Think tank-ul Overseas Development Institute (ODI) a publicat un raport care analizează modul în care industria ambalajelor poate reduce consumul de plastic cu 78% în următorii 30 de ani.
Raportul detaliază acțiunile care ar putea fi întreprinse pentru a reduce la jumătate consumul de plastic în următorii 30 de ani, pentru a recicla 75% din plasticul care rămâne în uz și pentru a crește cantitatea produsă fără combustibili fosili.
Acest lucru ar putea duce la o reducere drastică a emisiilor globale de plastic, de la 1.984 de megatone (Mt) de dioxid de carbon echivalent (CO2e) în prezent, la 790 Mt CO2e în 2050.
În cazul în care industria ambalajelor ar lua măsurile descrise în raportul său, ODI susține că ar putea reduce utilizarea plasticului cu 78% până în 2050.
„În ciuda atenției substanțiale acordate poluării și reciclării plasticului, emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producția de noi materiale plastice vor crește dramatic. Pentru a înfrunta criza climatică, trebuie să recunoaștem cu adevărat că materialele plastice reprezintă o problemă climatică și să ne ridicăm ambiția dincolo de reutilizare și reciclare, pentru a elimina în mod semnificativ și complet materialele plastice. Cercetările noastre arată că acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic – dar va fi nevoie de voință publică și politică, precum și de leadership din partea industriei”, spune Andrew Scot, cercetătorul principal al ODI pentru raportul „Eliminarea treptată a materialelor plastice”.
Șapte moduri în care industria ambalajelor poate reduce cantitatea de plastic pe care o consumă
1. Dezvoltarea de ambalaje durabile deținute de furnizori
Creșterea numărului de modele de afaceri și de venituri dezvoltate în ultimii ani a permis introducerea ambalajelor reutilizabile pentru preluare și livrare, precum și pentru ambalarea produselor.
Acest lucru ar putea lua forma unor magazine online, cum ar fi supermarketurile, unde oamenii fac cumpărături în mod regulat, a unor modele de platformă ca serviciu (PaaS), unde clienții cumpără serviciul, sau a agriculturii susținute de comunitate, unde consumatorilor li se livrează săptămânal o cutie de produse locale.
Toate aceste sisteme depind în mare măsură de un anumit tip de ambalaj durabil. ODI estimează că, până în 2050, consumul de ambalaje durabile va fi de 9,9 milioane de tone anual.
De asemenea, ODI preconizează că 80% din ambalajele durabile sau reutilizabile vor fi reciclate până în 2050 – presupunând o rată de colectare de 91% – deoarece aceste schimbări ar permite furnizorilor, retailerilor și curierilor să păstreze un control mai mare asupra ambalajelor la sfârșitul ciclului de viață.
Pe lângă aceasta, consumatorii ar putea fi stimulați să aducă propriile ambalaje durabile scoase din uz la un punct de colectare.
2. Înlocuirea plasticului de unică folosință
Pentru unele aplicații de ambalare de unică folosință, plasticul poate fi deja înlocuit cu materiale alternative. De exemplu, polistirenul expandat – care nu are aproape nicio valoare de reciclare – poate fi înlocuit cu ambalaje din ciuperci.
Acest tip de substituție, potrivit ODI, ar putea duce la o reducere de 131Mt a cererii de plastic anual până în 2050.
3. Interzicerea ambalajelor de unică folosință
Potrivit ODI, un pas esențial în reducerea creșterii numărului de ambalaje de unică folosință este interzicerea celor mai problematice articole. Printre acestea se numără articolele despre care se știe că sunt aruncate frecvent la gunoi, conțin substanțe periculoase sau sunt dificil sau imposibil de reciclat.
Reglementările sunt deja în vigoare în unele regiuni, țările introducând interdicții privind pungile de plastic de unică folosință – inclusiv în mai multe state în curs de dezvoltare din Africa cu o capacitate limitată de gestionare a deșeurilor.
De asemenea, UE și China fie au introdus, fie se pregătesc să introducă interdicții pentru o serie de articole de masă comune din plastic, cum ar fi paiele și bețele de cocktail.
Un motiv important din spatele acestor mișcări este reducerea cantității de plastic virgin de pe piață. Prețurile mai mici, în comparație cu cele ale materialelor reciclate, fac ca plasticul virgin să fie folosit mai des.
Raportul ODI abordează această problemă prin recomandarea ca guvernele să impună o taxă pentru cei care folosesc plastic de unică folosință în locul materialelor reciclate.
ODI consideră că acest lucru ar îmbunătăți competitivitatea plasticului reciclat, ar încuraja inovarea pentru a îmbunătăți reciclabilitatea materialelor plastice și ar crește volumul de materie primă din plastic reciclat.
4. Creșterea utilizării sistemelor de returnare garanție-depozit
Pentru unele state din întreaga lume, sistemele de returnare a deșeurilor sunt deja un lucru obișnuit, Germania și Țările de Jos utilizându-le pentru sticlele de plastic PET. România încă lucrează la legislație.
În cadrul acestui sistem, consumatorii plătesc o mică garanție pentru un recipient de băutură care poate fi răscumpărată dacă acesta este eliminat la un centru de reciclare.
De exemplu, Norvegia a atins o rată de colectare a sticlelor de plastic de 97% printr-o combinație de RGD și de taxe pe sticlă aplicate companiilor care produc sau importă sticle de plastic.
5. Îmbunătățirea sortării și a reciclării
Industria britanică a plasticului estimează că până la 80% din ambalajele existente ar putea fi transformate în materiale reciclabile. Acest lucru ar putea avea un impact asupra fezabilității proceselor după utilizare, cum ar fi sortarea și curățarea, precum și asupra volumului de conținut reciclabil disponibil.
Raportul ODI subliniază faptul că există, de asemenea, loc pentru îmbunătățiri și inovații semnificative în domeniul reciclării mecanice. Aceasta include îmbunătățirea tehnologiilor de sortare optică care pot recunoaște diferite tipuri de plastic prin iluminarea materialului și analizarea spectrului de reflexie.
Utilizarea acestei tehnologii de sortare a imaginilor ar putea fi folosită pentru a recunoaște anumite articole de ambalare, folosind markeri chimici care pot fi citiți de mașini.
Un alt domeniu evidențiat în raport este potențiala utilizare a reciclării chimice pentru materialele pe care reciclarea mecanică nu le poate refolosi, ceea ce ar putea permite bucle „infinite”. Diferitele tehnologii utilizate în acest scop, cum ar fi piroliza și depolimerizarea, se confruntă totuși cu provocări care vor trebui depășite pentru a le face viabile din punct de vedere tehnic, economic și ecologic.
6. Extinderea facilităților de imprimare 3D
Potrivit ODI, utilizarea din ce în ce mai largă a imprimării 3D ar putea fi foarte promițătoare pentru producția unei varietăți de produse. Acest lucru ar putea modifica modul și locul în care acestea sunt produse, ceea ce, la rândul său, ar putea avea un impact asupra rolului și necesității ambalajelor.
Iar o rețea globală de imprimante 3D cu capacitate de rezervă ar putea, de asemenea, să le ofere consumatorilor acces la imprimarea 3D mai aproape de locul în care locuiesc.
Pe lângă aceasta, deșeurile de plastic ar putea fi transformate direct în obiecte noi prin intermediul acestei tehnologii.
De exemplu, compania tehnologică ReDeTec a dezvoltat o imprimantă 3D – ProtoCycler – care poate fi încărcată cu deșeuri de plastic, cum ar fi sticle goale, și utilizată pentru a crea filamente care sunt apoi folosite pentru a imprima noi obiecte.
7. Extinderea sistemelor de autoservire
Sistemele de autoservire, care permit consumatorilor să își folosească propriile recipiente pentru a cumpăra alimente, au devenit din ce în ce mai populare în ultimii ani.
Unele magazine pun la dispoziția clienților recipiente pe care aceștia le pot umple și, deși în mod tradițional acestea au venit sub forma unor pungi de plastic transparente, unele magazine au folosit și recipiente reîncărcabile furnizate de magazin contra unui mic depozit.
De asemenea, restaurantele ar putea fi încurajate să reducă ambalajele de unică folosință printr-un sistem de reîncărcare.
În prezent, serviciile de livrare și de mâncare la pachet prezintă un risc deosebit de ridicat de aruncare a deșeurilor, din cauza naturii lor de a fi în mișcare, acest sector fiind responsabil pentru o proporție majoră de articole care se găsesc în mod obișnuit pe plajele curățate.
