Comertul cu resurse naturale a reprezentat 24% din comertul mondial in 2008, ridicandu-se la suma totala de 3.700 miliarde de dolari, se arata in ”Raportul anual asupra comertului mondial”, dat publicitatii de Organizatia Mondiala a Comertului (OMC).
Potrivit documentului, in perioada 1998-2008, nivelul comertului international cu resurse naturale s-a majorat de sase ori.
Cei mai mari ”exportatori” de resurse naturale au fost Africa, Orientul Mijlociu si Comunitatea Statelor Independente (CSI), cu 70% din totalul exporturilor in, in timp ce pentru America de Nord, Europa si Asia, ponderea a fost sub 20%.
Gestionare echitabila
Gestionarea eficienta a resurselor naturale si intensificarea comertului ar conduce la dezvoltarea unei game largi de produse care pot contribui la imbunatatirea calitatii vietii, subliniaza raportul. Concluzia cercetarii a fost ca piata resurselor naturale trebuie gestionata echitabil, asa incat sa asigure castiguri pentru toti actorii implicati.
Potrivit raportului, resursele naturale reprezinta o pondere importanta si in crestere in comertul mondial. Cele mai multe au in comun aceleasi caracteristici: sunt concentrate in anumite zone, sunt limitate, sunt afectate de volatilitatea preturilor (in special pentru produse ale industriei miniere si petroliere) si pot afecta, nu intotdeauna in sens pozitiv, dezvoltarea economica a tarilor care depind de sectorul extractiv.
Petrolul, cel mai cautat produs
Ponderea combustibililor in comertul cu resurse naturale a crescut de la 57% in 1998 la 77% in 2008. 18% reprezinta comertul cu produse ale industriei miniere, in timp ce 3% este ponderea comertului cu peste si produse ale industriei forestiere. Una dintre cauzele cresterii accelerate a comertului international cu resurse este cresterea constanta a preturilor, in special la petrol. Impactul a fost cu atat mai mare cu cat combustibilii au o pondere foarte mare.
Mobilitatea resurselor naturale reprezinta un indicator pentru puterea economica. Astfel, regiunile in curs de dezvoltare inregistreaza un nivel redus al comertului intra-regional cu resurse, in timp ce regiunile dezvoltate au o tendinta pronuntata in acest sens. Comertul poate intensifica sau diminua dominanta resurselor naturale intr-o economie.
Interventiile pot crea dezechilibre
Informatiile existente in WTO Policy Trade Reviews sugereaza ca masurile restrictive (sub forma de taxe sau restrictii cantitative) sunt relativ frecvente in domeniul comertului cu resurse naturale. Acesta este influentat de nivelul taxelor vamale (relativ scazute), dar si de aplicarea de masuri netarifare, incidenta acestora fiind diferita de la o tara la alta.
Potrivit raportului OMC, politicile de interventie in domeniul comertului cu resurse naturale sunt justificate prin prisma securitatii, fiind diferite in functie de specificul produselor. Totusi, studiul demostreaza ca aplicarea de masuri de politica comerciala in aceste situatii nu este cea mai buna solutie. De asemenea, restrictiile pot avea efecte negative, afectand preturile internationale si redistribuind profiturile intre exportatori si importatori.
