Consumul intern de materiale la nivelul Uniunii Europene a scăzut în 2020 până la 13,4 tone pe persoană de la 14,1 tone în 2019, ţările membre cu cel mai mare consum intern de materiale fiind Finlanda (31 de tone pe persoană) şi România (29 de tone pe persoană), mai mult decât dublu faţă de media din UE, arată datele publicate marţi de Eurostat.
La polul opus, ţările membre cu cel mai mic consum intern de materiale sunt Italia (7 tone pe persoană) şi Spania (8 tone pe persoană). Consumul intern de materiale în fiecare ţară este influenţat de zestrea naturală de resurse materiale, care constituie un element structural important pentru fiecare economie.
La nivelul UE, mineralele nemetalice au fost responsabile pentru jumătate (52%) din consumul intern de materiale în 2020 , urmate de biomasă (24%), combustibili fosili (18%) şi minereuri metalice (5%).
În rândul statelor membre există diferenţe semnificative vând vine vorba de consumul de mineralele nemetalice, de la 2 tone pe persoană în Ţările de Jos până la 23 de tone pe persoană în România. Eurostat subliniază că aceste diferenţe de la o ţară la alta pot fi rezultatul unui nivel diferit al activităţilor de construcţii, densităţii populaţiei şi mărimii infrastructurii de transport, precum reţeaua rutieră.
De la începutul acestui mileniu şi până în anul trecut consumul intern de materiale în UE a scăzut de la 15,4 până la 13,4 tone pe persoană. În timp ce consumul de biomasă a rămas practic stabil în această perioadă, spre deosebire de consumul de minereuri metalice şi mineralele nemetalice, care au fost ambele puternic influenţate de criza economică şi financiară din 2008-2009.
O analiză a consumului intern de materiale în funcție de categoria de materiale indică importanța relativă a diferitelor materiale și potențialul lor de reutilizare, recuperare sau reciclare. De-a lungul timpului, modelele de consum ale acestor categorii de materiale au evoluat în mod diferit.
În 2020, consumul de biomasă, metalice şi mineralele nemetalice au fost la un nivel comparabil cu cel din urmă cu 20 de ani.
De asemenea, consumul de biomasă variază foarte mult în UE: de la o tonă pe persoană în Malta la 8 tone pe persoană în Irlanda și Danemarca. Economiile cu un consum ridicat de biomasă sunt adesea specializate în producția de lemn (Finlanda) sau în anumite activități de creștere a animalelor (Irlanda, Danemarca).
În schimb, consumul de combustibili fosili a scăzut în ultimele două decenii. Consumul de materiale energetice fosile s-a situat la aproximativ 3 tone pe persoană la nivelul UE, iar diferențele dintre țări au fost mai puțin pronunțate.
