Parteneriatul strategic România–SUA avansează pe un teren cu miză dublă conform autorităților din România: securitate energetică și tranziție verde.
Anunțul recent al Ministerului Energiei, prin ministrul Bogdan Ivan, sugerează intenția fermă a statului român de a merge înainte cu dezvoltarea energiei nucleare.
Acest plan ar urma dezvoltat printr-o tehnologie considerată de ultimă generație – reactoarele modulare mici (SMR).
Oficialii americani Paul Watzlavick (Departamentul de Stat al SUA) și Michael Dickerson (Ambasada SUA la București) s-au întâlnit cu ministrul Energiei Bogdan Ivan și experții români pentru a consolida acest demers, promovat ca „energie curată, sigură și accesibilă”.
Ce se promite: energie curată și beneficii economice
Discuțiile au vizat „punerea bazelor unor proiecte de energie curată, moderne și sigure”, cu România în rol de pionier regional al tehnologiei SMR.
Potrivit autorităților, această inițiativă va genera:
- energie electrică mai ieftină;
- siguranță energetică;
- locuri de muncă bine plătite pentru tineri;
- o nouă generație de specialiști români în domeniul nuclear;
- poziționarea României ca hub regional pentru energie curată.
Totul în contextul în care energia nucleară este prezentată ca o prioritate strategică națională și o soluție fără „riscuri geopolitice”, în parteneriat strâns cu Statele Unite.
Ce nu se spune: riscuri de mediu și întrebări fără răspuns
Deși promovate drept „sigure”, reactoarele modulare mici nu sunt lipsite de controverse în plan internațional.
În ciuda dimensiunii lor reduse, aceste instalații produc deșeuri radioactive, extrem de nocive pentru mediul și sănătatea umană. Acest tip de deșeuri necesită depozitare sigură pentru perioade îndelungate — o provocare pe care România nu a rezolvat-o nici în cazul actualelor centrale nucleare.
Printre riscurile potențiale care nu apar în mesajul oficial se numără:
- Depozitarea deșeurilor radioactive: tehnologia SMR generează materiale care trebuie izolate de mediu pentru sute sau mii de ani.
România nu are încă o infrastructură sigură pentru astfel de depozite.
- Costuri ascunse ale implementării: deși se promite „curent mai ieftin”, proiectele nucleare necesită investiții inițiale uriașe, care pot pune presiune pe bugetul public.
- Riscuri ecologice în cazul accidentelor: niciun sistem nu este 100% sigur. O defecțiune, deși puțin probabilă, ar putea avea consecințe grave asupra mediului și sănătății publice, mai ales dacă amplasamentele nu sunt alese cu grijă.
- Lipsa unui consens public și lipsa transparenței: până în prezent, nu a fost lansată o dezbatere publică reală cu privire la amplasarea reactoarelor SMR sau la implicațiile lor pe termen lung pentru mediu și comunități.
Ce se întâmplă în alte state și mai ales în SUA cu SMR-urile
Până în prezent, reactoarele nucleare mici au fost implementate doar de țări cu regimuri totalitare care au ocolit dezbaterile și au putut impune rapid soluțiile tehnice.
De exemplu, Rusia a deschis un SMR plutitor în Arctica în 2019. China a anunțat pornirea unui reactor nuclear de mici dimensiuni în 2023. În Statele Unite, cadrul de reglementare este subdezvoltat, alte surse de energie sunt mai ieftine, iar aprovizionarea cu uraniu şi gestionarea deşeurilor radioactive ridică încă multe probleme nerezolvate.
Fostul preşedinte al Comisiei de Reglementare Nucleară a SUA (NRC), Greg Jaczko, a declarat că principalii promotori ai SMR-urilor nu sunt unitățile energetice cu experienţă în gestionarea centralelor nucleare, ci companiile din domeniul inteligenţei artificiale, centrele de date şi furnizorii de tehnologie (care sunt cunoscute drept energofage).
El a subliniat că, pentru a avansa cu adevărat în dezvoltarea SMR-urilor, este nevoie de implicarea unor jucători consacraţi şi cu experienţă în domeniu.
România, între ambiție și responsabilitate
Ambiția României de a deveni un lider regional în domeniul energiei nucleare este exprimată. Dar lipsa unor detalii privind impactul ecologic și soluțiile pentru riscurile pe termen lung ridică semne de întrebare.
Compania americană NuScale se află în centrul acestui proiect unicat din România, prin care se urmărește dezvoltarea a șase reactoare nucleare mici (SMR) în colaborare cu ROPOWER o subsidiară a Nuclearelectrica SA.
Aceeași companie americană a renunțat însă la un proiect inițiat în SUA pe motive de costuri foarte ridicate de implementare. Firma americană poartă discuții și cu alte țări sau companii din zona IT și a centrelor de date.
Practic, tehnologia propusă României ar fi implementată pentru prima dată. Proiectul ar fi astfel, pilot – sau cobai.
Pe termen scurt, tehnologia SMR poate oferi avantaje în materie de diversificare a surselor energetice și reducere a emisiilor de carbon.
Pe termen lung, însă, lipsa unei strategii clare de gestionare a deșeurilor radioactive și costurile mari de întreținere pot transforma acest „pariu verde” într-o povară.
Parteneriatul România–SUA în domeniul nuclear poate deschide o nouă etapă pentru viitorul energetic al țării. Dar pentru ca acest viitor să fie și sustenabil, și sigur, autoritățile trebuie să abordeze cu transparență și responsabilitate nu doar beneficiile, ci și riscurile de mediu, economice și sociale ale investiției în tehnologia SMR.
Adevărata modernizare nu vine doar cu proiecte ambițioase, ci și cu răspunsuri clare la întrebările pe care societatea le ridică.
