Reducerea consumului de carne și lactate este cel mai bun mod de a ne reduce impactul personal asupra mediului înconjurător, conform celui mai amplu studiu realizat până acum care analizează efectele negative pe care agricultura industrială le are asupra planetei.
Conform rezultatelor studiului, crescătoriile de animale oferă doar 18% dintre caloriile consumate la nivel global, însă au nevoie de 83% dintre terenurile agricole ale lumii și produc 60% dintre emisiile generate de sectorul agriculturii. Fără consumul de carne și lactate, terenurile agricole destinate hranei animalelor ar putea fi reduse cu mai mult de 75%, o suprafață echivalentă cu cea combinată a Chinei, Australiei, SUA și UE.
Defrișarea habitatelor naturale pentru a fi transformate în terenuri agricole este cauza principală a extincției în masă care afectează viața sălbatică în prezent.
În cadrul studiului, cercetătorii au analizat aproape 40.000 ferme din 119 țări și peste 40 de produse alimentare care reprezintă 90% din hrana generală a populației. Studiul arată impactul complet al producției alimentelor, legat de folosirea terenurilor, emisii și contribuția la schimbările climatice, utilizarea apei, poluarea apei și a aerului.
Cercetătorii au descoperit că produsele animale obținute cu metode care au cel mai scăzut impact cauzează mai multe daune mediului decât cele mai puțin sustenabile metode de a crește legume și cereale.
Joseph Poore, autor al studiului și cercetător la Universitatea din Oxford, marea Britanie, a declarat pentru The Guardian că evitarea consumului de produse animale oferă beneficii semnificative pentru mediu, fiind o metodă mai eficientă chiar și decât achiziționarea unei mașini electrice.
„O dietă vegană este probabil singura și cea mai semnificativă cale de a reduce impactul asupra planetei Pământ, nu numai legat de gazele cu efect de seră, dar și de acidifierea globală (a oceanelor), eutrofizare, utilizarea terenurilor și a apei.”
86% dintre mamiferele terestre sunt animale în crescătorii sau oameni
Cercetătorii au rămas surprinși de impactul major pe care crescătoriile de pește de apă dulce le au asupra mediului. Acestea oferă Europei 96% din pește și erau considerate relativ prietenoase cu mediul. Însă excrementele de la pești ajung pe fundul bălților, unde contribuie la producția de metan, un gaz cu efect de seră extrem de puternic.
Analiza arată că există o variabilitate imensă între moduri diferite de a produce același aliment. De exemplu, carnea de vită de la animale crescute pe terenuri defrișate a rezultat în de 12 ori mai multe emisii de gaze cu efect de seră și o utilizare a de 50 de ori mai mult teren decât carnea de la animale crescute în mod natural, pe pășuni. Însă chiar și carnea de vită crescută în cel mai bun mod contribuie cu de șase ori mai multe emisii și ocupă de 36 de ori mai mult teren decât cultivarea plantelor bogate în proteine.
Poore a explicat că variabilitatea impacturilor oferă o șansă de a reduce daunele fără ca întreaga populație să devină vegană. Dacă producția cea mai dăunătoare de carne și lactate ar fi înlocuită cu producția de plante, ar fi simțite aproape două treimi dintre beneficiile renunțării complete la produse animale.
Cercetătorii au propus introducerea unor etichete care arată impactul produselor, pentru a oferi consumatorilor șansa să aleagă cele mai puțin dăunătoare alimente. Va fi probabil necesară oferirea subvențiilor pentru alimente sustenabile și sănătoase, precum și introducerea taxelor pentru carne și lactate.
Un alt studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea din Washington, SUA, au analizat impactul asupra mediului al producției de proteine animale. Rezultatele studiului confirmă că producția industrială de carne de vită este cea mai dăunătoare pentru mediu, precum și crescătoriile pentru somn. Crescătoriile de moluște și pești mici prinși în sălbăticie sunt cele mai puțin costisitoare pentru mediul înconjurător.
