Un tren electric urban ar putea uni centrul Bucurestiului cu periferia si localitatile din jur. Rezultatul: mai putina poluare si aglomeratie, dar si un aport de dezvoltare economica pentru zonele limitrofe ale Capitalei. Acesta este proiectul tanarului arhitect Ioan-Andrei Egli, care inca mai traieste cu speranta ca Bucurestiul poate deveni o capitala europeana, cu un transport public pe masura. El si-a propus sa reabiliteze reteaua de cai ferate a Bucurestiului, construita inca de la inceputul secolului si intre timp abandonata.
Text de Loredana Pana
Cum ti-a venit ideea pentru acest proiect?
Ideea a venit in timp ce ma plimbam prin Bucuresti si am vazut ca exista diverse cai ferate pe care au circulat sau inca mai circula trenuri marfare sau de calatori. Am vazut ca au un potential extraordinar, dar nu e folosit. Am mers pe linii ca sa vad in ce stare sunt. Unele sunt folosite, cum este cea spre Constanta, pe unele mai circula doua-trei trenuri pe zi, cum este cea spre Oltenita, iar altele sunt abandonate.
Aceste linii fac parte din reteau construita la inceputul secolului, cand Bucurestiul avea o retea foarte bine pusa la punct. Pot circula niste trenuri urbane intre anumite zone centrale sau semicentrale ale orasului si zona din jur, unde sunt localitati destul de mari, cum este Voluntari, care are 30.000 de locuitori, sau Otopeni, Mogosoaia.
Ce este, mai exact, un tren urban?
Am putea numi trenul urban un metrou de suprafata, desi nu este o denumire tocmai corecta. Spre deosebire de metrou, face legatura pe distante medii, ajungand pana la 60 de kilometri. Poate merge si suprateran, si subteran, in functie de situatie.
Exemplele in Europa sunt foarte multe. Reteau RER din Paris, care este cea mai cunoscuta, retelele S-Bahn in multe orase germane, in Viena si in Zürich, HEV la Budapesta, SK M la Varsovia, S-Tog la Copenhaga. Exista chiar si in Kiev si Moscova. Proiectul nu este o fantezie tehnologica,
ci un fapt de viata.
Cat ar costa proiectul?
Estimarea mea este in jur de un miliard de euro, pentru o retea de 180 de kilometri de linii. Avantajul cel mai mare este ca aceste linii exista. Nu trebuie facute exproprieri, demolate case sau altceva. Ele apartin Ministerului Transportului si trebuie reabilitate, in diverse regimuri. Pe anumite portiuni trebuie dublata linia sau electrificata. Altele sunt gata reabilitate, cum este linia spre Constanta.
Trenurile care ar circula pe aceasta linie sunt cele de tip Sageata Albastra, care acum sunt folosite gresit la noi. Ele sunt concepute sa opreasca in statii dese, au timp de accelerare si de franare mai scurt, iar confortul scaunelor este foarte prost. Sunt folosite corect in Europa de Vest. Pentru trenul urban e potrivita varianta electrica, fiindca avem prea multa poluare.
Ai prezentat proiectul autoritatilor?
Am vorbit cu Ludovic Orban, pe vremea cand era la Ministerul Transporturilor, si a fost foarte receptiv. Chiar atunci a lansat si calea ferata spre Otopeni. Linia porneste de la Gara de Nord si merge catre Urziceni, trecand pe la 800 de metri de Aeropor- tul Otopeni. Din pacate, linia a fost pusa in functiune intr-un mod foarte frust, fara investitii. S-a luat un tren, s-a pus pe linia aia si s-a trantit un peron in mijlocul campului, langa Balotesti. Nu a avut succes pentru ca nu era nimic amenajat. Nici nu stiu daca mai functioneaza acum. Linia pe portiunea zonei Mogosoaia era foarte proasta. Se mergea cu 30 km la ora. Te lasa intr-un camp, fara copertina, fara nimic.
Apoi s-a ajuns la ideea cu metroul, care este extrem de costisitoare. Nu cred ca este nevoie sa sapi prin camp pe o distanta de 16 kilometri in conditiile in care tu ai o linie care exista. Trebuie doar sa scoti un bransament catre aeroport, ceea ce e foarte simplu.
Crezi ca ar avea succes proiectul in perioada aceasta de criza?
Eu cred ca da, pentru ca finantarea poate fi facuta in diverse moduri. Nu trebuie sa vina banii din bugetul de stat. Exista parteneriate public-private care functioneaza. Se pot accesa fondurile operationale sectoriale pe transporturi, care sunt in valoare de 4,7 miliarde de euro, intre 2007-2013. Plus, un astfel de proiect ar crea foarte multe locuri de munca.
Cate persoane ar beneficia de acest mijloc de transport?
Am citit un studiu potrivit caruia exista o migratie cam de 700.000 de persoane din Ilfov catre Bucuresti in fiecare zi. In primul rand ar favoriza dezvoltarea strategica a orasului. Foarte multi oameni ar putea sa se mute in jurul Bucurestiului si sa nu mai depinda exclusiv de masina. Plus ca e foarte greu sa intri in oras, iar centura este blocata. Am avea o crestere economica a zonei din jurul orasului, dar si o de-densificare. Daca orasul de extinde, se mai dilueaza aglomeratia. Reteaua de tren urban (TER) ar deservi zonelor de birouri.
Ce ar insemna proiectul tau in cazul extinderii zonei metropolitane?
Trenul ar asigura conectivitatea acestei zone metropolitane, care deocamdata nu exista. De exemplu, una dintre liniile propuse de noi ajunge pana la Giurgiu. Asta inseamna ca poti atrage oameni din zona Giurgiu- Ruse in Bucuresti, care sa faca un city break, la shopping sau la o plimbare. Acum este extrem de greu. Daca nu ai masina si esti din Ruse, e foarte complicat sa ajungi in Bucuresti. Exista un tren care te ocoleste prin Videle si faci vreo doua ore pana aici.
TER-ul ar conecta toate localitatile limitrofe, inclusiv judetele de langa. Ne-am gandit ca am putea ajunge pana la Videle sau la Titu. Trenurile au un orar prestabilit, neinteferand cu traficul rutier. Oamenii si-ar putea face program in functie de ele.
Ce vei face in continuare?
Proiectul a fost facut public in 2007, la Anuala de Arhitectura, apoi la Street Delivery. A mai aparut in cateva reviste de specialitate, in „Arhitectura” si „Igloo”. Adevarata notorietate a pornit de la un grup facut pe Facebook. Vreau ca acum sa fac proiectul cat mai cunoscut.
Trebuie ca oamenii sa inteleaga faptul ca exista aceasta posibilitate si ca nu este o fantezie utopica, ci e ceva foarte concret. Dupa aceasta promovare, vreau sa merg inca o data la autoritati. As merge chiar pana la primulministru, pentru ca nu este un proiect local, ci unul regional.
