Mai mult de dragul Europei decat al mediului, Romania a adoptat in ultimii ani legi care ne intorc in timp, cel putin in materie de deseuri. Ne-am angajat in fata UE sa facem colectare selectiva, reciclare, incinerare si sa depunem din ce in ce mai putin gunoi la groapa, asa cum inainte de 1989 ne angajam sa depasim planul la maculatura. Parlamentul a stabilit cadrul si amenzile, specialistii au facut strategii si previziuni, dar teoria e esuat exact cand ar fi trebuit pusa in practica. Cu trei ani inainte de termenul-limita, in care ar trebui sa ajungem din urma media europeana, in Romania reciclarea continua sa fie o actiune facultativa. Statul mimeaza cadrul legal, cetateanul nu e nici motivat, nici sanctionat, iar operatorii de salubrizare se lamenteaza ca, in lipsa implicarii celorlalti, investitiile lor se dovedesc falimentare. Reciclarea deseurilor e lasata, deocamdata, in seama intermediarilor, a cautatorilor in gropile de gunoi si a fabricilor prelucratoare. O industrie dezvoltata haotic, care admite ca lucreaza pe jumatate la negru si care nu rezolva problemele de fond ale salubrizarii.
Locatarii nu vor, asta e!
Domnul Dumitru este administratorul unui bloc din cartierul Aviatiei, in sectorul 1 al Capitalei. Zona e considerata printre cele mai bune din oras si beneficiaza de serviciile de salubrizare ale celei mai privilegiate firme de profil, Romprest.
Domnul Dumitru si vecinii lui nu platesc taxa de salubrizare pe care orice orasean o achita la intretinere, deoarece, in 2008, primarul sectorului 1 si-a scutit alegatorii de aceasta datorie. Primaria a incheiat, in premiera pentru Romania, un contract exclusiv, pe 15 ani, cu firma Romprest, careia ii plateste atat salubrizarea stradala, cat si ridicarea gunoiului de la cetateni. In schimb, atat firma, cat si cetatenii ar trebui sa faca o selectie a gunoiului astfel incat parte din el sa fie reciclat.
Dupa cum sustine Adriana Calcan, director de marketing la Romprest, firma ar fi oferit clientilor, inca din 2008, pubele de doua feluri in care locuitorii sectorului 1 sa arunce gunoiul separat: in cele verzi – deseurile reciclabile (hartie, sticla, plastic, aluminiu), iar in cele maro – gunoiul menajer.
Faptul ca blocurile din sectorul 1 sunt in general de patru etaje, iar locatarii coboara la parter ca sa arunce gunoiul la ghena, ar fi trebuit sa ajute acest program incipient de colectare selectiva, despre care multe voci sustin ca n-ar merge la blocurile cu 10 etaje, unde e mai comod sa dai drumul pe tobogan la punga cu gunoi amestecat.
Avand conditii create si beneficiul scutirii de taxa de salubrizare, locuitorii sectorului 1 ar fi trebuit sa fie fruntasi pe ramura reciclarii. Si totusi nu e deloc asa. Domnul Dumitru admite ca, in blocul administrat de el, oamenii nu arunca gunoiul separat, ba unii refuza chiar sa-l puna si-n pubele, asa ca-l arunca pe jos.
„E lipsa de educatie, ce pot sa spun?! Unii nu vor nici macar sa intre in ghena si sa puna gunoiul in pubele, asa ca-l arunca pe langa. Conditiile de baza sunt create, e drept. Oamenii de la firma vin martea si vinerea, mai selecteaza si ei, in mare, ce se mai poate, dar locatarii nostri nu vor. Asta e!”, recunoaste spasit domnul Dumitru.
Reciclam 1% in loc de 55%
Intr-un alt bloc, din Baneasa, de pe strada Horia Macelariu, situatia pubelelor bicolore a devenit hilara. Cele doua scari ale imobilului s-au certat din cauza administratorului si au decis sa se separe juridic. La „divort”, o scara a luat pubelele maro, cealalta, pe cele verzi. Ca sa nu se produca amestecuri suspecte de gunoaie. Asa ca locatarilor nici prin cap nu le trece acum ca pubelele erau colorate diferit dintr-un motiv anume, deci arunca gunoiul tot la gramada.
Asadar, bucurestenii din sectorul 1, desi favorizati financiar de primarie, nu se spetesc cu selectarea deseurilor. Doar unii dintre ei merg la containerele special amplasate in colt de strada, unde depun benevol carton, plastic sau aluminiu. Acest lucru se intampla si in celelalte sectoare ale Capitalei, cu exceptia sectorului 5, unde nu exista nici macar o firma de salubrizare. De asemenea, programul de colectare selectiva voluntara se mai desfasoara in alte 85 de localitati din tara.
Voluntariatul nu este insa suficient. Conform angajamentelor luate in relatia cu Uniunea Europeana, Romania ar trebui sa atinga pana in 2013 cote de 60% deseuri valorificate si 55% reciclate. Daca va imaginati ca inca mai avem trei ani la dispozitie, luati in calcul cifra de 1% – cat a reciclat Romania in 2008 din gunoiul strans intr-un an, conform ultimului raport al Eurostat.
Germanii au invatat in zece ani
Sistemul romanesc de colectare si reciclare al deseurilor sufera de o legislatie prea stufoasa, care nu ajunge sa fie pusa in practica din cauza fragmentarii raspunderii, dar si a intereselor colaterale ale diversilor factori implicati. Operatorii privati – fie ca sunt salubrizatori sau reciclatori – acuza la unison slaba implicare a autoritatilor locale. Primariile, de exemplu, se socotesc absolvite de orice sarcina in momentul incheierii contractului de salubrizare cu firma de ridicat gunoiul. Dincolo de aceasta formalitate, nimeni nu mai controleaza daca ceea ce scrie in contract se intampla sau nu. In plus, desi sunt prevazute in legislatie, amenzile nu sunt populare printre primari. Iar cazul sectorului 1 ilustreaza perfect situatia.
Faptul ca romanii nu vor sa colecteze selectiv nu-i face mai speciali. Si alte popoare au fost la fel de lenese inaintea noastra, dar au beneficiat si de bici, si de morcov din partea statului. Oamenii au fost cointeresati sa colecteze selectiv, dar si amendati daca n-au facut-o. „Germaniei i-au trebuit zece ani ca sa invete sa sorteze gunoaiele”, spune Marius Marinoff, trader de deseuri, care crede insa ca, in ritmul actual, daca nu se schimba nimic, nu vom atinge tintele de valorificare din 2013.
Firmele mici dau tunuri mari si dispar
Din cauza firavului control al primariilor, putine firme de salubrizare s-au grabit sa-si dezvolte si statii de sortare a deseurilor de la populatie. In Bucuresti, prima firma care a facut asta a fost Urban din sectorul 6. Urmata de Rosal din sectorul 3 si Supercom din sectorul 2. Romprest, din sectorul 1, s-a alaturat proiectului derulat de Eco-Rom Ambalaje abia in acest an, dar, desi sustine ca face colectare selectiva din 2008, omite sa ofere cifre concrete. Realitatea este ca, nefiind obligati sau controlati, operatorilor le convine mai mult sa incaseze bani de la primarii si de la populatie si sa arunce totul la groapa, unde oricum platesc aceeasi suma pe tona de gunoi, fie ca e selectat sau nu.
Din aceasta comoditate a marilor operatori s-au nascut micile afaceri ale intermediarilor. Firmele mici deruleaza cateva contracte, fara sa plateasca taxa de mediu sau impozite, dupa care se inchid si reapar cu alte nume. E o practica pe care actorii din sistem o cunosc, o discuta, dar n-o recunoaste nimeni oficial. Iar acest lucru e probat chiar de cel mai recent scandal cu deseuri in care doi romani au reusit sa polueze cateva terenuri din jurul Bucurestiului cu substante toxice, folosind trei firme prin care derulau afacerile si pe care apoi le inchideau ca sa nu plateasca taxele la stat.
Selectarea, reciclarea si valorificarea presupun investitii ce se amortizeaza in timp, destul de greu in conditiile in care fluxul de materiale e inconstant si slab, fara o implicare reala a autoritatilor si o coercitie a populatiei.
„Reciclarea e o vrajeala!”
Unul dintre cei mai cunoscuti gunoieri ai patriei, deputatul Silviu Prigoana, admite ca lucrurile stau asa, mai ales ca in ultimii ani a trecut prin doua incercari neprofitabile de a face reciclare. El a beneficiat si de fonduri nerambursabile de la Fondul de Mediu, ca sa deschida statii de sortare si compactare a deseurilor. Una dintre statii, considerata cea mai moderna din Romania, este inca functionala la Glina, dar a fost vanduta de Prigoana si acum recicleaza deseuri sub alta administrare. Cea de-a doua ba functioneaza, ba nu.
Prigoana spune ca nu e rentabila: „Costa o gramada de bani ca sa faci fulgi din PET. Activitatea nu e rentabila. Statia de la Glina functioneaza cand avem contracte cu institutii mari. Ce arunca cetateanul pe tobogan e murdar, o balega din care scoti PET-ul murdar si nu renteaza sa consumi atata energie ca sa-l speli. E mai rentabil sa aduci deseuri sortate din import pentru ca sunt mai curate. Am cumparat aici masini care nu se vor amortiza niciodata in viata asta. Ca sa fie rentabil pentru operator, ar trebui ca 25% din masa de gunoi dintr-un container sa fie reciclabil, or, noi avem 9-12% maxim. Am avut 12% in perioada in care economia duduia si lumea bea bere la doza. Acum bea la PET, iar sticla goala o duce la tara ca sa ia laptic in ea. Lumea reala inseamna altceva decat cred ministrii nostri”.
Din pozitia de parlamentar, Prigoana judeca aspru transpunerea in legislatia romaneasca a directivelor europene care ne obliga pana in 2013 sa valorificam 60% din deseuri si sa reciclam 55%: „Noi am luat niste documente de la Comunitatea Europeana prin care ne-am angajat ca vom face rahatu’ praf. Reciclarea e o vrajeala, politicienii nostri nu s-au uitat vreodata intr-un container, ne comparam cu Europa, dar noi avem gunoi, in timp ce ei au deseuri”.
O afacere cu deficit de 30%
Ca nu e rentabil tipa toata breasla operatorilor de salubrizare, obligati prin lege sa colecteze gunoiul separat si sa-l valorifice. In sectorul 6 din Bucuresti, unul dintre primele locuri in Romania unde s-a inceput inca din 2005, timid, colectarea selectiva, lucrurile n-au avansat spectaculos in ultimul cincinal. Conform datelor furnizate de firma, din cele o suta de locuri in care se colecteaza selectiv deseuri se strang lunar cam 10 tone de PET, 15 tone de sticla si 20-30 de tone de carton. 90% din aceste cantitati se recicleaza, cam 10% nu mai poate fi valorificat si se toaca in masini speciale si se transforma in combustibil pentru fabricile de ciment. Raportat la cat gunoi menajer se strange din tot sectorul – intre 6.000-7.000 de tone lunar -, se valorifica, asadar, doar 1-2%. Din punctul de vedere al firmei, aceasta activitate nu e profitabila, avand un deficit de 30%.
Exportam 600 de tone de plastic din gunoi
Pe lantul tehnologic, nimeni nu e multumit. Marius Marinoff, reprezentantul grupului IVA, care tranzactioneaza deseuri de plastic si carton, a simtit criza de anul trecut cand a vazut in curte cu o treime mai putine deseuri decat vedea in 2008. „A crescut in schimb cantitatea deseurilor foarte murdare, adica primim plastic din ce in ce mai murdar, care denota ca nu a fost folosit de curand, ci de cativa ani. Rezulta ca a fost adunat din groapa de gunoi”, conchide Marinoff care chiar si pe criza reuseste sa trimita peste granita, lunar, cam 600 de tone de plastic colectat din Romania.
De ce e mai scump in Romania
Desi pare un nonsens, Marinoff explica de ce e mai rentabil sa importi deseuri in tara in care PET-urile si pungile cresc pe camp si in ape: „Unele deseuri au ajuns sa aiba valoare foarte mare din cauza faptului ca trec prin prea multe maini intre poluator si reciclator. PET-urile, de exemplu, costa 260 de euro/tona din import, iar de la noi ajunge si la 350-360 de euro/tona. Pentru ca sistemul de colectare de la populatie, afara, este centralizat si organizat, exista constiinta civica, si amenzi, iar acest sistem duce la obtinerea unui deseu mai ieftin. La noi, deseurile provin de la persoane fizice care colecteaza haotic, din gropi sau de pe strazi. Sunt platite si cu 5.000-6.000 de lei pe kilogram, cantitatea e amestecata cu deseu bun sau contaminat, colectorul alege ce poate din el si-l da mai departe la reciclator. Deseul trece prin trei-patru maini, ceea ce duce la scumpirea lui. Astfel iti scade profitul. De aceea a scazut interesul de colectare pentru anumite materiale al caror pret nu asigura profitul”.
„Consumam” 140.000 de tone de PET anual
Teoria PET-urilor murdare adunate din gropile de gunoi e sustinuta si de Alina Stancescu, managerul firmei Esox Prodimpex din Caracal, unde plasticul se recicleaza si se transforma din nou in sticle: „In Romania se consuma anual 140.000 de tone de PET. Fabrica noastra are o capacitate de 1.000 de tone lunar si ne este foarte greu sa adunam aceasta cantitate din tara. Pentru ca populatia nu e educata, nu stie sa colecteze selectiv, multe materiale provin din gropile de gunoi, nu sunt selectate bine, sunt murdare. Dintr-o tona de PET adunat din Romania abia daca scoatem 600 kg de granule, in timp ce dintr-o tona de PET importata, colectata corespunzator se obtin si 850 kg de granule”.
Cine nu vrea taxa pe PET?
Toate mainile private din domeniu arata acuzator spre autoritati. Toti astepta masuri mai ferme sau macar aplicarea celor actuale. Parlamentarul Silviu Prigoana nu crede, de exemplu, ca tara ar mai avea nevoie de alte legi, ci doar de niste masuri concrete luate de ministrul mediului: „Ca sa nu mai vedem pe campuri PET-uri si pungi trebuie sa punem o valoare pe fiecare ambalaj. Cetateanul sa plateasca un leu pentru fiecare ambalaj pe care-l cumpara cu marfa, apoi sa primeasca banii cand aduce sticla inapoi. Am discutat cu ministrul Mediului, dar nu vrea sa introduca o garantie pe ambalaje”.
Ministrul Mediului, László Borbély, spune ca a renuntat la ideea instituirii unei taxe pe PET din mai multe motive, printre care si riscul de a pierde potentiale finantari europene din cauza asta.
Ministrul nu crede ca taxa pe PET ar rezolva problema tuturor deseurilor reciclabile, si ar presupune costuri deocamdata neevaluate pentru implementarea lui: „Aplicarea unui sistem-depozit pentru ambalajele de tip PET necesita costuri suplimentare de gestionare care se vor reflecta intr-o crestere a preturilor de vanzare. De exemplu, in Germania garantia pe ambalaj este de 25 eurocenti la care se adauga un cost de pana la 5 eurocenti cheltuieli de gestionare. Nivelul acestor costuri suplimentare de gestionare nu a fost estimat, pana la aceasta data, in Romania”.
Sa fie incurajata para intre vecini
Ideea de pay-back pentru PET nu e vazuta cu ochi buni nici de sectorul privat.
Cristi Prundurelu, director de vanzari la AMEP Pack, cel mai mare colector si reciclator de doze de aluminiu din Romania, e de parere ca niciunui comerciant nu i-ar conveni sa-si transforme spatiul in groapa de gunoi, ca sa stranga PET-uri contra cost de la populatie. Prundurelu vede o solutie pentru impulsionarea colectarii in constrangerea si cointeresarea populatiei sa faca o preselectie in casa, inainte de a arunca gunoiul. „La italieni, daca gunoierul vede ca in sacul tau exista materiale neselectate ori nu-ti ia gunoiul, ori iti arde o amenda. La noi ar trebui incurajata para intre vecini, ca sa se stie cine nu selecteaza, si, de asemenea, sa se scumpeasca taxa de salubrizare, sa fie 100 de lei, iar daca il arunci separat sa primesti o reducere”, zice Prundurelu.
90% din dozele de aluminiu ajung la groapa
AMEP Pack abia a reusit sa stranga anul trecut 1.000 de tone de pe piata romaneasca, unde se rostogolesc anual 11.000 de tone de doze de aluminiu. Restul de 90% a ajuns in gropile de gunoi. Prudurelu e totusi optimist si spune ca anul acesta mai are timp sa creasca planul.
Odata compactate, dozele de aluminiu iau drumul Italiei sau al Frantei unde se topesc, iar aluminiul sub forma de tabla se intoarce in Romania si se transforma iarasi in doze alimentare.
Prundurelu e nemultumit de modul in care autoritatile gestioneaza sistemul de recuperare a materialelor reciclabile, dar si de modul in care „se fac ca fac” colectare selectiva anumite firme de salubrizare, care, desi au containere de deseuri selectate, le golesc tot la groapa. El a decis sa faca un experiment la blocul din Dristor in care locuieste. „Vom aduna selectiv deseurile, toti locatarii, si le vom vinde direct firmelor care colecteaza. Banii stransi astfel ii folosim sa platim lumina pe scara sau altceva. Astfel, daca oamenii vor vedea ca le iese ceva din asta, vor fi mai constiinciosi cand arunca gunoiul”, se gandeste Prundurelu.
Cantitati de doze de aluminiu colectate de AMEP Pack
• 2006 200 de tone
• 2007 430 de tone
• 2008 700 de tone
• 2009 1.000 de tone
Operatorii vor doar o selectare primara
Viorel Marcu, directorul Asociatiei Romane de Salubritate (ARS), crede ca lucrurile ar trebuie sa inceapa sa se intample etapizat, pana la atingerea tintelor din 2013. „Ca sa ne familiarizam si noi, si populatia ar trebui introdusa mai intai colectarea deseurilor pe doua fractii: umeda si uscata. In timp mai bagi cate o pubela, scoti sticla separat, apoi plasticul si tot asa. Intre timp, apar statiile de sortare, facute prin POS Mediu, statii de compost pentru gunoiul organic. In patru ani atingem tintele”, e optimist Marcu.
Pentru ca ARS reprezinta cei mai mari operatori de salubritate din Romania,
Viorel Marcu spune ca autoritatile ar trebui ori sa aiba mai putine pretentii, ori sa aloce fonduri si sa se implice in organizarea sistemului: „Daca se impun de acum toate operatiunile prevazute de directiva europeana, ar costa enorm. Si bani nu sunt. Legea spune ca raspunderea o are autoritatea locala, iar daca autoritatea transfera responsabilitatea la salubrizator, atunci primaria trebuie sa creeze cadrul si apoi sa urmareasca implementarea. Cum se intampla, de exemplu, pe partea de DEEE-uri. Primariile au infiintat spatii de colectare, de acolo mai departe e treaba operatorului”.
Ne lipseste organizarea
Eco-Rom Ambalaje, una dintre cele cinci asociatii din Romania responsabila cu valorificarea ambalajelor puse pe piata de producatori, considera ca am depasit etapa selectarii doar pe doua fractii si ca oricum gunoiul astfel colectat e de multe ori compromis pentru reciclare.
„Daca in pubelele in care se depun PET-uri, carton si sticla se varsa, de exemplu, niste lapte pe cartoane, acelea se compromit. Apoi daca se sparge o sticla, din cauza cioburilor, iar nu mai pot fi sortate”, explica Lorita Constantinescu, purtator de cuvant la Eco-Rom. Ea considera ca activitatea de colectare selectiva ar deveni rentabila economic daca operatorii s-ar organiza mai bine.
O treime din ambalaje, recuperate cu 9 milioane de euro
Eco-Rom Ambalaje e mandatata de cei peste 1.500 de agenti economici care-i platesc contributii sa colecteze de pe piata parte din cantitatile de deseuri vandute de acestia sub forma de ambalaje.
Cand cumperi o sticla de suc, de exemplu, trebuie sa stii ca asa cum tu esti obligat sa o arunci la cos dupa golire firma care a produs-o e obligata de aceeasi lege sa se preocupe de recuperarea ei. Daca ai pus pe piata cateva tone de plastic, esti obligat sa recuperezi un procent din ele, iar pentru ce n-ai reusit sa recuperezi esti obligat sa platesti la Fondul de Mediu 2 lei pentru fiecare kilogram.
Cifra de afaceri a Eco-Rom Ambalaje a fost, in 2009, de aproximativ noua milioane de euro. 72% din bani au ajuns la colectorii deseurilor, 20% pe infrastructura si comunicare (campanii de educare si informare, achizitie de containere si saci pentru stimularea colectarii selective etc.) si 8% pentru administrare. Efortul a fost facut pentru valorificarea a 45% din cele 650.000 de tone de ambalaj puse pe piata de firmele afiliate la Eco-Rom Ambalaje.
In lipsa unor cifre oficiale mai recente, totalul ambalajelor puse pe piata in Romania este estimat tot la cifra din 2007, adica 1,3 milioane de tone. Jucatori din piata estimeaza totusi ca aceste cantitati au scazut din cauza crizei, situandu-se in jurul cifrei de un milion de tone.
Primaria numara containere inexistente
In ochii primariilor, lucrurile merg. Conform unui raspuns primit de la Primaria Capitalei, municipalitatea se mandreste cu punctele de colectare selectiva amplasate in sectoare de firmele de salubrizare. Pe harta primariei exista 18 astfel de puncte de colectare selectiva chiar si in sectorul 5, in ciuda faptului ca primarul Vanghelie n-a auzit de ele si nici locuitorii nu le-au vazut vreodata. Primaria Capitalei admite ca n-a amendat niciodata asociatiile de locatari ca nu colecteaza selectiv, desi legea i-ar permite.
Primaria Capitalei are deja un proiect de strategie de gestionare a deseurilor pe care insa consilierii generali au refuzat sa-l voteze in ultimul an din motive politice. In strategie se ia in calcul si posibilitatea unei investitii intr-un incinerator de deseuri, care sa genereze energie termica. Viorel Marcu crede ca aceasta ar fi solutia ideala pentru Bucuresti, deoarece cantitatea de deseuri generata de oras ar fi suficienta ca sa amortizeze investitia in incinerator.
Gunoi de grajd, „sortat” in statii europene
Spre deosebire de Bucuresti, Viorel Marcu spune ca in alte judete, unde se organizeaza licitatii pentru implementarea managementului integrat al deseurilor, autoritatile mai pacatuiesc si prin planuri fantasmagorice. Acestea le cer operatorilor sa investeasca in instalatii scumpe, in care procesarea unei tone de deseu ar costa peste 100 de euro, bani pe care autoritatile nu au cum sa-i plateasca ulterior implementarii investitiei. Chiar si fara planuri fantastice, anumite investitii facute deja in unele judete sunt acum ori neutilizate, ori imposibil de exploatat.
„Exista deja peste 20 de statii de sortare in Romania, realizate prin fonduri PHARE. Unele nu au capacitate sau nu s-a tinut cont de specificul deseurilor din zona. De exemplu, la Dragasani, 35% din ce aduceau operatorii la statie era gunoi de grajd amestecat cu gunoi menajer. E inadmisibil asa ceva. Acum, din cauza crizei si a reducerilor de personal la nivelul primariilor, au ramas si fara personal in statiile respective, asa ca au pus lacatul pe ele. Dar se vor redeschide, probabil”, povesteste directorul Asociatiei Romane de Salubritate.
Ministerul raporteaza impliniri
Ministerul Mediului totusi e mai generos in autoaprecieri, desi nu are deocamdata un plan concret de masuri pentru stimularea colectarii selective in intervalul imediat.
„Conform datelor existente la nivelul Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, in semestrul I al anului 2009 au fost inventariate 270 de localitati unde se desfasoara proiecte de colectare selectiva. Pe langa acestea, in 26 de localitati se afla in derulare proiecte-pilot de colectare selectiva”, afirma Ministerul Mediului.
Garda de Mediu se disculpa
Ceva mai putin optimist se arata comisarul Garzii de Mediu, care recunoaste ca daca nu intarim legislatia si nu renuntam la populism vom ajunge sa platim amenzile impuse de UE in cadrul procedurilor de infringement.
„Ma deranjeaza ca am inchis 6.700 de depozite comunale anul trecut. Dar neorganizandu-si servicii de salubritate incep sa apara altele. Colectarea selectiva e o problema in sistem. De vina e si legea, pentru ca nu am transpus corect directivele europene. Cetateanul nu e amendat daca nu colecteaza corect. In plus, eu am 22 de comisari, nu pot sa controlez 22 de milioane de oameni. Firecare primarie are zeci de inspectori, i-am instruit, dar nu vor sa aplice legea. Populismul asta ne va costa mai mult!”, prevesteste Silvian Ionescu.
Cat si ce gunoi producem
In Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor, elaborata in 2004 de Ministerul Mediului, erau luate in calcul valorile statistice din 2002. Se spunea atunci ca un roman produce 1,04 kg de gunoi pe zi in mediul urban si 0,15 kg pe zi in mediul rural. Conform acelor calcule, in 2002 in Romania s-ar fi produs estimativ 7,66 milioane tone deseuri menajere, din care numai 5,72 milioane tone – colectate de serviciile de salubritate.
Structura deseurilor la acea data era urmatoarea: hartie si carton: 11 %, sticla: 5 %, metale: 5 %, plastic: 10 %, textile: 5%, deseuri organice biodegradabile: 51 % si alte deseuri: 13 %.
Deseurile menajere erau si atunci colectate neselectiv (cu exceptia catorva proiecte-pilot izolate), aprecierea ministerului fiind ca numai 5% din cantitatea de deseuri menajere era colectata in vederea recuperarii. Fostul ministru al mediului Attila Korodi dadea cifre diferite in 2008.
El estima ca, din totalul deseurilor municipale, aproximativ 40% reprezinta materiale reciclabile, din care circa 20% pot fi recuperate, nefiind contaminate. Acelasi ministru recunostea ca, in urma colectarii selective prin proiecte-pilot, doar 2% din materialele reciclabile generate erau valorificate. In mod curios, studiile din anul 2009, care au la baza statistici din 2007, vorbesc despre cantitati un pic mai mari de deseuri la nivel national aproape 9 milioane de tone -, dar de ponderi mult mai mici de deseuri in kilogramul de gunoi.
Conform Eco-Rom Ambalaje, ponderea deseurilor in gunoiul produs de un roman ar fi de numai 14%, iar acest procent se bazeaza pe cantitatea de ambalaje pusa oficial pe piata in anul 2007, de 1,3 milioane de tone.
Statistica Eco-Rom
Membrii Eco-Rom sunt responsabili de circa 650.000 din cele aproape un milion de tone deseuri rezultate anual in urma activitatilor economice.
Potrivit ultimei statistici Eco-Rom, cantitatile de deseuri de ambalaje colectate de la populatie au crescut, in prima jumatate a anului 2010, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut. Astfel, in perioada ianuarie-iunie 2010, cantitatea totala colectata de la populatie a fost de 9.370 de tone, dintre care: 5.868 tone hartie/carton, 2.914 tone plastic, 544 tone sticla si 44 tone metal.
Cantitatea totala de deseuri de ambalaje colectate de la populatie in anul 2009 a fost de 15.231 tone. In perioada ianuarie-iunie 2010, cantitatea totala de deseuri de ambalaje reciclata si valorificata (atat de la populatie, cat si din fluxul industrial-comercial) cu sprijinul Eco-Rom Ambalaje a fost de 170.634 tone, din totalul de 289.156 tone de ambalaje puse pe piata in aceeasi perioada de companiile membre.
Ce spune statistica Eurostat
Romania a reciclat 1% din deseurile generate in 2008. Procentul de incinerare a fost de 0%, cel de transformare in compost de 0%, iar cel de depozitare a deseurilor la groapa de gunoi de 99%, unul dintre cele mai mari procente din Europa, dar totusi mai mic decat cel al Bulgariei, care ducea 100% din gunoaie la groapa.
La nivelul Uniunii Europene, in anul 2008, 40% din deseuri au ajuns la groapa de gunoi, 20% au fost incinerate, 23% au fost reciclate, iar 17% au fost transformate in compost.
Cele mai mari procente de incinerare a deseurilor s-au inregistrat in Danemarca (54%), Suedia (49%), Olanda (39%), Belgia si Luxemburg (cu cate 36%) si Germania (35%).
La capitolul reciclare conduc detasat Germania (48%), Suedia (35%), Belgia (35%), Olanda (32%) si Irlanda (32%).
Din blocul fostelor state comuniste, cel mai bine la capitolul reciclare sta Ungaria (15%), urmata de Polonia (9%).
Text de Dollores Benezic
