Sărăcia energetică a fost o temă de discuție în cadrul conferinței Housing Forum 2017, ce a avut loc săptămâna trecută. Acolo, președintele Asociației Auditorilor Energetici pentru Clădiri din România (AAECR), Emilia Mladin, a explicat ce reprezintă acest tip de sărăcie în România, care sunt cauzele și ce soluții există. Luna trecută, Centrul pentru Studiul Democrației, un think-thank al Universității Babeș-Bolyai, a publicat un raport pe aceeași temă.
În Sărăcia Energetică și Consumatorul Vulnerabil. Cât de departe suntem de Europa?, specialiștii români au analizat contextul teoretic și legislativ al fenomenului, au prezentat evidențe statistice și au precizat care sunt soluțiile.
Ce este sărăcia energetică
Potrivit raportului, sărăcia energetică se referă la imposibilitatea unei gospodării de a-și asigura serviciile energetice necesare la costuri accesibile.
Persoanele care fac parte din această categorie se numesc clienți vulnerabili și în România există legea nr.123/2012 care îi definește. Potrivit acesteia, „clienții vulnerabili sunt clienții finali care aparțin unei categorii de clienți casnici care, din motive de vârstă, sănătate sau venituri reduse, se află în risc de marginalizarea socială și care, pentru prevenirea acestui risc, beneficiază de măsuri de protecție socială, inclusiv de natură financiară.”
Autorii raportului atrag însă atenția că legea nu definește sărăcia energetică ca termen distinct, însă definește clienții vulnerabili.
Probleme cu legislația
Președintele AAECR, Emilia Mladin, spune că lipsesc criteriile de identificare a clienților vulnerabili, pentru că legislația este incompletă.
De asemenea, ea susține că în România indicatorii de măsurare a sărăciei energetice se bazează exclusiv pe măsurarea veniturilor gospodăriilor, nu și pe ponderea cheltuielilor cu energia în veniturile familiilor ori pe starea tehnică a locuinței și pe necesarul de căldură. Afirmația este confirmată și în raportul universității din Cluj.
De asemenea, Mladin spune că, în fapt, sărăcia energetică se manifestă ca un cerc vicios pentru cei cu venituri reduse. Ei nu își pot permite să investească în case eficiente energetic, așadar, facturile sunt mari. Apoi, o mare parte din veniturile familiei se duc pe acoperirea facturilor pentru utilități.
„La intersecția dintre cele trei probleme apare sărăcia față de energie. Efectiv, cei lipsiți de anumite mijloace sunt captivi și se afla într-o situație dezavantajoasă față de ei.”
În plus, o altă problemă este modul în care sunt ajutați de către stat clienții vulnerabili, susține președinta AAECR.
„Eu nu înțeleg ca ajutorul față de cei defavorizați să se traducă doar în subvenții. Mi se pare o măsură extrem de nesustenabilă și pe care continuăm, din motive electorale sau de superficialitate, să o aplicăm la nesfârșit”, a declarat aceasta în cadrul conferinței.
În prezent, în România, principala metodă de măsurare, dar și de rezolvarea a sărăciei energetice se raportează exclusiv la veniturile gospodăriilor și se traduc în practică prin acordarea ajutoarelor de încălzire de către stat (și a tarifelor sociale direct de către furnizori, în cadrul energiei electrice), concluzionează specialiștii în raport. Mai mult decât atât, ei identifică probleme în modul în care sunt acordate aceste ajutoare și dacă ele ajung la toate acele gospodării, care se află într-adevăr în condiții de sărăcie energetică.
Care sunt soluțiile
Emilia Mladin spune că mai potrivite ar fi investițiile în măsurile de eficiență energetică, nu cele în subvenții.
„Aici ar trebui aplicată această experiență veche în a oferi bani nu pentru acoperirea costurilor curente cu energia, ci pentru a investi în măsuri de eficiență energetică. Mai bine îi dai omului mâncare, nu bani pentru mâncare, pentru că banii aceia se vor duce și pe altceva.”
În plus, una dintre măsurile pe care specialiștii pe propun în raport privește legislația. Aceasta ar trebui să reorienteze filozofia de înțelegere și de rezolvare a sărăciei energetice de la ajutoare (care trebuie menținute ca măsuri de protecție socială pe termen scurt) la nevoia de asigurare a necesarului de căldură.
Raportul poate fi consultat integral aici.
