Cu un deficit de precipitații de până la 80% față de media sezonieră în unele regiuni și temperaturi record înregistrate în martie 2025, Europa se confruntă cu un început de primăvară secetos.
Europa traversează un început de primăvară alarmant, marcat de lipsa precipitațiilor și temperaturi neobișnuit de ridicate. Solurile superficiale sunt deja uscate în peste 50% din Germania, iar culturile de cereale din estul continentului riscă pierderi semnificative.
Conform datelor Observatorului European al Secetei (EDO), actualizate la mijlocul lunii martie, porțiuni extinse din Polonia, Ucraina, Grecia, Balcani, Suedia, Irlanda și Germania se află deja în zona de „avertizare” (cod portocaliu), în timp ce sud-estul Spaniei este în scenariul „de alertă” (cod roșu).
„Situația pe care o observăm este îngrijorătoare, mai ales în Europa Centrală și de Est”, a declarat pentru Politico Andrea Toreti, cercetător principal la Observatorul European al Secetei.
„Deficitul de precipitații se acumulează de 60 până la 80 de zile și se accentuează. Monitorizăm cu atenție, pentru că evoluează rapid.”
Condițiile climatice din 2025 încep să semene tot mai mult cu cele dinaintea secetei severe din 2018, una dintre cele mai costisitoare din ultimele decenii.
În lipsa unor precipitații consistente în următoarele săptămâni, impactul asupra agriculturii europene ar putea fi semnificativ.
Soluri uscate, recolte în pericol
Germania este printre cele mai afectate state.
Potrivit monitorului de secetă al Centrului Helmholtz, peste 50% din teritoriul german prezintă un strat superficial al solului „extraordinar de uscat”.
Deși rezervele mai adânci de apă sunt încă rezonabile, stratul de la suprafață este esențial pentru dezvoltarea plantelor tinere.
În Belgia, Institutul Regal de Meteorologie a raportat doar 7,8 mm de precipitații în Bruxelles în perioada 1 martie – 2 aprilie, față de media normală de aproximativ 50 mm.
Au fost înregistrate 33 de zile consecutive fără ploaie în capitală, un record negativ absolut.
România: între risc hidrologic și lentoare instituțională
România nu figurează în zona roșie de pe hărțile Observatorului European al Secetei, însă este inclusă în zona de monitorizare („watch”), ca parte a regiunii est-europene afectate de o iarnă săracă în precipitații și de un început de primăvară neobișnuit de secetos.
În luna martie 2025, Administrația Națională de Meteorologie (ANM) a înregistrat cantități de precipitații sub 15 mm în multe zone din sudul și sud-estul țării, sub jumătate din media obișnuită pentru această perioadă.
Această tendință este cu atât mai îngrijorătoare cu cât România a înregistrat, în anii agricoli 2023-2024, episoade severe de secetă pedologică.
Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, în perioada septembrie 2023 – august 2024, peste 1,7 milioane de hectare de culturi agricole semănate în primăvara anului 2024 au fost afectate de secetă, dintre care peste 1,3 milioane de hectare au fost calamitate în proporție de 70% până la 100%.
În ceea ce privește infrastructura de irigații, deși Ministerul Agriculturii a anunțat investiții și extinderi în cadrul Planului Național de Irigații, suprafața agricolă efectiv deservită de sisteme funcționale este în prezent de aproximativ 1,4 milioane de hectare.
Autoritățile își propun extinderea acesteia la 2,7 milioane de hectare până în 2027, însă ritmul implementării rămâne lent, iar fermierii continuă să fie vulnerabili în fața secetei recurente.
Lanțuri logistice tensionate și riscuri pentru securitatea alimentară globală
În paralel cu riscurile asupra agriculturii, seceta afectează și lanțurile logistice.
Nivelul Rinului, arteră-cheie pentru transportul de mărfuri în Europa de Vest, a coborât în martie la cote specifice verii, obligând barjele să transporte sub 50% din încărcătura normală, potrivit datelor Administrației Federale pentru Hidrografie și Navigație din Germania.
Această reducere are un impact direct asupra costurilor și timpilor de livrare pentru industrie.
Pe piața globală a cerealelor, tensiunile se acumulează. Ucraina și Polonia, aflate în zona de „avertizare” de secetă, sunt exportatori majori de grâu, porumb și floarea-soarelui.
O producție scăzută în aceste state poate influența prețurile internaționale și poate alimenta instabilitatea în regiunile dependente de importuri, avertizează cercetătorul agricol Claas Nendel, citat de serviciul meteorologic german (DWD).
Un continent între foc și apă
Seceta ridică și riscul de incendii de vegetație.
Autoritățile din Austria și Liechtenstein au emis deja alerte pentru zonele de pădure afectate de uscăciune accentuată.
Pe teritoriul Ucrainei, pericolul este amplificat de conflictul militar, deoarece terenurile uscate devin mult mai ușor inflamabile în urma bombardamentelor.
La polul opus, unele regiuni europene se confruntă cu precipitații extreme.
Insula Lanzarote din arhipelagul Canare, de exemplu, a declarat stare de urgență la începutul lunii aprilie, după ce ploile torențiale au provocat inundații severe.
O strategie europeană mult așteptată
În fața acestor dezechilibre tot mai frecvente, Comisia Europeană a anunțat pentru iunie 2025 publicarea Strategiei pentru Reziliența Apei.
Documentul va viza adaptarea la „dubla criză” generată de schimbările climatice: prea multă apă, prea puțină apă.
Mai multe rețele europene de ONG-uri de mediu, printre care Biroul European de Mediu și WWF European Policy Office, subliniază că Europa trebuie să trateze apa ca pe o resursă strategică, nu inepuizabilă, în fața crizelor tot mai frecvente generate de schimbările climatice.
