Prima casa din hartie a fost inaugurata astazi la Muzeul Taranului Roman. Construita in perioada 21 aprilie – 23 septembrie de Muzeul Taranului Roman si Atelierul de Carte, casa din hartie este o lucrare realizata integral din pasta de hartie, obtinuta prin prepararea fibrelor de celuloza dupa retete traditionale.
Turnarea pastei in volume puternic presate si modalitatea de imbinare a pieselor finite au contribuit la cresterea rezistentei. Acesta tehnica de presare intensiva permite construirea de locuinte. Astfel, hartia reciclata manual poate deveni unul dintre cele mai accesibile materiale pentru realizarea unei case.
Casa, inalta de 155 cm, lata de 130 cm si lunga de 180 cm, este alcatuita din 30 de barne, pozitionate pe sase randuri, un rand de cinci grinzi suprapuse peste barne, sase perechi de capriori, fixati de grinzi, 24 de placi-tigle, asezate pe scanduri si cadrul usii, format din 4 barne.
Barnele sunt prinse intre ele prin metoda traditionala de imbinare, utilizata la constructia caselor de lemn. Acoperisul este tratat cu un strat de rasina bruta culeasa de pe brazi din zona muntelui Vulcan, iar podiumul, pe care este amplasata casa, este facut din scanduri si barne, sortate din deseuri de lemn, postate pe doua doage groase
Toate piesele au in compozitie o tesatura de sfori si fibre de canepa, care le mareste rezistenta mecanica. O parte dintre ele contin inserturi de matase rosie, petale de tei si fire de iarba.
“Muzeul National al Taranului Roman a avut norocul sa fie nascut, sa fie facut, de un grup de oameni care s-au aplecat cu piosenie, cu respect, nu numai fata de taran, ci si fata de tot ceea ce reprezinta natura in care satul romanesc s-a dezvoltat. Cu acelasi respect, muzeul nostru incearca (dupa micile noastre puteri) sa intoarca omul contemporan catre natura si catre un mod de trai cat mai apropiat de simplitatea indusa de piatra si de materialele organice. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne intoarcem la bordeie si colibe, ci ca trebuie sa experimentam (tehnologia ne permite, azi) caile unui model de dezvoltare durabila, in acord cu ritmurile naturii si nu impotriva ei”, a declarat Virgil Stefan Nitulescu, director general interimar, Muzeul Taranului Roman.
“Proiectul Casuta din povesti. Fara mistrie. Numai apa si hartie. este un exemplu recent al acestui efort continuu. Incepem cu o casuta. Vom continua, poate, cu o casa. Nu vom putea locui in ea. Dar ne va da de lucru mintii, pentru punerea temeliei unui alt mod de viata: mai aproape de fiinta noastra adevarata (ascunsa, acum, printre hartiile de birou si carora incercam sa le dam, si prin proiectul nostru, o a doua viata) si, poate, de viitorul nostru”, a adaugat acesta.
Casa din hartie are o greutate totala de aproximativ 500 de kilograme. Timpul de lucru a fost de 5 luni, echipa Atelierului de Carte fiind completata de 53 de voluntari. Cinci dintre ei au venit constant in programul de voluntariat al proiectului. Diverse companii si peste 100 de persoane au donat 5 tone de deseuri de hartie, din care au fost reciclate aproximativ 900 de kilograme. Restul cantitatii va fi folosit in proiectele care vor continua acest experiment: Casa Cartilor si constructia unei case de dimensiuni reale, cu structura de rezistenta complexa.
„Mult mai greu a fost decat imi imaginasem; mult mai bine a iesit decat credeam ca se poate. Le multumesc celor care ne-au ajutat, celor care au lucrat. Cu har interior, imposibilitatea de a aseza hartia in forme – formele, una peste alta si deasupra – a fost desfacuta si zidita a fost si aceasta lucrare. Cu rasina in par, casuta din mar si crucea la raspar. Pe drumul inainte se intrezareste deja fundatia unei case din realitatea noastra”, a declarat Razvan Supuran, hartier, Atelierul de Carte, Muzeul Taranului Roman.
Casuta din povesti va sta, timp de doua saptamani, in fata Muzeului Taranului Roman. Ulterior, va fi expusa si in alte locatii specifice. Proiectul, sprijinit de Ambasada Frantei in Romania, Raiffeisen Bank si Farmexim S.A., a implicat si responsabilizat comunitatea prin colectarea deseurilor de hartie si refolosirea lor, cu ajutorul voluntarilor.
