Sărăcia energetică reprezintă unul dintre cele mai acute fenomene din Europa, iar România este printre statele cele mai afectate. Realitatea din teren arată o criză profundă atât la nivel european, cât și național: milioane de oameni întâmpină dificultăți în asigurarea unui confort termic optim al locuințelor și înregistrează restanțe la facturile de energie.
Fenomenul a devenit și mai grav în contextul crizelor multiple la nivel global, în special amplificat de criza energetică recentă și în general de provocările generate de procesul de tranziție la un sistem energetic curat. În România, măsurile adoptate până acum au fost în mare parte paliative – ajutoare financiare care ameliorează temporar efectele, dar nu tratează în profunzime și pe termen lung cauzele problemei. Este esențial să analizăm severitatea acestui fenomen și să tragem un semnal de alarmă: fără măsuri structurale și investiții sustenabile, sărăcia energetică va afecta tot mai multe gospodării.
Sărăcia energetică în România
Sărăcia energetică este influențată de mai mulți factori printre care performanța energetică scăzută a gospodăriilor, venituri insuficiente și cheltuieli mari cu energia.
La nivel național, conceptul nu a avut întotdeauna o definiție clară în legislația românească. El a fost adesea utilizat alături de conceptul de consumatori vulnerabili, ale căror caracteristici au fost subliniate în mai multe acte legislative pe parcursul anilor.
Cadrul legislativ a fost consolidat abia în 2021, când s-a definit clar sărăcia energetică prin prisma vulnerabilității sociale și asigurării nevoilor energetice minimale.
În ciuda actualizării definițiilor specifice, ele nu reușesc să surprindă complexitatea fenomenului. Criteriile de eligibilitate pentru măsurile de sprijin existente sunt generaliste și se bazează adesea pe indicatori unidimensionali, cum ar fi venitul gospodăriei, ignorând aspecte cruciale precum performanța energetică a locuințelor sau accesul la surse alternative de energie.
În România, o bună parte a fondului de clădiri rezidențiale e format din locuințe construite înainte de 1990 care nu respectă standardele minime de eficiență energetică. Acest lucru se traduce prin pierderi considerabile de căldură care transformă costurile de încălzire în poveri greu de suportat pentru familiile cu venituri mici.
Programele naționale de reabilitare termică existente, deși bine intenționate, se dovedesc atât insuficiente din punct de vedere al resurselor financiare, cât și ineficiente în absența unei identificări și direcționări clare către consumatorii vulnerabili energetic.
Pe lângă starea locuințelor, creșterea prețurilor la energie amplifică fenomenul. În ultimii ani, facturile la energie au înregistrat creșteri și fluctuații semnificative, iar măsurile de compensare financiară oferite de guvern se dovedesc a fi doar un pansament superficial pentru o problemă atât de complexă.
Un alt obstacol major în atenuarea sărăciei energetice este lipsa unei strategii clare și integrate. Politicile guvernamentale au fost, în general, fragmentate, limitându-se la măsuri de criză, precum subvențiile pentru plata facturilor sau la măsuri de sprijin generale ca ajutoarele de încălzire.
Deși utile pe termen scurt, aceste soluții temporare nu au avut un impact semnificativ asupra reducerii fenomenului și nici nu au încurajat adoptarea de comportamente de consum mai responsabile sau tranziția către soluții durabile și regenerabile.
Lipsa unei strategii clare și integrate e o consecința directă a unei identificări ineficiente a celor care sunt în sărăcie energetică. Lipsa unei baze de date centralizate la nivel național a populației în sărăcie energetică nu doar complică monitorizarea nevoilor reale, dar și perpetuează ineficiența în alocarea resurselor.
Fără o imagine clară și detaliată a celor afectați, intervențiile rămân inevitabil superficiale și necorespunzătoare.
Această situație se reflectă și în ultimele date statistice: în 2023, 12,5 % din populația României nu își putea asigura un confort termic optim al gospodăriei[1], în scădere față de 15,2% în 2022, dar totuși peste 10.1% înregistrat în 2021.
În același timp, 13,6% dintre gospodării au avut restanțe la facturile la energie[2] în 2023, în scădere față de 17,8% în 2022, dar totuși în creștere considerabilă față de 7,3% în 2021.
ETS2 și Fondul Social pentru Climă: riscuri vs. oportunități
Un nou sistem de comercializare a certificatelor de emisii, ETS2, va deveni operațional în 2027. Acesta va acoperi și aborda emisiile de CO2 provenite din arderea combustibililor fosili în clădiri și transportul rutier.
Veniturile obținute din licitațiile de certificate de emisii vor fi utilizate pentru crearea Fondului social pentru climă, un nou instrument financiar conceput pentru sprijinirea gospodăriile și microîntreprinderile vulnerabile.
Pentru operaționalizarea fondului, statele membre trebuie să elaboreze Planuri Naționale Sociale pentru Climă. Acestea vor include măsuri structurale și investiții în mai multe domenii cheie: eficiența energetică și renovarea clădirilor, sisteme curate de încălzire și răcire, integrarea energiei regenerabile. De asemenea, planurile vor viza soluții de mobilitate cu emisii zero și reduse, abordând astfel atât sărăcia energetică, cât și cea din domeniul transporturilor.
Din perspectiva sărăciei energetice, implementarea acestui nou sistem riscă să genereze provocări suplimentare gospodăriilor din România prin introducerea de noi costuri, amplificând astfel dificultățile financiare ale celor cu venituri reduse.
În linii mari, cele mai afectate gospodării vor fi cele care utilizează tehnologii individuale pe bază de gaz fosil pentru încălzirea locuințelor (centralele individuale pe bază de gaz), dar în mod indirect, și gospodăriile care utiliează lemnul drept combustibil de încălzire vor deveni vulnerabile.
Potrivit calculelor, României i-ar reveni între 5-6 miliarde de euro pentru atenuarea efectelor negative ale ETS2, astfel că Fondul Social pentru Climă apare ca o soluție esențială și o oportunitate majoră pentru reducerea sărăciei energetice. Însă eficiența acestui fond depinde de o abordare inter-instituțională coordonată și bine planificată pentru identificarea corectă a celor vulnerabili.
Mai mult, Fondul Social pentru Climă nu poate singur acoperi întregul necesar de investiții pentru reducerea sărăciei energetice, așa că este esențial ca acesta să fie complementat de alte fonduri și resurse, asigurând astfel o abordare comprehensivă și sustenabilă.
Fără o astfel de colaborare extinsă și o gestionare integrată a fondurilor, eforturile de combatere a sărăciei energetice vor fi fragmentate și insuficiente. Acest lucru va duce la creșterea numărului de cetățeni vulnerabili, neprotejați în fața creșterii prețurilor și a schimbărilor climatice.
Autoritățile trebuie să înțeleagă că succesul Fondului Social pentru Climă nu depinde doar de disponibilitatea resurselor financiare, ci și de capacitatea de a le gestiona într-un mod coordonat, transparent și incluziv, reunind eforturile tuturor părților implicate pentru a asigura un impact real și durabil.
#saracieenergetica #ETS #ETS2 #politicienergetice #crestereapreturilorlaenergie #pretulelectricitatii #pretulenergiei #masuridesprijinguvernamentale #energypolicy #energypoverty
