Trăim într-o perioadă marcată de instabilitate politică, conflicte militare, inegalități sociale și presiuni economice. În acest context, politicile verzi – adică măsurile luate de guverne sau organizații pentru a salva planeta, respectiv pentru protejarea mediului, reducerea impactului climatic și susținerea dezvoltării durabile – pot părea, uneori, o povară în plus.
Totuși, politicile verzi abordează probleme de mediu evidente, precum poluarea, defrișările și schimbările climatice. Acestea din urmă, de exemplu, sunt o realitate dovedită. Le observăm în creșterea temperaturilor globale, topirea ghețarilor, fenomenele meteo extreme și impactul tot mai mare asupra naturii și vieții umane.
Ignorarea lor nu înseamnă deloc că vor dispărea de la sine. Lipsa de acțiune imediată nu duce decât la exacerbarea lor. Chiar dacă unii aleg să ignore realitatea și să nu facă nimic în acest sens, politicile verzi au demonstrat deja nu numai că pot combate problemele de mediu, dar și că pot stimula economia, accelera inovația și contribui la reducerea inegalităților sociale.
Cu toate acestea, în mintea multora persistă o întrebare deranjantă: Trebuie să renunțăm la confort pentru a salva planeta? Este o întrebare legitimă — dar care pornește de la o presupunere greșită.
Sustenabilitatea nu înseamnă să avem mai puțin. Tranziția verde nu este despre renunțare, ci despre regândire și reconstrucție.
Este despre a găsi noi moduri de a trăi bine, confortabil și responsabil, fără să epuizăm resursele de care vor avea nevoie generațiile viitoare. Mai ales că generațiile viitoare, care se nasc într-un nou context, vor fi mai bine adaptate pentru acesta.
Poate ceea ce noi, generațiile din prezent, neobișnuite să colectăm selectiv, percepem ca un efort suplimentar – gestul de a duce deșeurile separat în containerele dedicate, de exemplu – va fi un gest reflex pentru generațiile viitoare.
Confortul nostru depinde într-o măsură semnificativă de calitatea factorilor de mediu (sol, apă, aer etc).
Tranziția verde în România: între ambiție și obstacole
Conform unui studiu realizat de Camera de Comerț și Industrie Franceză în România (CCIFER), principalele provocări ale companiilor în tranziția verde sunt:
- costurile ridicate de implementare (72,9%),
- lipsa infrastructurii și a resurselor (43,7%),
- reticența pieței față de schimbare (37,5%).
Pe de altă parte, tot mai mulți actori economici observă beneficii concrete:
- accesul la finanțări verzi,
- extinderea pe piețe internaționale,
- îmbunătățirea imaginii organizaționale
- sau optimizarea costurilor operaționale.
Sustenabilitatea nu mai este o opțiune „de imagine”, ci un avantaj competitiv.
România are deja pârghiile legislative și strategice pentru a susține această tranziție. Documente precum:
- Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC),
- Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă 2030, sau
- PNRR, cu peste 40% din fonduri alocate tranziției verzi,
demonstrează o orientare clară spre modele economice mai curate și mai echitabile.
Proiecte care arată că se poate
Tot mai multe inițiative locale demonstrează că sustenabilitatea poate merge mână în mână cu confortul:
- Brașov, Cluj-Napoca și Timișoara investesc constant în transport public electric, având deja flote semnificative de acest tip și obiectiv tranziția integrală în următorii ani.
- Oradea devine un reper național în regenerarea urbană și eficiență energetică.
- Blocurile reabilitate termic din București, Iași sau Brașov asigură un confort termic crescut și facturi mai mici la energie.
- Programul Casa Verde Fotovoltaice aduce energia regenerabilă în tot mai multe gospodării (conform ANRE, în România erau 194.903 prosumatori, cu o putere electrică instalată de 2.336,96 MW, la finele lunii noiembrie 2024 / pentru comparație, un reactor de la Cernavodă are o putere electrică totală de circa 706 MW).
- Programul Rabla Plus contribuie la creșterea numărului de autovehicule electrice. Conform datelor centralizate până la finalul lunii decembrie 2024, România a încheiat anul cu un parc auto de 54.471 de mașini electrice, dintre care 49.594 sunt autoturisme.
Aceste exemple ne arată că sustenabilitatea nu este o „renunțare”, ci o modernizare responsabilă.
O schimbare de mentalitate: confort în termeni noi
Confortul viitorului nu trebuie să fie sinonim cu excesul, ci cu eficiența. Nu mai e vorba despre a avea cât mai mult, ci despre a trăi mai bine cu mai puțin impact. Tehnologiile verzi ne oferă soluții: locuințe pasive, electrocasnice eficiente energetic, mașini electrice, agricultură regenerativă.
În plus, un stil de viață sustenabil înseamnă mai puțin stres legat de costuri, acces la produse locale sănătoase, mobilitate mai fluentă, aer mai curat și spații urbane mai verzi și mai prietenoase.
Concluzie: sustenabilitatea nu e o renunțare, e un progres
Dacă vrem să ne salvăm planeta, nu trebuie să ne întoarcem în peșteri, ci să redefinim felul în care trăim confortabil.
Schimbările sunt inevitabile, dar ele pot fi abordate într-o notă pozitivă – cu condiția să fie înțelese, susținute și implementate inteligent.
Eforturile de adaptare – în primul rând a mentalităților – necesare implementării politicilor verzi, sunt amplu și imediat răsplătite printr-o calitate a vieții mai bună, fără măcar să luăm în considerare beneficiile pe termen lung sau cele aferente ecosistemelor naturale.
România are potențialul, resursele și inteligența colectivă necesare pentru a face din tranziția verde o poveste de succes. Ce ne mai lipsește, uneori, este curajul de a schimba perspectiva.
