În următorii 15 ani, sectorul european al remanufacturii ar putea ajunge să valoreze 90 de miliarde de euro, de 3 ori mai mult decât în prezent. Pentru aceasta, este însă nevoie de politici publice care să stimuleze investițiile în domeniu din partea mediului privat.
În viitorul apropiat, recuperarea, repararea și refolosirea obiectelor stricate ar putea deveni mai populare. Rețeaua Europeană de Remanufactură (ERN) anticipează că valoarea acestui sector industrial s-ar putea tripla până în 2030. În prezent, el este estimat la doar 30 de miliarde de euro, adică numai 2% din valoarea industriei de manufactură care utilizează materie primă virgină.
Conform experților ERN, creșterea nu va fi însă posibilă fără încurajarea unor „activități cros-sectoriale, care să faciliteze transferul de informație și să promoveze industria”.
„Remanufactura” este procesul prin care un produs stricat este adus la performanța lui inițială, oferindu-se o garanție similară celor cu care vin însoțite produsele complet noi. Prin reutilizarea componentelor aflate în stare bună din produsele deteriorate sau stricate, se reduce consumul de energie și se evită generarea de noi emisii de gaze cu efect de seră. În plus, se creează noi locuri de muncă, mult mai numeroase decât în cazul reciclării deșeurilor sau în cel al eliminării lor.
Cu toate acestea, Uniunea Europeană nu impune ținte clare pentru repararea și refolosirea deșeurilor, deși o treime din cantitatea colectată pentru a fi reciclată se pretează pentru aceste operațiuni. Este motivul pentru care Rreuse, o rețea europeană de întreprinderi sociale active în domeniul refolosirii de deșeuri, solicită autorităților modificarea reglementărilor, pentru a stimula dezvoltarea sectorului.
Cum poate fi stimulat sectorul reutilizării în România
Situația întâlnită la nivel european se regăsește și în România. Raluca Ouriaghli, Director Executiv al asociației Ateliere Fără Frontiere (AFF), a explicat pentru Green Report ce anume lipsește pentru ca sectorul reutilizării să se dezvolte și la noi, precum în țări ca Germania sau Franța:
Stabilirea unor ținte pentru reutilizare înseamnă că operatorii de colectare nu mai colectează mașinile de spălat aruncându-le la fier vechi, pentru dezmembrare. Acum, acesta este business-ul care există majoritar în România: deșeurile sunt colectate pentru dezmembrare și recuperarea materiilor prime. În acest fel, nu se respectă însă piramida deșeurilor, care situează reutilizarea înainte de reciclare. Însă, neavând incitare din partea legislativă, din partea de politică publică, iar operatorii fiind deja poziționați pe un sector economic pe care îl cunosc, nu sunt interesați să intre pe o piață care nu e favorizată din punct de vedere legal. Ei primesc ecotaxa, indiferent dacă reutilizează sau nu deșeurile.
Soluția pe care Directorul AFF o sugerează este introducerea taxării diferențiate, prin care să se perceapă taxe foarte mici celor care reutilizează, ușor mai mari celor care reciclează și foarte mari celor care depozitează deșeurile la gropile de gunoi:
Dacă, de exemplu, taxarea la groapă va crește foarte mult, va crește și interesul economic al industriei și al producătorilor de a reduce deșeurile. Atunci, se vor stimula eco-design-ul, producția responsabilă, reutilizarea și reciclarea. Acum, are o logică economică mult mai puternică să arunci.
Cu toate acestea, asociația Ateliere Fără Frontiere reutilizează în jur de 40-50% din deșeurile de echipamentele electrice și electronice pe care le colectează.
Citește și:
Reutilizarea paleților, o afacere profitabilă pentru mediu și economie
Comisia Europeană adoptă noi măsuri privind economia circulară
Un român generază 7,35 kg de deșeuri electrice și electronice și reciclează doar 1,5 kg
