"Marul nu cade departe de trunchi", a afirmat d-na Barbara Fiselius, biolog care conduce centrul de livezi al Asociatiei "MainÄppelHaus Lohrberg" situat in imediata apropiere a metropolei Frankfurt am Main. si asa cum merele cazute raman langa pom, asa au ramas si oamenii atasati de pomii fructiferi din pajistile presarate cu livezi din preajma Frankfurtului si au reusit sa mentina aceste livezi traditionale.
Putin dupa al doilea razboi mondial, in anii ’50, cand Germania se afla pe drumul cel bun al refacerii economice si incepea deja sa se vorbeasca de miracolul german, s-au distrus multe din dorinta de a folosi la maximum terenul de langa Frankfurt. Investitorii si fermierii considerau ca este nelucrativ si o risipa de spatiu sa ai livezi cu palcuri de copaci rasfirate din loc in loc prin pajisti.
Un alt motiv al disparitiei lor a fost ca aceste pajisti cu livezi erau aproape de sate si orase si astfel s-au ridicat in locul acestora cladiri noi. O fasie de 10 pe 40 km a rezistat insa acestor masuri nechibzuite, iar aceasta zona este astazi o oaza de liniste pentru populatia Frankfurtului, un loc unde se relaxeaza orasenii in mijlocul naturii ori numai vin sa se infrupte din merele, perele si prunele ecologice de aici.
Livezile cu palcuri de pomi fructiferi rasfirati din loc in loc iti dau impresia unei agriculturi virgine, primordiale, a unei gradini a Raiului unde marul ecologic nu mai este considerat fructul interzis de catre locuitorii din aglomerarea urbana Rin-Main! Chiar si renumitul lant de supermarketuri ecologice german "Alnatura" comercializeaza la scara nationala biscuiti cu mere din aceste livezi.
In Frankfurt am Main, sediul european al bancilor, bogatia nu este masurata numai in bani, ci si in numarul pomilor fructiferi. De aceea, conceptia oamenilor din aceasta parte a Germaniei este sintetizata foarte elocvent de catre Barbara Fiselius:
"Daca ai in gradina pomi fructiferi, esti un om bogat", iar in Europa zilelor noastre bogatia unui om este masurata si in alimentele ecologice pe care acesta le consuma. Oamenii din Frankfurt sunt constienti de bogatia care se afla chiar sub nasul lor in fructele ecologice si nu ezita in timpul lor liber sa se bucure de aerul proaspat de pe pajisti si sa cumpere fructe naturale direct de la fermierii din partea locului ori de la centrul de livezi "MainÄppelHaus Lohrberg". Noi am vazut "pelerinajul" masinilor cu numere de Frankfurt descinzand in curtea asociatiei ecologice si oraseni cumparand mere, suc natural de mere si alte produse ecologice. Toate acestea insa n-ar fi fost posibile fara existenta liliecilor.
Toti cercetatorii implicati in proiectul acesta sunt constienti ca nu numai liliecii au nevoie de livezi, ci si livezile de ei. Pentru mentinerea acestei relatii de interdependenta, cercetatorii asociatiei "MainÄppelHaus Lohrberg" ii atrag de partea lor pe proprietarii de livezi. Ii educa si ii incurajeaza sa-si faca livezile mai primitoare pentru lilieci. Acestia se hranesc cu insectele daunatoare si protejeaza merele in mod natural. Desi necesita rabdare si daruire sa faci dintr-un vlastar un copac roditor, rezultatele pot aduce satisfactie.
De exemplu, un singur mar poate produce fructe pe o perioada de 50 de ani, iar intr-un an se pot obtine circa 300-500 kg mere. Totusi, cine poate consuma atatea fructe in stare bruta? Prin prelucrarea fructelor merilor, perilor, prunilor si ciresilor, se realizeaza la acest centru produse derivate pentru consum, precum sucul natural, dulceata, tuica si vinul, majoritatea fiind obtinute din fructe nestropite cu insecticide din aceste livezi.
Cand ne gandim la Germania ori la bogatia bancilor din Frankfurt nu trebuie sa ne lasam influentati de clisee. Frankfurt si Germania nu inseamna opulenta, ci mai degraba modestie si apropiere de natura. Iar exemplul livezilor ecologice de langa Frankfurt si modul in care sunt apreciate de catre oamenii locului sunt edificatoare in acest sens.
