Mersul cu bicicleta în toată Europa a ajuns la un nivel impresionant: 30 de milioane de bicicliști zilnic, un potențial de 1 milion de locuri de muncă și un impact economic de 200 de miliarde de euro. În România avem același trend de creștere a numărului de bicicliști, dar siguranța bicicliștilor nu este punctul nostru forte. Accidentele cu fatalități în rândul bicicliștilor a scăzut în UE, dar în România scăderea e cea mai mică, ne informează reprezentanții Federației Europeane a Cicliștilor (ECF) într-un interviu acordat Green Report. În creștere este și turismul pe bicicletă în Europa, dar România este o țară puțin atractivă pentru bicicliștii europeni din cauza lipsei infrastructurii.
Europa devine din ce în ce mai prietenoasă cu bicicliștii, dar mai sunt încă state în care aceștia nu sunt în siguranță, în trafic. Ce părere aveți despre acest aspect?
EFC: În primul rând, trebuie să ne amintim că indiferent cât de periculos e ciclismul, aproape întotdeauna e de preferat să mergem cu bicicleta, decât să nu mergem. Beneficiile mersului zilnic cu bicicleta, în ce privește sănătatea, sunt uriașe și aproape de fiecare dată vor cântări mai mult decât riscurile asociate cu accidentele din trafic (cu un raport de 20:1, conform unui studiu important). Cu toate acestea, bicliștii sunt, probabil, expuși unui risc mai mare decât cei care folosesc vehicule motorizate (deși per ansamblu, ținând cont de accidentele terțe, ciclismul e o formă de transport mai sigură).
În Europa, nivelul siguranței în ce privește mersul cu bicicleta a crescut în ultimii vreo 20 de ani. În ultimii zece ani, decesele cauzate de accidente în timpul mersului cu bicicleta au scăzut cu 37 de procente, scăderea având loc în toate țările (deși România are una dintre cele mai scăzute rate de reducere). În același timp, fatalitățile care implicau utilizatorii autovehiculelor au scăzut cu 54 de procente. Prioritățile în domeniul siguranței rutiere ar trebui să se concentreze pe a aduce bicliștii și pietonii pe picior de egalitate cu utilizatorii autovehiculelor. De asemenea, trebuie să ne amintim că numărul bicliștilor este probabil în creștere în Europa, consolidând fenomenul „siguranței în cifre”, conform căruia o creștere a numărului bicicliștilor e invers proporțional cu decesele; mai mult ciclism înseamnă un risc mai mic. Asta nu înseamnă că siguranța bicicliștilor ar trebui lăsată la voia întâmplării, din contră, o infrastructură sigură ar putea juca un rol important în acest sens. O bună infrastructură scade, de asemenea, percepția asupra riscului, iar asta atrage mai mulți oameni să folosească bicicletele.
O problemă majoră în momentul de față, pe care am încercat să o abordăm, e cea a deceselor bicicliștilor în accidente provocate de camioane și alte vehicule de mare tonaj. Orașele care se extind înseamnă mai multe livrări, mai multe construcții și un număr mai ridicat de vehicule mari de marfă în zonele urbane. Camioanele alcătuiesc doar trei procente din parcul european de vehicule, dar totuși ele sunt implicate în 18 procente din accidentele mortale. Vrem să facem camioanele adecvate scopului în zonele urbane, asta înseamnă că șoferilor ar trebui să le fie mai ușor să vadă pe fereastra cabinei, la înălțimi mai mici, și în jurul întregii cabine fără să se bazeze excesiv pe oglinzi.
Care e țara cea mai prietenoasă cu bicicliștii, și care e cea mai puțin prietenoasă? Cum explicați aceste diferențe?
EFC: Ţările cele mai prietenoase sunt pur și simplu acelea care au cei mai mulți bicicliști; aceste două aspecte sunt strâns legate! Atât Olanda cât și Danemarca au o infrastructură excelentă, care oferă siguranță și confort pentru bicicliști, ca să atragă cât mai mulți posibil. Asta implică finanțare și angajament politic pentru crearea unor drumuri și orașe prietenoase cu ciclismul și plimbatul pe jos. Banii investiți vor fi, desigur, recuperați printr-o sănătate mai bună, mai puține accidente, un nivel scăzut al poluării, mai puțină aglomerație, mai puține zile de concediu medical etc.
Ați avut șansa să mergeți cu bicicleta prin România? Sau știți de la alți oameni cum e? Din ce cunoașteți, care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă comunitatea bicicliștilor din România?
EFC: Nu am pedalat niciodată în România. Dar statisticile ne spun că în România în jur de 70 de procente din fatalitățile bicliștilor au loc în zonele urbane. România are, de asemenea, cel mai mare număr de accidente rutiere la un milion de locuitori din toată Europa, conform cifrelor din 2013. Adresarea acestor probleme nu înseamnă neapărat cheltuirea unei averi pe o infrastructură în stil olandez de la bun început; pentru siguranța rutieră a bicicliștilor și pietonilor, ar trebui să se înceapă cu abordarea ucigașului major: viteza. Reducerea vitezei autovehiculelor ar trebui să fie o prioritate, folosind o infrastructură simplă cum ar fi „cocoașele”, care sunt eficiente în reducerea vitezei autovehiculelor și ar deschide drumurile pentru ceilalți participanți la trafic fără să fie nevoie de instalarea altor infrastructuri mai costisitoare. E un pas esențial spre scăderea numărului de accidente în rândul bicicliștilor și pietonilor.
Care sunt cele mai importante provocări cu care v-ați confruntat în ultimii ani și pe care le-ați depășit?
EFC: Principala provocare cu care s-a confruntat ECF la nivel internațional a fost de a stabili că ciclismul, ca un mod de transport, de agrement și ca activitate sănătoasă, e un subiect de importanță internațională. În unele țări nu i se acordă nici măcar importanță națională, dezvoltarea ciclismului e considerată un subiect doar pentru municipalități, așa că e și mai dificil să le arăți organismelor precum Uniunea Europeană sau Organizației Națiunilor Unite că acestea ar trebui să aibă politici de ciclism.
Ceea ce am făcut în mod constant a fost să luăm dovezile locale și naționale ale beneficiilor ciclismului și să le recalculăm la nivel internațional, în materie de economie, locuri de muncă, schimbări climatice sau calitatea aerului. Când facem asta, vedem că cifrele sunt uriașe – de exemplu, avem 30 de milioane de bicicliști zilnic în țările Uniunii Europene, un potențial de 1 milion de locuri de muncă și un impact economic de 200 de miliarde de euro. Făcând acest lucru, ridicăm constant statutul politic al ciclismului, care ne ajută atât pe noi, cât și pe membrii noștri.
O altă mare provocare e să ne asigurăm că oamenii și organizațiile care lucrează pentru ciclism primesc sprijin. Găsim campioni în ciclism în rândul avocaților, funcționarilor, politicienilor sau reprezentanților companiilor. Dar adesea aceștia au fost izolați sau considerați ca actori minori în orașele sau în țările lor. Prin crearea de rețele, evenimente și proiecte internaționale, putem aduce tot mai mulți oameni împreună, ceea ce înseamnă un acces mai mare la resurse, ajutor și motivație, și un mai bun schimb de cunoștințe.
Sistemul de bike-sharing a atins piatra de hotar de 1 milion de biciclete în întreaga lume. Ce părere aveți despre acest sistem, este el util în promovarea bicicletei ca mijloc de transport?
EFC: Dovezile în favoarea bike-sharingului sunt foarte puternice. Suntem deosebit de dornici să promovăm bike-sharing-ul ca o extensie a transportului public, pentru că transportul public este aliatul nostru în a ne face orașele mai locuibile și mai curate. Investind în sisteme de bike-sharing ca partener al transportului public, putem crește investițiile în ciclism și să ajutăm la scăderea presiunii asupra transportului public în ce privește congestia tot mai ridicată a traficului.
De asemenea, ajutăm orașele să ia decizii mai informate cu privire la modul de a investi în bike-sharing; tocmai am încheiat un studiu foarte interesant al viitoarelor noi tehnologii, care arată că bike-sharing-ul e parte din mișcarea globală SMART Cities, care folosește noile tehnologii pentru a face orașele mai eficiente.
Cicloturismul e la modă în Europa, cu 45.000 de kilometri de trasee de biciclete pentru turiști. Când va fi și România parte din EuroVelo?
EFC: Cicloturismul este, într-adevăr, un sector tot mai important al pieței turismului. Potrivit unui studiu comandat de Parlamentul European în 2012, în fiecare an au loc 2.3 miliarde de excursii cu bicicleta în Europa, din care 20.4 milioane implică un sejur peste noapte. Acestea au generat un impact economic total de peste 44 de miliarde de euro pe an, cifre care pot fi comparate favorabil cu industria de croazieră, spre exemplu, unde avem o productivitate totală de 39.4 de miliarde de euro pe an.
EuroVelo, o rețea europeană de rute cicliste, cuprinde 14 piste lungi pentru biciclete care, împreună, conectează continentul. Rutele pot fi folosite atât de turiști bicicliști cât și de comunitățile locale, pentru mobilitatea de zi cu zi. Două dintre aceste rute trec și prin România: EuroVelo 6 – Atlantic-Marea Neagră și EuroVelo 13 – Iron Curtail Trail. În momentul de față, în România nu există un Centru Național de Coordonare EuroVelo care să se ocupe de coordonarea dezvoltării traseelor, dar ECF lucrează cu mai multe organisme în vederea instituirii unei astfel de organizații.
Momentan, dezvoltarea rutelor cicliste în România e limitată de faptul că nu este posibilă instalarea semnelor pentru bicicliști pe drumurile publice. Având în vedere că drumurile publice liniștite, cu trafic redus sunt o componentă cheie a infrastructurii pentru multe trasee pentru biciclete, inclusiv rețeaua EuroVelo, ne lovim de un mare obstacol în încurajarea turiștilor bicicliști să treacă prin România, iar abordarea acestui obstacol trebuie prioritizată.
Care este următorul vostru mare pas în a determina instituțiile internaționale și naționale să recunoască valoarea ciclismului?
EFC: La nivel european, este încă ambiția noastră să vedem că Uniunea Europeană adoptă o strategie integrată vizibilă pentru ciclism. Noi avem deja un Masterplan Pan European pentru ciclism, dezvoltat de Transport Health and Environment Pan European Partnership (THE PEP), și am vrea ca Uniunea Europeană să își asume propria versiune. Astfel putem continua progresul în a aduce fiecare țară din UE la punctul în care să adopte un plan național pentru ciclism. Același lucru îl așteptăm și din partea Organizației Națiunilor Unite, ca parte a muncii lor privind schimbările climatice și dezvoltarea sustenabilă. Le vom propune câteva acțiuni specifice de ciclism pentru Climate Summit, care va avea loc în acest an la Paris. Cu astfel de acorduri, e mult mai ușor să obținem lansarea de investiții și să ne asigurăm că politicile iau mereu în considerare ciclismul.
Apoi, avem un program foarte încărcat pentru 2015, pe teme individuale cum ar fi economia locală de ciclism, siguranța drumurilor, calitatea aerului, măsurarea ciclismului, turismul și proiectul nostru Bike2Work, care îi ajută pe partenerii noștri locali să îmbunătățească naveta cu bicicleta.
La acest interviu au contribuit: Kevin Mayne, director pentru dezvoltare, Ceri Woolsgrove, director de politici pentru siguranța drumurilor, și Ed Lancaster, director de politici pentru turism și dezvoltare regională, din cadrul Federației Europene a Cicliștilor (ECF). ECF este o federație „umbrelă” pentru organizații naționale de ciclism (organizații care promovează bicicleta pentru mobilitatea urbană) din Europa. ECF a fost fondată în 1983 de către 12 asociații de utilizatori de biciclete, iar acum are peste 70 de organizații membre, care reprezintă mai mult de jumătate de cetățeni europeni din 39 de țări. ECF încurajează și promovează în mod activ mersul cu bicicleta la nivel mondial, în timp ce încearcă să pună în aplicare politici de ciclism la nivel european. Unul dintre obiectivele federației este să promoveze ciclo-turismul ca un factor economic sustenabil și de mobilitate ecologică. De asemenea, se concentrează asupra siguranței bicicliștilor și ai altor participanți la trafic vulnerabili. ECF conduce seria de conferințe Velo-city, proiectul rutei cicliste EuroVelo, și face lobby pe lângă instituțiile europene și internaționale.
Mai citește și:
Bucureștiul, pe locul 8 în topul orașelor cu cel mai aglomerat trafic auto din lume
Primul anti-furt inteligent românesc pentru biciclete
Bucureștiul, obligat prin Planul de Mobilitate să facă tranziția spre transport ecologic
Bike2Work: Angajatul lunii este angajatul care merge pe bicicletă
