Tăiem păduri ca să facem loc terenurilor agricole, apoi supraexploatăm pământul obținut, consumăm în mod excesiv resurse și distrugem ecosisteme, toate ca să producem hrana pe care în final o aruncăm. Risipa alimentară nu se limitează doar la ce aruncăm în coșul de gunoi.
Atunci când vorbim despre risipa alimentară, cifrele care ne șochează sunt cele legate de cantitatea de hrană risipită, de numărul oamenilor care încă suferă din cauza foametei și de banii cheltuiți în zadar. Impactul risipei asupra mediului este lăsat pe ultimul loc. Aceasta deși schimbările climatice nu mai sunt doar o chestiune de viitor.
Pământ, apă, energie – resurse risipite odată cu alimentele
Potrivit FAO, risipim o treime din mâncarea produsă. În 2007, pentru a obține alimentele în final aruncate, am folosit 1.4 miliarde de hectare de pământ, mai mult decât suprafața Canadei și a Indiei la un loc. Pentru a avea la dispoziție pământul arabil, se defrișează anual 9.7 milioane de hectare, adică 74% din totalul tăierilor. Odată cu pădurile, dispar, evident, și specii de mamifere, păsări, pești și amfibieni. În plus, odată supraexploatat, pământul necesită fertilizatori, care poluează pământul, râurile și oceanele.
Pe lângă pământ, producția hranei necesită apă. Agricultura folosește 70% din consumul total de apă dulce, iar consumul aferent alimentelor risipite a ajuns în 2007 la 250 km cubi, cât consumul SUA.
Nu în ultimul rând, producția alimentelor e mare consumatoare de energie, de cele mai multe ori obținută din combustibili fosili. Petrolul este folosit de-a lungul procesului: de la fertilizare, plantare, irigare și cules, până la transport, procesare și răcire.
Dacă risipa alimentară ar fi o țară, ar fi pe locul al treilea la poluare, după SUA și China. Ar avea 33% din cantitatea totală de emisii.
Ce se întâmplă cu alimentele după aruncare
Impactul risipei asupra mediului nu se limitează doar la procesul de producție și consum. Odată aruncate și depozitate necorespunzător în gropile de gunoi, alimentele aflate în putrefacție produc, în lipsa aerului, metan. Metanul este un gaz de 20-25 de ori mai dăunător decât dioxidul de carbon. În 2007, metanul emis de alimentele risipite echivala cu 3.3 gigatone de dioxid de carbon. Tot atât a generat și sectorul transporturilor în SUA.
La conferința Eat Smart din data de 23 iunie 2016, vom discuta cu experți din Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, despre acest impact. Înscrieri se mai pot face pe site-ul conferințelor Green Report.
