Doamna Kathrin Bögelsack, cercetator in domeniul protectiei animalelor la Centrul de Livezi "Main ÄppelHaus Lohrberg" din Germania a avut amabilitatea sa ne acorde un interviu cu referire la avantajele obtinute de catre proprietarii de livezi prin favorizarea inmultirii liliecilor. Ea ne-a vorbit despre importanta livezilor si a pomiculturii, precum si a legaturii dintre om si natura.
R.: Ca specialista in domeniul cercetarii speciilor de lilieci si a legaturii lor cu natura, de ce liliecii si ce reprezinta ei?
K.B.: Mi-ati pus o intrebare dificila. Liliacul este un mamifer insectivor, o specie protejata in Europa (in Uniunea Europeana avem directive stricte de protectie a animalelor). Acesta se hraneste cu insecte, iar in livezi exista foarte multe insecte care mananca mere – deci sunt insecte daunatoare. Noi incercam sa le explicam proprietarilor de livezi ca, daca ar exista mai multi lilieci, am avea o solutie naturala pentru a diminua numarul de insecte daunatoare. Liliecii ar consuma zilnic insecte peste masa lor corporala si astfel am evita o crestere alarmanta a acestor insecte daunatoare. Un alt motiv este ca liliecii sunt animale grozave, chiar interesante, placute omului. Ne dorim o diversitate a speciilor, pentru ca astfel sa traim toti in armonie in aceasta lume: liliecii, merele si oamenii care mananca merele.
In cercetarea noastra ii invatam pe oameni sa sustina protejarea liliecilor. De pilda, cand pomii sunt taiati si aranjati, totul sa se faca in asa fel incat scorburile sa fie lasate pentru lilieci. Este un fel de "tratament" ecologic al livezilor. Multe dintre livezi au fost distruse cu insecticide, iar noi, acum, ne straduim ca livezile, pomicultura sa existe spre binele omului. Avem module de formare pentru elevi, de informare in domeniul intretinerii gradinilor si livezilor. Omul, prin chimizare, prin erbicide, prin pesticide, a produs distrugeri naturii. Noi intelegem sa refacem echilibrul om-natura. Cred in succesul actiunii privind protejarea liliecilor prin metode naturale, lasand astfel animalele sa rezolve problemele ecologice.
R.: Credeti ca populatiile de lilieci pot fi controlate si prin dusmanii lor?
K.B.: Noi facem deosebirea dintre dusmanii naturali si cei nenaturali ai liliecilor. Exista unele bufnite indeajuns de rapide si de mari, care mananca lilieci. si unele pasari rapitoare de zi ataca liliecii, cand acestia zboara seara devreme. Uneori jderii intra in scorburile copacilor sau in podurile caselor si mananca lilieci. Totusi, cel mai mare dusman al acestora ramane omul, pentru ca le ia spatiul de supravietiure. Sa decimam bufnitele pentru a proteja liliecii este asadar o solutie proasta! Am vazut, de exemplu, un documentar din Bulgaria, unde cercetatorii au filmat pitigoi care scoteau cu ciocul din scorburi lilieci aflati in hibernare si mancandu-i. Aceasta se explica prin faptul ca iarna este frig si nu mai exista insecte mici cu care pitigoii (putin mai mari decat liliecii) sa se hraneasca. Populatia liliecilor nu este afectata de acest lucru. Prin urmare, inamicii naturali pot fi neglijati.
R.: Cum trebuie sa procedeze oamenii pentru a nu se infecta cu virusul turbarii direct de la lilieci sau indirect, prin animalele de casa?
K.B.: Daca nu cauti contactul cu liliecii, nu exista riscul de a te imbolnavi. Astazi este cunoscut ca liliacul de apa si liliacul cu aripi late poarta uneori virusul turbarii, dar ei traiesc in scorburile copacilor, nu sunt agresivi si nu ataca oamenii.
R.: Ce s-ar intampla daca excrementele lor din apropierea caselor ar intra in contact cu omul, indirect, prin animalele de casa (caini, pisici etc.)? Exista pericole?
K.B.: Nu cunoastem vreun caz de acest gen in Germania. Singurii care pot fi infectati sunt de fapt biologii care studiaza liliecii si sunt muscati de acestia atunci cand ii prind.
R.: Studiile asupra naturii presupun perioade indelungate de observare, de analiza, de sinteza. Aveti anumite tehnici pentru a implementa rapid concluziile stiintifice in viata cotidiana? Ce faceti pentru a scurta timpul de cercetare, pentru a aplica mai repede rezultatele, pentru a imbunatati situatia?
K.B.: Cercetarea animalelor necesita timp. Aici nu se poate accelera nimic, mai ales ca majoritatea proiectelor de cercetare nu sunt prea bine finantate, astfel incat trebuie facute si alte lucruri colaterale. Cercetarea dureaza mult deoarece noi avem doar perioada din mai pana in septembrie pentru a lucra cu animalele. Cine vrea sa aiba date de incredere trebuie sa urmareasca in multe nopti liliecii si asta dureaza. Punerea in practica a rezultatelor cercetarii poate fi accelerata numai prin mai multi bani si mai multi cercetatori.
