România, țara în care „poluatorul votează”, se zbate să exceleze în domeniul compostării. În țara noastră însă, problema compostării se complică din cauza mai multor factori: infrastructura deficitară și lipsa normelor tehnice specifice. În plus, compostul, adesea confundat cu un îngrășământ de calitate, nu îndeplinește așteptările agriculturii moderne, ceea ce limitează utilizarea sa pe scară largă. Astfel, România a ajuns în urma multor state europene în ceea ce privește gestionarea și reciclarea deșeurilor biodegradabile.
În România, gradul de colectare a deșeurilor a ajuns la 11%, în 2022, în condițiile în care media europeană este de 45%, potrivit Eurostat.
Anual, țara noastră produce peste 214 milioane de tone de deșeuri. În privința reciclării și a compostării gunoiului, România a ajuns abia la 14%, fiind la coada clasamentului în Uniunea Europeană, mult sub media europeană de 46%.
Cantitatea de deșeuri municipale produse anual a ajuns la aproape 6 milioane de tone, în 2022. Deșeurile municipale colectate separat în 2022, abia 13%. Cantitatea de deșeuri compostate, în același an, aproximativ 300.000 de tone.
Compostarea este o parte importantă în managementul deșeurilor, fiind critică în reducerea volumului de deșeuri care ajung în gropile sau depozitele ecologice și fiind un factor important în protecția mediului.
Green Report a stat de vorbă cu mai mulți specialiști pentru a încerca să aflăm care sunt motivele pentru care stăm atât de prost la acest capitol. Concluzia este că există un cumul de factori care face ca țara noastră să fie codașă la managementul deșeurilor, ceea ce ne-a adus și un infringement, de altfel.
Acest articol tratează, în principal, problema compostării gunoiului.
Lipsa infrastructurii la nivelul țării, adică a stațiilor de compost, ar putea fi o cauză. Pe urmă, faptul că multe localități încă nu fac colectare separată.
La asta se adaugă și o lentoare a legiuitorului de a adopta normele tehnice la Legea privind gestionarea deşeurilor nepericuloase compostabile, adoptată în 2020. Deși legea spune că normele ar fi trebuit să fie publicate în termen de șase luni de la adoptarea legii, Ministerul Mediului nu a reușit nici acum să le schițeze.
Cum se face la Oradea
Una dintre puținele stații de compostare din țară se află la Oradea. Performantă, dacă o comparăm cu ce avem în țară, dar departe de ce ar trebui, dacă ne raportăm la obiectivele trasate de UE.
Pásztai Zoltán, directorul general al Eco Bihor, compania care face managementul deșeurilor în județ, ne-a spus că, după vreo trei ani de la implementarea colectării separate a bio deșeurilor (pubela maro), sistemul a început, în sfarșit, să devină eficient – însă parțial, doar în zona de case a orașului:
„A trebuit să facem multe presiuni ca acest sistem să înceapă să dea roade”, a spus Pásztai.
În primii ani după implementarea pubelei maro, Eco Bihor a angajat mai mulți oameni, i-a instruit, le-a dat mașini, iar aceștia mergeau în fața mașinilor RER, care colectează gunoiul, pentru a verifica ce s-a aruncat în fiecare pubelă.
De ce? Pentru că, așa cum explică directorul Eco Bihor, dacă la 160 de pubele și zece sunt contaminate, întreaga încărcătură este compromisă, iar deșeurile respective nu mai pot fi transformate în compost.
„La stația de colectare, mă trezeam cu 15 tone de deșeuri care aveau și plastice și sticlă și metale, și de toate! Acele deșeuri organice nu mai ai posibilitatea să le separi, ele rămân contaminate, iar compostul va conține elemente care sunt nocive”, a explicat sursa citată.
„Peste 3 ani, sistemul dă roade. Azi rămân 2%-3% dintre pubele în stradă, negolite, restul s-au conformat”, a spus directorul.
În continuare, orădenii care nu respectă regulile de colectare selectivă, se pot trezi cu avertismente pe pubele, iar dacă aceste avertismente sunt aplicate în mod repetat pe aceeași pubelă, proprietarii se pot trezi și cu amenzi.
De altfel, Pásztai crede că oamenii încep să se conformeze și să respecte regulile, în acest caz de colectare selectivă, doar când știu că ar putea primi o amendă.
Directorul mai spune că, din păcate, în România, politicienii se feresc să impună măsuri punitive, pentru că la noi „poluatorul votează”.
La case bine, la blocuri nu
Însă și în Oradea, 70% dintre locuitori trăiesc la blocuri, iar acolo sistemul de colectare nu funcționează la fel de bine. În primul rând, pentru că e foarte greu pentru cei de la salubritate să îi depisteze pe locatarii care nu colectează corect, iar „pedeapsa”, în acest caz, trebuie aplicată colectiv.
Directorul ECO Bihor a gândit un sistem care ar putea da roade și la blocuri:
„La blocuri sistemul va funcționa altfel, pentru că acolo nu putem să nu ridicăm gunoiul, cum am făcut la case dacă nu era conform. Acolo se va ridica, dar la un alt tarif, pentru că nu este conform. Asociația de locatari aferentă punctului de colectare va plăti pentru această ridicare dublu sau triplu”, spune Pásztai Zoltán.
El explică faptul că legislația le dă posibilitatea companiilor să aplice tarife mai mari pentru deșeurile neconforme. „Iar populația trebuie să simtă un disconfort [pentru a se conforma n.red.]. Peste asta, poată să vină și amenda, după ce a doua sau a treia oară nu s-a colectat separat, de la Poliția Locală”, spune directorul ECO Bihor.
În paralel, autoritățile trebuie să facă, în continuare, campanii de conștientizare. „Oamenii trebuie să înțeleagă, de la copiii de grădiniță, la elevi, până la vârstnici, de ce colectăm separat și care este rolul lor”, mai spune sursa citată.
Avem compost, dar nu avem ce face cu el
Florian Pop, Country Manager al FCC Environment România SRL, care deține o stație de compostare la Arad, ne-a spus că sunt mai multe motive pentru care compostarea nu se face la scară mai mare în România. Însă aspectul pe care l-a subliniat a fost că nu este o afacere profitabilă.
„Problema este că în nicio țară – noi suntem un grup mai mare și avem operațiuni în Ungaria, Polonia, Cehia, Austria, Spania – compostul nu este un bussines profitabil, este doar o reducere de cantități [de deșeuri n.red.]. Rezultatul este un pământ. Ce faci cu el, decât să îl depozitezi? Nu ai cum să îl vinzi”, spune Florian Pop.
În opinia lui, compostarea este importantă din punct de vedere al reducerii cantității de deșeuri care ajung depozitate. „Majoritatea populației încă nu colectează separat acest tip de deșeu biodegradabil și din două motive: unu, că nu știe și doi, că miroase”
„Este foarte greu într-o casă, într-un apartament, să aibă ambalaj propriu pentru deșeul biodegradabil pentru că acest deșeu, cu cât segmentezi mai mult deșeul, cu atât va fi luat mai rar de operatorii de salubrizare. Și atunci va mirosi acasă”, spune reprezentantul FCC Environment.
„Mai este un alt aspect, legat de colectori. Eu am văzut foarte multe licitații, și nu vreau să vorbesc în nume de rău, dar anumite companii promit că fac colectare și pe această fracție, dar când vine vorba de împărțit pubele, nu le oferă”, susține Pop.
„Și atunci nu se colectează de la populație. Eu nu pot să vă spun ce se întâmplă în alte județe, dar Arad nu are colectare pentru pubele maro decât de la case, dacă are”, a continuat Florin Pop.
O altă problemă este legată de cantitățile licitate: „Licitațiile care se fac pentru compostare se fac pentru niște cantități «science fiction», în sensul că, pentru a ieși tariful la populație, se pun niște cantități care nu există. Un exemplu concret. Noi operăm o stație, cred că e cea mai mare din țară, cu cinci tuneluri închise, de 20.000 de tone pe an. De-a lungul timpului, de abia s-a ajuns la o cantitate de probabil 10-11.000 de tone, cu chiu cu vai și cu multe intervenții pe la niște firme, din afara județului etc.”, explică sursa citată.
Agricultorii nu îl vor
În urma compostării, pot rezulta trei tipuri de material. Compostul de calitate foarte bună, care este făcut din vegetație. Acesta, ulterior este amestecat cu turbă și diverse minerale și se vinde în magazinele de bricolaj.
Al doilea tip de compost este cel pentru agricultură. „Aici e o problemă pentru că nu există o înțelegere între cele două ministere [Ministerul Agriculturii și Ministerul Mediului n.red.], pentru că Ministerul Agriculturii preferă să împrăștie pe terenuri îngrășăminte și alte lucruri în loc de compost natural. Niciun agricultor nu își dorește acest tip de compost, pentru că nu dă productivitate la hectar. Îngrășământul e îngrășământ, compostul e pământ. Este natural, ajută într-o anumită măsură, dar nu ca și un îngrășământ. În momentul în care au nevoie de productivitate nu au ce să facă cu el”, mai susține Pop.
Al treilea tip de compost este cel de proastă calitate, cunoscut sub denumirea de Compost – like – output (CLO), care se poate pune pe depozite, pe lângă terasament la autostrăzi, etc.
Potrivit lui Pop, din totalul compostului rezultat din deșeurile biodegradabile, mai bine de jumătate este greu vandabil.
„Mai e un lucru pe care autoritatea nu l-a luat în calcul: sezonalitatea. Odată ce vine marfă, nu îți vine la fel în tot timpul anului, procesul durează cât durează, iar acum noi degeaba producem compost. Până la anul, îl depozităm. Nu îl dorește nimeni în perioada asta, nu are ce să facă cu el”, spune reprezentantul FCC Environment.
Deșeurile bio în gropi de gunoii
Comisia Europeană susține că depozitarea deșeurilor în gropi este cea mai proastă opțiune de gestionare a deșeurile biodegradabile.
Cerințele privind gestionarea deșeurilor sunt stabilite de Directiva cadru privind deșeurile, care conține și noile ținte de reciclare pentru deșeurile menajere, care pot include deșeuri biodegradabile, dar și un mecanism pentru stabilirea criteriilor de calitate pentru compost (criterii de încetare a statutului de deșeu).
Potrivit Agenției Europene de Mediu, UE a stabilit obiective pentru cele 27 de state membre, pentru reciclare și reducerea depozitelor de deșeuri.
Până în 2025, 55% din deșeurile municipale și 65% din deșeurile de ambalaje trebuie să fie reutilizate sau reciclate.
„Dintre cele 18 state membre care riscă să nu atingă ținta de 55% pentru pregătirea în vederea reutilizării și reciclării deșeurilor municipale în 2025, 14 erau deja în pericol de a nu atinge ținta anterioară pentru 2020, conform raportului de avertizare timpurie al Comisiei Europene din 2018 (CE, 2018).
Această țintă, stabilită în Directiva-cadru privind deșeurile, a cerut statelor membre să recicleze și să pregătească pentru reutilizare cel puțin 50% din anumite tipuri de deșeuri menajere și similare.
Ținta pentru 2025 nu este doar mai ambițioasă, ci și mai greu de atins din cauza regulilor de raportare mai stricte”, arată un raport al agenției. România se află pe lista țărilor care probabil nu își vor atinge țintele.
Potrivit sursei citate, deșeurile biodegradabile constituie cea mai mare componentă a deșeurilor municipale. Iar colectarea separată a deșeurilor biodegradabile este esențială pentru ca statele membre să atingă ținta de reciclare a deșeurilor municipale.
„În general, s-a constatat că statele membre care riscă să nu atingă ținta de reciclare nu aveau nici colectare separată convenabilă pentru majoritatea populației, nici capacitate de tratare adecvată și disponibilă”, mai arată sursa citată.
Obligate să colecteze și să trateze separat deșeurile bio începând cu 2024
Dr. Stefanie Siebert, director executiv al European Compost Network, susține că, consorțiul a publicat, în cadrul proiectului Life Biobest, patru ghiduri privind gestionarea eficientă a deșeurilor biodegradabile.
Ele conțin reglementări, tehnologii și practici de management disponibile pentru managementul deșeurilor biodegradabile.
„Statele membre ale Uniunii Europene sunt acum obligate să colecteze și să trateze separat deșeurile biodegradabile începând cu începutul anului 2024. Cu toate acestea, observăm încă țări și regiuni care rămân în urmă în implementarea unor concepte eficiente de management, în special pentru deșeurile de bucătărie, așa cum se arată prin ratele scăzute de colectare”, ne-a spus Dr. Stefanie Siebert.
„România nu a introdus colectarea separată a deșeurilor biodegradabile la timp și nu a implementat ierarhia deșeurilor a UE în conformitate cu Directiva-cadru privind deșeurile a UE”, ne-a transmis Siebert.
„Depozitarea și incinerarea deșeurilor ar putea fi mai ieftine. Nu știu dacă România are un sistem de tip «plătești cât arunci» și dacă au fost stabilite taxe pentru depozitare și incinerare. Acestea sunt modalități posibile de a îmbunătăți gestionarea deșeurilor”, a mai spus acesta.
„Pe măsură ce trebuie să reducem emisiile de GES [gaze cu efect de seră n.red.], este necesar să ținem deșeurile biodegradabile departe de depozitare și să le gestionăm într-un mod sustenabil ca resursă pentru a înlocui îngrășămintele minerale și turbă în substraturi de cultură și pentru a contribui, prin digestie anaerobă, la producerea de energie regenerabilă (biogaz/biometan). Fără colectare separată, reciclarea de înaltă calitate nu este posibilă și ținta generală de reciclare de 65% până în 2035 nu va fi atinsă”, a mai spus sursa citată.
Avem lege, nu și norme
Între timp, ministerele Agriculturii și Mediului lucrează, de aproape patru ani deja, la normele tehnice privind activitatea de compostare și digestie anaerobă. Chestionate legat de motivele pentru care durează atât de mult realizarea setului de norme, cele două instituții nu au dat un răspuns clar.
Ministerul Mediului ne-a comunicat un mesaj gol de conținut, și anume că normele tehnice „se constituie într-un document complex” și că un element important îl constituie și „abordarea diferită ce trebuie adoptată pentru compostul de calitate bună și foarte bună” față de abordarea pentru compostul din categoria C, de calitate inferioară, care nu își schimbă statutul de deșeu.
„În lipsa unor abordări unitare la nivel european sau a unor standarde armonizate, statele membre au adoptat prevederi legislative naționale privind compostul/digestatul din biodeșeuri, care sunt preponderent integrate în Normele naționale privind fertilizanții”, ne-a spus ministerul, prin intermediul Biroului de presă.
La nivelul instituției au fost organizate întâlniri de lucru pe această temă și Ministerul are „convingerea că se vor adopta cele mai eficiente prevederi legislative astfel încât definitivarea Normelor tehnice să se facă cu celeritate”.
Ministerul Agriculturii s-a spălat pe mâini de reponsabilitate și ne-a transmis că „Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor (MMAP) «iniţiază, elaborează şi avizează proiecte de acte normative în domeniul compostării/digestiei anaerobe, inclusiv pentru armonizarea cu legislaţia Uniunii Europene»”. Reprezentanții ministerului spun că au participat la toate convocările pe această temă.
Totodată, Ministerul Mediului nu a reușit să ne furnizeze niciun fel de informații despre localitățile în care se colectează deșeurile bio și despre localitățile unde există stații, dar nici ultimele date statistice cu privire la colectare separată și reciclare.
