Poluarea aerului monitorizată privat – autogolul eșecurilor sistemice

Specialiștii consultați de Green Report viz-a-viz de performanțele senzorilor de măsurare a poluării, nefuncționali de mai bine de doi ani, nu au niciun cuvânt de laudă la adresa statului.

Green Report a discutat cu George Togor, președintele Ecotop Oradea, o organizaţie de protecţia mediului care activează la nivel regional; Alexandru Luchiian, fondatorul rețelei private de monitorizare a calității aerului Strop de aer; si Tiberiu Mitrea, co-fondatorul unei rețelei private de monitorizare a calității aerului din Sibiu.

Aceștia subliniază importanța unei rețele funcționale de măsurare a poluării, nu doar în contextul infringementului deschis de Comisia Europeană pe calitatea aerului, dar mai ales în contextul schimbărilor climatice globale.

Consensul este că temperaturile ridicate fac poluarea și mai periculoasă. Ei vorbesc de importanța transparenței în privința calității aerului (care de altfel este prevăzută în Directiva 2008/50/CE privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat), care dacă este poluat reprezintă o problemă de sănătate publică.

Specialiștii susțin că, în lipsa unor măsurători corecte, statul nu poate lua măsurile necesare pentru a limita sau a combate poluarea.

„Statul român, din nou, își arată incapacitatea cronică să rezolve niște lucruri. Încă o dată, dovedește că are balanță diferită atunci când măsoară eficiența, eficacitatea, pentru sectoarele publice și pentru toate celelalte. Sau când stabilește niște măsuri”, este de părere George Togor, președintele Ecotop Oradea.

Imagine: Site-ul Calitate Aer cu stațiile de monitorizare. Iulie 2024: Foto: Captură Calitate Aer
Harta cu stațiile de monitorizare, mapate de Calitate Aer, Iulie 2024, captură

El susține că lipsa măsurătorilor de calitate afectează politicile adoptate de statul român. Deoarece pe baza măsurătorilor, în acest caz calitatea aerului, „ar trebui să se bazeze inclusiv strategiile de dezvoltare, inclusiv măsurile de atenuare a efectelor schimbărilor climatice, de prevenire, de reziliență”.

„Noi vom raporta în continuare o minciună, pentru că noi vom da date de la 60% din senzori, care sunt foarte puțini. Cu cât avem mai puțini senzori, cu atât dăm mai puține date sau date care nu sunt relevante”, spune și Alexandru Luchiian, fondatorul mai multor proiecte de mediu printre care și Strop de aer, o rețea privată de monitorizare a calității aerului.

Cei doi specialiști consultați de Green Report pe această temă nu sunt foarte optimiști cu privire la capacitatea statului de a face rețeaua de senzori funcțională:

„Sigur, ne cramponăm că sunt niște proceduri care durează. Așa este! Practic, orice achiziție, orice lucrare durează. Dar durează puțin cam multișor. Dacă ei (Ministerul Mediului, n.red.) estimează că până la finalul anului ne vor putea da un răspuns că stațiile sunt bune sau nu sau ce trebuie schimbat, mă gândesc cât o să dureze următoarea etapă”, spune președintele Ecotop.

Luchiian merge și mai departe: „Sunt voci care spun că ăsta și este scopul pentru care nu funcționează unele stații, tocmai să nu raporteze valorile adevărate, valori care sunt mai mari. Așa, raportează o medie a 50% din stații, care pot să fie aproape de ce au ei nevoie să raporteze”, susține fondatorul Strop de aer. 

Imagine: Totalul stațiilor din țară și totalul celor care funcționează. Iulie 2024. Foto: Grafic creat cu Datawrapper
Tabel: Totalul stațiilor din țară și totalul celor care funcționează. Iulie 2024. Grafic creat cu Datawrapper

Luchiian, la fel ca Togor, numără un total de 188 de stații de monitorizare a aerului. Insuficiente, consideră el:

„Ar trebuie să fie zece pe oraș, în fiecare cartier câte una. În Cluj- Napoca sunt patru, din care doar trei funcționează”, a spus acesta.

Acesta contestă și locurile în care stațiile au fost amplasate:
„Ar trebui să fie amplasate (…) în locuri unde e nevoie, nu între boscheți, nu în parcuri, nu în spatele unor păduri. Fix acolo unde este nevoie, în centrul orașului, unde lumea merge pe jos foarte mult”, punctează Luchiian.

Iar în contextul climatic actual, măsurile de monitorizare și reducere a poluării sunt tot mai importante.

„Căldura, din păcate, accentuează poluarea. Când este foarte cald, pe lângă particulele în suspensie care circulă și la alte înălțimi, nu doar la nivelul solului, se formează și ozonul de la nivelul solului.”

„Ozonul este format din razele soarelui, cu dioxidul de azot, ce iese pe țeava de eșapament. Când e foarte cald, se formează acel «ozon rău». Este «ozonul bun», care protejează atmosfera, și cel rău, de la nivelul solului, O3. Și particulele în suspensie, la fel, sunt împrăștiate mai mult când este cald”, ne-a explicat Alexandru Luchiian.

„Dacă stăm să ne uităm ce se întâmplă de o lună sau de două luni încoace, temperaturile constat trec de 30 (grade celsius, n.red.) și ne așteaptă și luna august, care va fi cel puțin la fel. Temperatura aduce și o serie de valori privind dioxidul de carbon și alte noxe. Ori, toată măsurătorile astea, dacă nu se fac, pe ce ne bazăm toate previziunile?”, se întreabă Togor. 

Rețele private vs. rețea de stat
Fondatorul Strop de Aer a spus că rețelele private de monitorizare a aerului din țară au apărut ca urmare a vidului creat de stat.

În România, sunt mai multe astfel de rețele care monitorizează poluarea.

Senzorii folosiți sunt diferiți, mai ieftini și mai puțin performanți decât cei de la stat.

Datele culese de aceste rețele sunt deschise, adică oricine poate să acceseze informațiile: „Datele sunt deschise și pot fi luate de oricine. Dar statul român nu are niciun câștig de pe urma asta. Ei își dau autogol dacă arată că este o problemă. Trebuie să vină atunci și cu o rezolvare”, crede fondatorul rețelei Strop de Aer.

„Am cerut acordul să punem colocare: eu cu senzorii mei low-cost vin și îi pun lângă stația de 100.000 de euro să vedem cât de mare este eroarea de măsurare. Nu am primit aprobare. Nu există intenție de colaborare sau de deschidere”, adaugă Luchiian. 

De când s-a mutat la Cluj- Napoca, el face permanent lobby pentru a se instala senzori low-cost în oraș: „De cinci ani se alocă un buget (în consiliul local, n.red.), la jumătatea anului dispare bugetul respectiv – e primul care iese de pe listă! Care este concluzia? Nu se vrea!”, povestește activistul.

Diferența dintre stațiile ministerul și senzorii low-cost
Specialistul ne-a explicat că stațiile folosite de minister sunt ca niște containere. Înăuntru sunt prevăzute cu aparatură sofisticată și au niște filtre prin care se „plimbă” aerul iar, după o oră, acele filtre sunt cântărite pentru a determina valorile poluanților. 

Senzorii low-cost folosesc o metodă diferită:
Metoda numărării particulelor din aer cu laser sau optic se cheamă. Sunt două metode diferite. „Asta e primul impediment pentru care nu ia (Ministerul Mediului, n.red.) în considerare aceste rețele private”, a explicat fondatorul rețelei private.

„Senzorii pe care îi punem noi costă între 200 și 500 de euro. Stațiile ministerului costă între 100.000 de euro și 200.000 de euro. Diferența de măsurat nu este foarte mare, este undeva între 5 și 10%. (…) [N]e este pusă sănătatea în pericol când acea concentrație la PM10, de exemplu, este de 50 de micrograme.”

„Gândiți-vă la 5%-10% (eroare, n.red.) la 50 de micrograme, sunt 5 (micrograme). Senzorul meu poate să arate 45 de micrograme sau 55 de micrograme. Și senzorul de stat poate să arate 50. Vi se pare că este o diferență atât de mare încât să nu fie luat în considerare un senzor low-cost? Când trece de 50 de micrograme atunci cu siguranță eroarea asta nu are niciun sens”, a spus Alexandru Luchiian. 

El a explicat că, având la dispoziție toți senzorii „ieftini” care există deja și punând unii în plus, se poate face o mapare a calității aerului în timp real, în toată țara.

„Te uiți pe hartă și vezi că la casa aia, ăla face foc pe lemne, ăla pe plastic, celălalt arde haine. Atelierul ăla auto a dat foc la un spoiler. Poți să vezi asta în timp real și, atunci, statul poate să intervină să rezolve probleme. Dar nu vrea. Se merge pe o idee super veche și nu gândesc cu un pas înainte”, a mai spus Luchiian.

O rețea privată este și în Sibiu. Realizată cu bani proveniți din donații de la prieteni și cunoscuți, Aerliber monitorizează calitatea aerului din Sibiu din 2021.

Tiberiu Mitrea, co-fondatorul rețelei private, spune că a înființat-o după ce au constatat că nu sunt suficiente stații din rețeaua de stat în oraș.

În urma analizării datelor, fondatorii rețelei au observat că, deși, în general calitatea aerului este bună, există vârfuri, în care limitele pentru particulele poluante cresc: „În special primăvara și toamna, când se ard lucruri sau iarna”, ne-a spus Mitrea.

Rețeaua, care funcționează pe bază de voluntariat, plănuiește să se extindă, cu echipamente mai complexe și cu prin atragerea de granturi.

Reţeaua Naționala de Monitorizare a Calităţii Aerului (RNMCA) efectuează măsurători continue de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), particule în suspensie (PM10 şi PM2.5), benzen (C6H6), plumb (Pb), arsen (As), cadmiu (Cd), nichel (Ni), benzo(a)piren.

Calitatea aerului în fiecare staţie este reprezentată prin indici de calitate sugestivi, stabiliţi pe baza valorilor concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici măsuraţi.

În România, legea care reglementează calitatea aerului este Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, cu modificările ulterioare, care transpune integral prevederile directivelor europene în domeniu.

Potrivit Ministerului Mediului, stațiile de măsurare a poluării sunt amplasate în conformitate cu directivele europene în domeniu și respectă metodele de referință prevăzute de acestea.

Stațiile din RNMCA monitorizează calitatea aerului începând cu anul 2007. 

Rețele private de măsurare a calității aerului

 

spot_img

Ultimele știri