Interviu cu domnul Mihai MORAR, director al Directiei Silvice Alba Iulia
– D-le director Mihai Morar, ati revenit in fruntea Romsilva Alba Iulia. Care era situatia patrimoniala si financiara in anul 2007 cand ati plecat si care este in prezent ?
– Situatia economica se prezinta mai rau decat in anul 2007, inregistrandu-se restante la salarii si la furnizori. Speram ca in contextul crizei financiare mondiale, sa reusim sa ne achitam obligatiile financiare fata de buget, furnizori, angajati pana la finele anului.
– Cate ocoale silvice de stat mai sunt in judetul Alba si ce suprafete gestioneaza?
– In judetul Alba padurile insumau o suprafata de 233 mii hectare si erau administrate de 13 ocoale silvice de stat, respectiv Aiud, Alba Iulia, Baia de Aries, Bistra, Blaj, Campeni, Cugir, Garda, Petresti, Sebes, Teius, Valea Ampoiului si Valea Ariesului.
In anul 2001, Ocolul Silvic Bistra si o parte din Ocolul Silvic Petresti au trecut la judetul Sibiu iar in anul 2006, ca efect al retrocedarii padurilor si aparitiei ocoalelor silvice private au mai fost desfiintate ocoalele silvice Blaj, Campeni si Teius. Ca efect al introducerii criteriului de suprafata minima de fond forestier de stat pe care trebuie sa il administreze un ocol silvic de stat, in 5 iulie 2009 se desfiinteaza si Ocolul Silvic Baia de Aries, astfel ca DS Alba va mai avea in subordine sapte ocoale si va administra cca 90 mii ha de stat si 58 mii ha paduri private.
Administrarea suprafetelor detinute de alti proprietari, persoane fizice si juridice, se face pe baza de contract ce poate imbraca doua forme – de paza sau de administrare. Exista astfel 3.500 persoane fizice care detin o suprafata de 4662 ha si 330 persoane juridice cu suprafata de 51.500 ha ce apeleaza la servicii silvice de paza si 53 persoane juridice cu o suprafata de 9.300 ha cu care sunt incheiate contracte de administrare.
– Cum vedeti dezbaterile in Parlamentul Romaniei asupra noului Cod Silvic? Ce propuneri ati avea pentru imbunatatirea acestuia ?
– Actualul Cod Silvic cuprinde o serie de prevederi care nu sunt puse in practica si nu au sanse nici in viitor sa fie aplicabile din lipsuri financiare ale bugetului de stat. Dintre acestea mentionam:
– contravaloarea cheltuielilor de amenajare a fondului forestier pentru fondul forestier privat cu suprafete de pana la 100 ha trebuie suportata de stat;
– costurile administrarii precum si cele ale serviciilor silvice pentru proprietatile forestiere cu suprafete de pana la 30 ha trebuie asigurate integral de la bugetul de stat;
– acordarea de compensatii pentru produsele pe care proprietarii nu le pot recolta, din cauza functiilor de protectie stabilite de amenajamentele silvice (padurile din grupa I de protectie).
Continuarea si sustinerea propunerilor de ameliorare a proiectului de Cod Silvic, dintre care amintim:
– limitarea suprafetei de taieri rase;
– conditii mai severe la scoaterile din fond forestier;
– stabilirea unor dispozitii referitoare la reconstructia ecologica a padurilor deteriorate / degradate;
– adoptarea de solutii privind drumurile forestiere in cazul masivelor forestiere cu mai multi proprietari – stabilirea proprietatii acestora, a obligativitatii intretinerii si repararii acestora;
– aplicarea masurilor ferme pentru administrarea tuturor padurilor, indiferent de proprietate sau veniturile care se obtin de pe acestea.
– Care sunt problemele pe care le ridica in prezent in ocoalele silvice ale Romsilva aplicarea noului program SUMAL?
– Programul de evidenta gestionara a masei lemnoase Sumal este pus in aplicare din toamna anului 2008 pentru toate ocoalele silvice de stat si private, precum si pentru toti agentii economici cu activitati de exploatarea, prelucrarea si comercializarea lemnului.
Pentru Romsilva nu se aduce nici o noutate, toate evidentele gestionare ale programului existand in sistemul informational propriu. Dimpotriva, disfunctionalitatile existente consuma timp, energii si cheltuieli inutile.
Programul functioneaza cu multe intreruperi necesitand foarte mult timp de asteptare; pana la ora actuala nu am reusit decat foarte rar sa parcurgem toate etapele incepand de la introducerea datelor pana la listarea rapoartelor din cauza deselor blocari ale programului. Urmare a acestui fapt datele raman in diverse faze, de la o zi la alta sau chiar mai mult timp, necesitand multe incercari pentru a le finaliza. Sistemul de rapoarte nu reprezinta realitatea datelor introduse si nu surprinde aspectul valoric al masei lemnoase.
– Cum se aplica Legea nr. 33/1996, asa-zisa "Lege a motilor"?
– Legea nr. 33/1996 privind repunerea in unele drepturi economice a locuitorilor Muntilor Apuseni a fost publicata in anul 1996. In decursul timpului au existat tot felul de motive pentru care aceasta nu a fost aplicata niciodata pana in prezent. Daca la inceput nu existau norme de aplicare, in prezent nu sunt alocate sume la bugetul de stat pentru sustinerea gratuitatii de 50 % din contravaloarea materialului lemnos. Celelalte motive din anii anteriori au fost neeliberarea legitimatiei de meserias, neintocmirea si nedepunerea listelor de catre primari. In prezent exista norme metodologice, se stiu obligatiile primarilor si ale Romsilva, iar punerea in aplicare se poate realiza in momentul alocarii banilor la buget pentru acest scop.
– Ce suprafete s-au impadurit in acest an in judetul Alba?
– Impaduririle in cadrul DS Alba se realizeaza, de regula, primavara, ocazie cu care pentru acest an, s-au realizat toti indicatorii stabiliti. Astfel, pana in prezent s-au impadurit 183 ha fata de 157 ha prefigurate in program din care :
– 162 ha fata de 142 ha program in fond forestier proprietate R.N.P. Romsilva – 21 ha fata de 15 ha program in fond forestier privat.
Suplimentar s-au facut completari 46 ha fata de program 45 ha din care :
– 31 ha fata de program 30 ha in fond forestier proprietate R.N.P. Romsilva;
– 15 ha fata de program 15 ha in fond forestier privat. DS Alba reuseste an de an sa isi produca puietii apti de plantat in solarii si pepinierele proprii si, chiar mai mult, sa vanda si celorlalte ocoale silvice de stat sau private cantitatile excedentare.
– Ce se intampla cu drumurile forestiere, deoarece le aveti in administrare pentru intretinere? Multe primarii din judet se plang ca au ajuns nepracticabile.
– Drumurile forestiere, la fel ca si fondul forestier pe care il administram, sunt proprietate publica a statului roman. Reteaua de drumuri forestiere din administrarea Directiei Silvice are o lungime totala de 1176,5 km. Ca urmare a retrocedarilor de fond forestier, in perioada de dupa 1990, o serie de drumuri nu mai prezinta interes pentru administrarea padurilor proprietate publica a statului. Conform evidentelor existente, un numar de 122 drumuri forestiere, cu o lungime totala de 584,8 km, se propun pentru a fi transferate din patrimoniul statului in patrimoniul unitatilor administrativ teritoriale. In acest sens au fost facute demersuri la R.N.P., ROMSILVA si la M.A.P.D.R.
Inainte de a analiza starea actuala a drumurilor forestiere trebuie facuta mentiunea ca acestea nu sunt drumuri deschise circulatiei publice, ele fiind drumuri tehnologice, care nu au caracteristici asemanatoare cu drumurile publice.
Starea fizica a drumurilor este precara, intrucat cca.80% din ele au deja depasita durata normala de functionare, care este de 30 de ani. Intr-o atare situatie, s-ar impune o reabilitare a majoritatii drumurilor. Resursele financiare de care se dispune in prezent nu fac posibila o reabilitare in masa. Au fost totusi reabilitate o serie de drumuri axiale din administrarea Directiei. Intre acestea enumeram: D.F. Valea Inzelului – Dragoi, D.F. Valea Ruzii, D.F. Posaga, D.F. Raul Mare, D.F. Raul Mic, D.F. Bistrei. Raportat insa la totalul de 222 drumuri existente, aceste reabilitari sunt departe de necesar.
In situatia financiara dificila in care se afla Directia, accentuata de criza economica la nivel national, lucrarile de intretinere se pot executa doar sporadic si doar punctual, acolo unde sunt dificultati majore. Aceste lucrari executate in regim de avarie nu asigura o rezolvare durabila si corespunzatoare a accesului facil in cuprinsul fondului forestier.
In prezent, lucrarile de orice natura au costuri ridicate, resursele Directiei sunt limitate, iar colectarea taxei de peiaj de la alti utilizatori, inclusiv de la consiliile locale si de la persoane fizice nu se face in mod corespunzator. La aceasta se adauga totalul dezinteres pe care il manifesta agentii economici si persoanele fizice care exploateaza masa lemnoasa, pentru protejarea drumurilor forestiere. Actiuni de genul: trasul lemnului pe drumurile forestiere si transportul cu autovehicule de mare tonaj in perioada de ploi abundente si de dezghet sunt de natura de a distruge drumurile ireversibil.
