Text de Corneliu Belciug
Pustiite de exodul sasilor din ultimii 18 ani, lasate in voia sortii de guvernarile postdecembriste, satele sasesti din zona Sighisoara-Tarnava Mare par a avea soarta pecetluita. din goana masinii, pe drumurile care trec prin mijlocul fostelor comunitati sasesti, imaginea satului aflat la apusul istoriei sale este amplificata de casele cu obloanele inchise, de peretii scorojiti, de lipsa oamenilor, de scolile fara ferestre, de gospodariile darapanate, ascunse in spatele portilor mari. O istorie de sute de ani se stinge, incet, in libertate. asa obisnuiam sa cred, si poate ca nu sunt chiar departe de adevar, dar am descoperit de curand o mana de oameni care se incapataneza sa creada in viitorul lor.
Englezii, francezii si ultimul sas
In Saschiz, una dintre comunele sasesti din Sighisoara-Tarnava Mare, am intalnit cel mai eterogen grup de oameni pe care ma asteptam sa-l vad vreodata pus pe treaba. Un fost diplomat englez, Nathaniel Page, botanistul englez John Akeroyd, cel mai mare expert mondial in rabarbar, un tamplar francez – Charles Dalmasso, un roman – Cristi Gherghiceanu, si "ultimul sas" din Saschiz – Johann Schaaser. Toti la un loc au infiintat Fundatia Adept si, de mai bine de doi ani, muncesc pentru renasterea economica, turistica, dar si pentru pastrarea biodiversitatii zonei. Au convins Guvernul Marii Britanii si Orange Romania sa-i sponsorizeze, au convins autoritatile locale si centrale sa-i sprijine, au facut proiecte europene, au luat banii Uniunii Europene si toate pentru a nu lasa una dintre cele mai frumoase si pline de traditii zone ale Romaniei sa dispara.
Phoenix de Saschiz
Nathaniel Page, director fondator Adept, mi-a explicat ca telul fundatiei este sprijinirea dezvoltarii economice a zonei. "Eu ii spun un viitor sustenabil pentru comunitatile mici de fermieri, pentru ca astfel le oferim posibilitatea oamenilor sa-si protejeze mediul din care fac parte si, totodata, sa-si asigure un viitor", declara Nathaniel Page. Discutiile cu comunitatea au adus la suprafata si piedicile aflate in calea dezvoltarii economice. "Toti oamenii cu care am vorbit ne-au spus ca marea lor problema este lipsa pietei de desfacere pentru produsele lor. Ideea e ca, daca au unde sa-si vanda produsele, problema economica e ca si rezolvata. Asa ca am semnat un contract cu Slow Food, care ne-a ajutat mult in dezvoltarea produselor de buna calitate", mai spune Nathaniel Page.
Un alt pas a fost sprijinirea localnicilor in accesarea fondurilor europene prin demararea proiectului-pilot de agri-mediu, unic in Romania, pentru fanete si pasuni, pe Masura Sapard 3.3. Acesta prevede acordarea unei sume de 95 de euro la hectar proprietarilor care folosesc rational terenurile, protejeaza biodiversitatea si nu utilizeaza ingrasaminte chimice. "Pe langa dezvoltarea comertului in zona, care stiam ca o sa dureze cam 3
ani, am vrut sa avem si sustinerea localnicilor, sa-i determinam sa pastreze zona naturala. Si am facut asta incepand cu 2005 si am reusit in 2006. 190 de fermieri au fost inclusi in acest program pentru un an, iar la sfarsitul lui 2007 isi vor lua licenta pentru produse ecologice", spune, cu mandrie, Nathaniel Page.
Am mai aflat ca o alta componenta a programelor Adept a fost organizarea de cursuri de educare pentru ecologie si igiena, dar si de programe de training de mediu si agroturism.
Birocratia si legile facute din birou
Pentru mine, integrarea Romaniei in UE a fost un motiv de bucurie. Dar, realizez acum ca, nu acelasi lucru pot sa-l spuna micii fermieri. Si au motivele lor: vaca trebuie mulsa automat, oile trebuie sa aiba apa curenta, tarcul, gresie si faianta, gospodina, certificat de sanatate, iar produsele sa fie omologate. Cat despre mult laudatele fonduri europene… "Nu exista legislatie pentru micul fermier, toate legile si toti banii vin pentru fermieri care au deja o putere financiara, fermele mici sunt lasate deoparte", spune Cristi Gherghiceanu. Si asta nu ar fi tot. Mai exista birocratie, lipsesc informatiile si mai trebuie schimbata si mentalitatea omului de la tara.
Frumusetea din ochii englezului
Ascultandu-l pe John Akeroyd vorbind despre biodiversitatea zonei, incep prin a ma simti usor jenat, dupa care ma apuca rusinea de-a binelea. Mi se pare incredibil sa primesc o lectie de frumusete despre tara mea din partea unui oaspete englez. As fi putut trece de 1.000 de ori pe dealurile batute la pas, ani la rand, de John Akeroyd fara sa vad frumusetile despre care el poate vorbi ore intregi. Salbaticia e un lux, spunea John Akeroyd, dar eu as spune ca si ignoranta. Un lux pe care inca ni-l permitem in zona Sighisoara-Tarnava Mare. Pentru mine, florile albastre sunt albastre, la fel si cele galbene, albe si faptul ca stau unele langa altele e o intamplare si nimic mai mult.
Pentru John Ake royd, "aceasta zona este un laborator natural pentru ca ne arata privelistile asa cum erau ele inainte ca oamenii sa le strice atat de rau cum au facut-o in ultimul secol". O zona in care John a gasit peste 1.000 de specii diferite de flori si plante. "Romania s-a concentrat mai mult pe conservarea zonelor salbatice cum sunt Delta Dunarii sau Muntii Carpati, iar zonele agricole sunt privite ca neimportante. Cred ca autoritatile romane au ignorat de multe ori acest lucru, iar eu abia astept sa-i fac sa inteleaga faptul ca trebuie sa acorde mai multa atentie zonelor bogate in plante, zonelor de campie. In Marea Britanie 97% din plantele de buna calitate pentru agricultura au disparut, lucru care a dus la schimbarea ecosistemului din zonele respective", mai spune John Akeroyd.
Traditii si turism
Johann Schaaser imi povesteste amuzat cum, in urma cu ceva ani, un reporter de la Targu-Mures a venit sa-i ia un interviu, iar prima intrebare a fost: "Cum e sa fii ultimul sas din Saschiz?". Nu e ultimul, nici pe departe. Familia sa este insa printre putinele care au ales sa ramana in Saschiz, iar Johann este poate primul sas tanar care a ales sa puna umarul la revigorarea economica si turistica a zonei. Si au cu ce sa atraga turisti. Cu siguranta ca, dincolo de frumusetea naturii, bisericile fortificate vechi de sute de ani si cetatile medievale, traditiile vor fi un punct-cheie in atragerea turistilor. Am fost in casa familiei Schaaser si am vazut ce inseamna batutul painii, intr-o alta casa am vazut cuptoarele de uscat hamei, am vazut cum se fac mierea de albine si carbunii de lemn.
O privire in viitor
Fundatia Adpet este la inceputul unui drum greu. Sunt multe lucruri care trebuie facute, sunt proiecte care vor avea nevoie de sprijin financiar, de voluntari si de sprijinul autori tatilor. Si, intr-un fel, e trist sa te gandesti ca toate sunt lasate pe umerii catorva oameni, dar parca te si bucuri gandindu-te ca mai important decat realizarile sau esecurile lor este exemplul pe care Fundatia Adept il da. Eu, unul, nu pot decat sa sper in reusita lor si sunt captiv in visul meu pentru ca alternativa este de neacceptat – disparitia satului sasesc din Transilvania.
