De ziua Mondială a Alimentației, Președintele Asociației Consumatorilor de Produse Alimentare din România „Optimum Cibum” (ACPA România) cere mai mult sprijin din partea autorităților pentru inițiative cu adevărat valoroase pentru industria alimentară și pentru consumatori.
Astăzi este Ziua Mondială a Alimentației. Subiecte precum siguranța alimentară, risipa alimentară sau producția locală ar trebui să să ne preocupe însă zilnic. Green Report a discutat cu Președintele Asociației Consumatorilor de Produse Alimentare din România „Optimum Cibum” (ACPA România), Mihai Panait, despre problemele sistemului alimentar românesc și despre cum pot fi ele ameliorate.
Este această zi un bun pretext pentru a atrage atenția asupra unor teme vitale legate de siguranța alimentară?
Cu astfel de ocazii, se practică un festivism absolut desuet, iar temele care sunt concrete și oportune pentru consumator în niciun caz nu sunt discutate. Într-o țară ca România, care trăiește sub o presiune extraordinară pe zona alimentară, și din punctul de vedere al prețurilor, și din punctul de vedere al calității, festivismul și demagogia fac foarte mult rău.
Prin manifestările publice, autoritățile nu doresc să educe sau să informeze consumatorul, ci doar să aducă în față unui public mai mult sau mai puțin calificat tot felul de reprezentanți ai patronatelor sau ai asociațiilor preferate ale ANPC-ului. Se face o conferință, se spun niște cuvinte, se termină ședința și după aceea nu se întâmplă nimic. Nu se trece la o măsură concretă, nu se aplaudă atunci când se iau măsuri concrete.
Recent, a trecut de Senat o lege foarte importantă: obligația de a preciza pe ambalaj procentul de lapte praf din produsele lactate. A fost un eveniment, pentru că produsele lactate au o pondere importantă în România. Or, asemenea inițiative ale Parlamentului trebuie sprijinite de autorități de reglementare, precum ANSVA (Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, n.r.), Ministerul Sănătății, ANPC-ul.
În ce ar trebui să constea, concret, această susținere din partea autorităților?
Societatea civilă nu este susținută cum trebuie. Am încercat să o unim, să facem ONG-urile să colaboreze, însă nu se poate întâmpla nimic concret fără sprijinul autorităților. Ca să poți avea la nivel național reprezentativitate, trebuie să fii sprijinit.
Ce poate să facă o asociație care nu este sprijinită de către autorități? Nu poate decât să își găsească finanțări din exterior, ori finanțări prin granturi sau prin fonduri structurale. Însă, fondurile se dau pe baza unei experiențe și a unei expertize, pe care o dobândești în timp.
Or, intri într-un cerc vicios, e ca la angajarea tinerilor absolvenți de facultate: dacă el nu a lucrat niciodată, e mai greu să fie angajat. Cum statul sprijină angajarea lor prin diverse faciliăți oferite întreprinderilor, la fel, în zona ONG-urilor, autoritățile au obligația de a sprijini societatea civilă în a se constitui, în a-și promova interesele și în a comunica autorităților ce se întâmplă. De asemenea, un rol extrem de important rămâne cel de verificare a calității produselor.
Cât de relevante sunt aceste controale realizate de autorități?
De obicei, analizele sunt pozitive. Cei de la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor au atribuții legate de etichetare și depozitare, iar cei de la ANSVSA fac analize comparative. Cu alte cuvinte, determină dacă ceea ce este scris pe etichetă se află în produs, nu și dacă produsul mai conține alte ingrediente.
În România, foarte puține E-uri se pot determina prin analizele care se efectuează. Și oricum, rezultatele nu se fac publice. În calitate de consumator însă, am dreptul să știu cine a încălcat normele și ce a pățit cel care le-a încălcat.
Recent, Senatul a adoptat un proiect de lege care prevede că toate magazinele alimentare ar trebui să vândă carne, fructe și legume produse local, în proporție de cel puțin 51%. Are șanse această lege să treacă și de Camera Deputaților și să fie implementată?
Deși suntem singura asociație importantă a consumatorilor de alimente din România, noi am aflat din presă. Din moment ce nu am fost contactați niciodată înainte de depunerea acestei inițiative legislative, mă tem că nu va avea sorți de izbândă.
Intenția e onorabilă. Problema este cu cine s-a discutat înainte. Legea ar fi trebuit să plece din colaborarea cu Patronatul din Industria Alimentară Romalimenta, cu reprezentanți ai marilor retaileri și ai consumatorilor. Nu e normal să faci o lege care îl apăra pe consumator fără să te bazezi pe opinia lui.
În Franța, s-a adoptat o lege care interzice retailerilor să mai arunce mâncarea. Intenții există și la noi. Credeți că o astfel de inițiativă ar putea avea succes în România?
Suntem membri de un an și jumătate într-un grup de lucru pentru lupta împotriva risipei alimentare, alături de Asociațiile pentru Protecția Consumatorilor, Patronatul Romalimenta și alte patronate vitale din România, alături de reprezentanți MADR.
Din păcate, nu s-a putut face nici cel mai mic pas, deși ne-am întâlnit de mai mult de 5 ori. De ce? Simplu: din observația mea, nu există fonduri. Voință a existat, însă marii retaileri au pus problema formei de fiscalizare. Trebuie să aibă niște facilități fiscale, altfel nimeni nu va fi interesat să ducă la un cămin de bătrâni mâncarea irosită, când știe că circuitul hârtiilor este complicat.
Noi nu trebuie să inventăm roata, ne putem inspira din țările civilizate. Ele sunt înaintea noastră cu mult când vorbim de risipă alimentară sau de deșeuri.
