații, să le spunem, trebuie să fie setate corect. Clădirea trebuie să aibă, prin acest proces, un nou standard de performanță ca sa joace corect acest rol al sustenabilității. Problema sustenabilității se aplică atât la clădirile existente, care pot fi îmbunătățite deodată sau treptat, cât și la clădirile noi făcute de la zero, care evident își pot permite să abordeze lucrurile și mai performant.
Care sunt provocările în România pentru acest sector?
În primul rând, trebuie să găsim stimultente, rațiune. De ce să-mi fac o clădire sustenabilă? Asta este o întrebare pe care ne-o punem toți. Dacă sunt utilizatorul atunci răspunsul este foarte clar, din cel puțin două motive: 1. pentru că va fi mult mai ieftin să locuiesc într-o astfel de construcție, pentru că ea este efectiv mai bună, consumă mai puțin, îmi oferă o satisfacție mai mare și 2. propria conștiință. Nu ne putem imagina această schimbare fără contribuția fiecăruia dintre noi. Nu o vor face nici guvernanții, nici corporațiile prin CSR. Trebuie să o facem cu toții. Aceste două chestiuni vin împreună.
Putem stimula dezvoltarea acestor tip de construcții?
Există astfel de programe. Deocamdată în stare de experiment. La Cluj, în orașul în care trăiesc, există o hotărâre de Consiliu Local de reducere a taxelor pentru clădirile certificate ca fiind clădiri verzi. Din câte știu, Timișoara lucrează la adoptarea unei astfel de hotărâri. Acestea sunt stimulente pentru cei care investesc și construiesc clădiri verzi. Pe de altă parte, în lumea birourilor, știu foarte bine că cei care sunt mari operatori construiesc clădiri cu performanțe de clădiri verzi pentru că își maximizează șansa de a închiria către clienți calificați, cu potențial financiar și care sunt interesați de performanțele clădirilor. Lucruile încep să pornească de la specialiști. De fapt motorul ar fi sectorul public. Practic sectorul public nu ar mai trebui să construiască nesustenabil. El trebuie să pună ștacheta.
Dacă ne uităm în Europa și observăm că aceste lucruri se discută la scară mai mare de câteva zeci de ani. De puțin timp. Şi totuși sunt națiuni care au făcut progrese fulminante. Mă gândesc în special la țările nordice. În conferințele pe care le organizăm am avut constant invitați din zona scandinavă care ne-au arătat că există deja un limbaj comun. Altfel spus sustenabilitatea va fi într-adevăr o temă acceptată atunci când nu vom mai vorbi despre ea.
