Sud-estul României conține una dintre cele mai deosebite 12 bioregiuni ale Europei, și anume Munții Măcin. Aceștia se găsesc în județul Tulcea, un spațiu aflat sub influența Dunării și a Mării Negre. Parcul Național al Munților Măcin se întinde pe 11.151,85 hectare, fiind un laborator în aer liber pentru geologi.
Ce înseamnă acest lucru? Un loc care este evaluat și apreciat pentru bogăția moștenirii naturale și etno-culturale, care contribuie la dezvoltarea comunităților ce îl înconjoară.
Munții Măcinului, cel mai vechi pământ al Europei, formează o „insulă" de roci metamorfice și eruptive și unde cel mai înalt pisc este Vârful Ţutuiatul, cu o înălțime de 467 de metri.
Una din caracteristicile deosebite ale acestui parc național o reprezintă cele patru zone de protecție: zona strict protejată, zona de protecție integrală, zona de conservare durabilă și zona de dezvoltare durabilă a activităților umane; acestea încearcă menținerea pe termen lung a zonei si nu popularea acesteia cu elemente străine.
Impărțirea faunei și a florei pe trei etaje are și ea un rol deosebit în dobândirea titlului de „Paradis natural" al parcului. Primul strat reprezintă plantele și speciile mediteraneene, al doilea speciile feloterme, iar cel de-al treilea, speciile balcanice, iubitoare de umiditate.
Parcul Național Munții Măcin constituie un habitat natural complex, ce dispune de specii unice de arbori și animale, precum și de un ecosistem caracteristic, supravegheat în mod constant de către cercetători: 1.770 de specii de plante, dintre care 72 sunt protejate, iar 27 de specii se găsesc numai în această regiune, 181 specii de păsări, dintre care 37 sunt strict protejate la nivel internațional, 47 de specii de mamifere, 1.436 specii de insecte, cu peste 900 de specii de fluturi, 11 specii de reptile și 7 specii de amfibieni.
Citeste mai mult pe romanialibera.ro
