Parlamentul European a recunoscut deja că sistemele centralizate de termoficare sunt eficiente în orașe și contribuie la evitarea emisiilor poluante. Modernizarea actualelor CET-uri din România ar însemna, pe lângă reducerea pierderilor de căldură, și reducerea cantităților de combustibili folosiți pentru producerea apei calde menajere și implicit reducerea cantităților de emisii în atmosferă. Cu toate acestea, sectorul de cogenerare urbană (CET-urile) și sistemul alimentare centralizată cu energie termică (SACET) au un regres evident și alarmant în România. Principalul pericol care pândește este desființarea acestora, situație în care fiecare dintre noi va fi nevoit să își asigure apa caldă și căldura cu instalații individuale de genul centralelor de apartament. Însă din cauza prețului ridicat al gazelor, dar și a emisiilor cauzate de funcționarea acestora, varianta instalațiilor individuale nu este o opțiune pe termen lung. Gerard Verdebout, președintele Asociației Române pentru Promovarea Eficienței Energetice (ARPEE), a explicat pentru Green Report care sunt problemele din sistem și care sunt posibilitățile de soluționare ale acestora.
În exterior sectorul eficienței energetice este de cele mai multe ori prezentat în culori sumbre. Situația este atât de dezastruoasă privită din interior?
România rămâne una dintre cele mai ineficiente țări din punct de vedere al energiei. Țara se află mult în urma vecinilor săi, cu excepția Bulgariei. Consumul energetic al României este aprope dublu față de media europeană. Sunt necesare acțiuni urgente ca adoptarea unei Strategii Energetice și acordarea de stimulente pentru a aduce eficiența energetică pe drumul cel bun. De altfel, nici la nivelul Uniunii Europene nu există o stategie dedicată sectorului de termoficare și tocmai de aceea atât la nivelul Parlamentului European, cât și la nivelul Comisiei Europene, se fac presiuni pentru elaborarea unei astfel de stategii.
Dintre cele trei sub-sectoare ale industriei românești – electicitatea, gazul natural și energia termică – cea din urmă e de departe într-o situație dezastruoasă. La nivel național, consumul final de energie termică în sectorul rezidențial și terțiar reprezintă 45% din consumul total de energie și emite aproximativ 40% din cantitatea totală de gaze cu efect de seră.
De ce ar avea nevoie pentru a se reabilita?
Este nevoie de investiții masive în tot sistemul SACET (Sistemul de Alimentare Centralizată cu Energie Termică) pornind de la capacitățile de producție, transport și distribuție a agentului termic și până la reabilitarea termică a clădirilor, inclusiv reabilitarea instalațiilor interioare. Reabilitarea de acum este facută cu materiale de o calitate slabă și total neprofesionist: se lipesc plăci de polistiren pe pereții exteriori și se înlocuiesc ferestrele cu termopane, dar care etanșeizează prost.
Potrivit statisticilor, clădirile rezidențiale realizate în perioada comunistă au cele mai mari pierderi. Reabilitarea acestora se zbate între necesitate și neputință. De ce s-a ajuns aici și cine sunt vinovații?
România are aproximativ 4,6 milioane de locuințe în zonele urbane, din care aproximativ 3 milioane sunt apartamente de bloc în care locuiesc 7,6 milioane de oameni, iar 97% dintre acestea se află în proprietate privată. De asemenea, aproape 75% din clădiri au fost construite în urmă cu 40 – 55 de ani. În aceste clădiri vechi consumul mediu de căldură este de 250 – 300 kWh/metru pătrat/an, de două ori mai mare decât media europeană.
Faptul că un număr atât de mare de apartamente se află în proprietate privată reprezintă în sine o piedică în privința reabilitării termice, deoarece membrii asociațiilor de proprietari nu se pot pune de acord asupra deciziei de reabilitare din cauza costurilor necesare. Venitul mediu al celor care locuiesc în aceste apartamente reprezintă aproximativ 16% din media UE, iar prețul utilităților este aproape egal cu media europeană, astfel raportul dintre valoarea facturilor la energie și venituri este clar defavorabil.
În Paris, de exemplu, blocurile de locuințe sunt deținute în general de autoritățile municipale. Dacă doresc să reabiliteze termic acestea o pot face fără alte consultări, iar finanțările necesare sunt atrase mult mai ușor fie de la bănci, fie din fonduri europene.
Deși reabilitarea energetică a clădirilor are un impact major asupra consumului de energie și al costurilor, cu evidente avantaje sociale și de mediu, doar 65% din blocurile de locuințe sunt în prezent reabilitate din punct de vedere al eficienței energetice, ca o consecință a lipsei de surse de finanțare pentru astfel de lucrări.
Motivele pentru acest proces lent de reabilitare termică sunt date de lipsa de fonduri suficiente și schemele de finanțare ineficiente puse în aplicare până în prezent. Costul lucrărilor de reabilitare termică pentru aproximativ 2/3 din clădiri este evaluat la aproape 5 miliarde de euro de-a lungul a 15 ani (50% până în 2020, 25% până în 2025, 25% în 2030).
Care ar fi cea mai bună soluție pentru a îmbunătăți procesul de reabilitare?
Pentru a consolida procesul de reabilitare avem nevoie de o nouă legislație pentru a întâmpina noile obiective de eficiență energetică pentru 2030. De asemenea, trebuie să dezvoltăm un sistem de finanțare care să permită transformarea clădirilor existente în imobile mai eficiente energetic și care să faciliteze accesul la instrumentele de finanțare existente.
Care ar fi beneficiile la nivel național prin reabilitarea acestor clădiri?
În primul rând vorbim de economisirea de energie primară și reducerea poluării și a efectului de gaze cu efect de seră. Putem adăuga conservarea resurselor naționale de energie și implicit creșterea securității energetice românești. Totodată se vor crea locuri de muncă în construcțiile civile și lucrările de instalație de încălzire, iar reducerea costurilor pentru populație va preîntâmpina dezvoltarea sărăciei energetice în România. Din ce în ce mai puțină lume își permite să plătească pentru agentul termic.
Există probleme mari în sectorul de termoficare în România cauzate în principal de lipsa investițiilor. Situația se poate înrăutăți?
Sectorul de cogenerare urbană și sistemul de termoficare centralizat de energie termică (SACET) are un regres evident și alarmant în România. Cauzele acestei regresii sunt numeroase: de natură instituțională, legislativă, tehnică, administrativă, financiară, de investiții și socială, influențate de politica de preț a gazelor naturale. Deconectările de la sistemul de termoficare centralizat au fost generate de o lipsă de înțelegere a acestui domeniu, atât la nivel central cât și local. În ultimii 25 de ani, existența unui patrimoniu tehnic, cu pierderi mari de energie și un nivel de trai modest, a dus în mod inevitabil la această situație.
Parlamentul European, în raportul său privind cadrul pentru politicaprivind clima și energia în perioada 2030, a recunoscut deja beneficiile de încălzire urbană eficientă și rolul evitarea emisiilor de poluanți ale sistemului de termoficare. Cu toate acestea, modelul de afaceri actual al sistemelor de termoficare din România nu este văzut ca valabil în Uniunea Europeană, având în vedere numărul mare de deconectări. Comisia Europeană consideră că, atât timp cât acest model economic nu este stabil și robust, operatorii nu pot garanta servicii optime, investițiile finanțate de UE în acest sector nu sunt justificate, iar acest lucru afectează dezvoltarea durabilă a acestui sub-sector energetic.
Cum tratează autoritățile naționale această problemă?
Sectorul de căldură a fost neglijat de prea mult timp de către autoritățile naționale. Este acum obligatoriu pentru autoritățile naționale să înțeleagă că un capitol distinct privind strategia pentru furnizarea energiei termice trebuie să fie inclus în Strategia energetică a României, care vizează pregătirea și dezvoltarea pieței de energie termică, într-o manieră echilibrată și durabilă, pentru clădiri, industrie și servicii, bazat pe creșterea eficienței energetice și a energiilor regenerabile.
Cadrul administrativ privind guvernanța sistemului energetic necesită o creștere a eficienței, pentru a reduce birocrația și ineficiența instituțiilor publice, precum și pentru a asigura stabilitatea și predictibilitatea cadrului legislativ și de reglementare. De asemenea, în continuare, finanțarea europeană a proiectelor este absolut esențială, precum și promovarea investițiilor în sistemele de încălzire centralizată în orașele noastre, în a doua etapă de finanțare a investițiilor, pentru dezvoltarea durabilă a acestora și pentru respectarea angajamentelor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Cum își pot reduce pierderile operatorii?
Pentru a reduce pierderi termice, este nevoie de investiții uriașe pentru a crește în mod semnificativ eficiența în producție și de modernizare a rețelelor de distribuție și transport. Este nevoie de fondurile structurale ale UE pentru a sprijini acest tip de investiții. De asemenea este importantă introducerea de noi capacități de producție de energie termică pe bază de biomasă, biogaz și/sau energie termică geotermală și folosirea celor mai bune tehnologii disponibile pentru cogenerarea de înaltă eficiență, precum și alte tehnologii cu emisii reduse de carbon.
Autoritățile insistă că România este într-o situație confortabilă în ceea ce privește dependența energetică. Care este părerea dumneavoastră despre această situație?
Da, este adevărat România este într-o situație confortabilă în termen de dependență energetică. Cu doar 21% dependență energetică, România este în top 3 țări ale UE. Iar viitoarele depozite de hidrocarburi vor continua să joace un rol important în asigurarea securității energetice din România. În plus, România are un potențial imens de energie din surse regenerabile, în principal biomasă care, exploată în scopuri energetice, ca o resursă complet locală, ar putea contribui direct la creșterea securității energetice interne, și reprezintă o soluție complementară la utilizarea combustibililor convenționali interni sau importați.
Sunt încurajate investițiile în cogenerare în România?
Nu suficient. Dovada este că numărul noilor capacități de producere în cogenerare de înaltă eficiență instalate în țară de la începutul schemei de bonus pentru cogenerare de înaltă eficiență a fost foarte scăzut. Sistemul de stimulare s-a dovedit a fi insuficient și ineficient.
Care sunt problemele cu care se confruntă acești investitori?
Doar pentru a menționa unele probleme cu care se confruntă investitorii putem reaminti lipsa de încredere, prea multă birocrație, lipsa de stabilitate și predictibilitate a cadrului legal și de reglementare. De asemenea cadrul legislativ și de reglementare este extrem de ineficient, deoarece există două autorități de reglementare (ANRE și ANRSC) referitor la energia termică, care de cele mai multe ori au puncte de vedere diferite. Rata de rentabilitate impusă de 9% nu atrage investitori privați. Totodată se mai remarcă și lipsa unei piețe en-gros de gaz pentru clienții industriali și CET-uri.
Care sunt soluțiile de sprijinire a acestora?
Având în vedere importanța deosebită a sistemului centralizat de termoficare pentru nivelul de trai al populație sunt necesare mai multe măsuri pentru a sprijini investitorii. Revin la adoptarea unui cadru instituțional și legislativ eficient, cu responsabilități clare privind promovarea cogenerării eficiente și a sistemelor moderne de încălzire urbană.
Trebuie să fie o singură autoritate de reglementare și un minister responsabil cu serviciile publice, inclusiv cele de termoficare. Trebuie abordată îmbunătățirea schemei de sprijin pentru cogenerarea de înaltă eficiență, inclusiv îmbunătățirea metodologiei de alocare a costurilor și accesul la bonusul de cogenerare de înaltă eficiență pentru unități/echipamente reabilitate.
Este necesară creșterea gradului de conștientizare a autorităților locale de a obține investiții pentru modernizarea centralelor de cogenerare, împreună cu operatorul, folosind prima pentru cogenerare de eficiență ca o garanție. Solicităm respectarea prevederilor legale privind zonele unitare de încălzire astfel încât să se descurajeze deconectările de la sistemele centralizate de termoficare.
Reducerea TVA pentru lucrări de dezvoltare a eficienței energetice este o altă soluție, iar cota redusă de TVA la căldură, așa cum este practicată și în alte țări, va avea efecte benefice în special asupra consumatorilor vulnerabili.
Există pericolul ca termoficarea să dispară din România?
ANRSC atrăgea recent atenția, într-un studiu asupra dezastrului din domeniu. Potrivit acestuia, preocuparea și atitudinea indiferentă a operatorilor și neimplicarea majoră a autorităților administrației publice locale au condus la degradarea prematură a sistemelor de încălzire centrală și, uneori, la dispariția în unele unități administrativ-teritoriale a serviciilor energetice de interes local.
Sectorul de căldură a fost neglijat de prea mult timp și în situația actuală, dacă nu se face nimic există riscul unui colaps care va priva de căldură mii de apartamente. Ar putea cineva să-și imagineze că Bucureștiul, al treilea SACET din Europa Centrală și de Est, după Moscova și Varșovia, ar putea rămâne fără energie termică? Este imposibil. De aceea așteptăm măsuri concrete care trebuie luate rapid de către autorități. România are nevoie de o strategie pentru energie termică. Acesta este obiectivul comun al documentul de poziție referitor la strategia pentru energie termică pregătit de ARPEE împreună cu alte șase asociații profesionale.
Citește și:
România rămâne una din cele mai ineficiente țări din UE din punct de vedere energetic
România nu susține țintele pentru 2030 pentru energie regenerabilă și eficiență energetică
Reabilitarea clădirilor publice, următoarea provocare în eficiență energetică
