Fermele familiale produc majoritatea hranei lumii și sunt principalii contribuitori la siguranța alimentară globală, activitatea lor având numeroase beneficii sociale, economice și de mediu. Cu toate acestea, politicile actuale încurajează marile corporații în detrimentul micilor agricultori, perpetuând un sistem injust care accentuează inegalitatea și contribuie la criza climatică și distrugerea biodiversității.
În cadrul conferinței „Dincolo de Politica Agricolă Comună: Cum pot drepturile omului să prevaleze intereselor economice în cadrul politicilor publice din alimentație și agricultură?” au fost dezbătute principalele provocări cu care se confruntă micii producători, problemele politicilor agricole actuale și modurile în care drepturile țăranilor pot fi recunoscute și respectate.
Paulo Costa ,reprezentând pe Miguel Viegas, Membru al Parlamentului European (Portugalia), a explicat că politicile agricole au dus la migrație în masă, pierderea a sute de mii de locuri de muncă și declinul biodiversității. El a atras atenția că în ultimii ani, Politica Agricolă Comună a pus accent tot mai mare pe competiția mondială și pe susținerea marilor companii agricole.
„Discuția ar trebui să fie bazată pe dreptul la suveranitatea hranei și ar trebui să asigure un echilibru financiar între țări și producători, să implementeze reglementări care să asigure prețuri corecte.”
Dan Cișmaș, membru Eco Ruralis și fermier, a amintit că în România, la fiecare oră dispar 3 ferme și că mulți producători, care sunt inima comunităților rurale, nu sunt incluși într-un cadru în care pot fi ajutați, adăugând că „în România lipsește încrederea și speranța oamenilor că direcția este cea bună.”El și-a exprimat îngrijorarea că fără luarea unor măsuri de susținere a țăranilor, satele vor ajunge să dispară.
Jose Miguel Goncalves , de la Confederația Europeană Via Campesina Portugalia, a prezentat pe scurt istoria Politicii Agricole Comune, arătând cum aceasta a dus la probleme grave și a contribuit la crize alimentare. În ultimii ani, PAC a acordat subvenții tot mai puține (în 1992 ele reprezentau 65% din bugetul UE, față de sub 30% în prezent), compensând tot mai puțin costurile de producție.
Comisia Europeană, acuzată că împiedică intenționat luarea măsurilor climatice în sectorul agricol
Attila Szocs, președintele Asociației Eco Ruralis, a atras atenția că din 4 milioane de țărani, mai puțin de 800.000 beneficiază de susținerea PAC.
„Subvenţiile sunt concentrate în tot mai puţine mâini şi avem o foarte slabă dezvoltare rurală în România, cu o insuficientă atragere a fondurilor pentru dezvoltare rurală. Trebuie să recunoaştem rolul ţăranilor în a proteja ecosistemul nostru, în a proteja spaţiul rural şi trebuie să avem o nouă Politică Agricolă Comună echitabilă şi justă pentru noi”, a spus preşedintele Asociaţiei Eco Ruralis.
Szocs a amintit de criza climatică în care ne aflăm, care este agravată de marile companii din agricultură.
„Trebuie să realizăm că suntem într-o criză climatică puternic adâncită de către agro-industria globală. Este timpul să ne întoarcem către agro-ecologie, aceasta fiind soluţia noastră ţărănească pentru această criză. Totodată, ne exprimăm solidaritatea cu acei mii de ţărani, crescători de animale, care au fost şi sunt afectaţi de criza pestei porcine africane din România. Urmărim cu indignare felul în care această criză decimează fermele şi gospodăriile ţărăneşti care au ajuns să plătească nedrept cu preţul falimentului şi sacrificării în lanţ, forţaţi din cauza pericolului de contaminare din marile ferme. Am pierdut deja milioane de hectare din cauza dezvoltării agro-industriei care alimentează pieţe globale, speculative, dar totodată distrug regiunile noastre rurale împingându-le de multe ori sub limita sărăciei şi în subdezvoltare economică şi socială”, a declarat Szocs.
El a amintit și de pericolul în care se află semințele locale țărănești, împinse în afara pieţei de către soiurile industriale care depind de tratamente chimice şi fertilizanţi artificiali dăunători pentru mediu, deși sunt mai rezistente la schimbări climatice și superioare din punct de vedere calitativ și nutritiv.
Stanka Becheva, reprezentantă Friends of the Earth Europa și Mișcarea Nyeleni Europa & Asia Centrală, a arătat că un element principal al PAC rămâne orientarea către piață. Susținerea este realizată prin plăți directe, în special către marii jucători. În schimb, există doar câteva unelte de susținere a piețelor locale și a lanțurilor scurte de aprovizionare, sau de conectare a fermelor mici și mijlocii cu piețele.
În Europa, există în jur de 10 milioane de ferme, dintre care o treime se află pe teritoriul României (România este țara cu cea mai mare populație rurală din Europa). Cele 171 milioane de hectare de ferme europene reprezintă 40% din teritoriul Uniunii Europene.
Cu toate acestea, majoritatea fermelor familiale sunt de dimensiuni reduse. În România, suprafața unei ferme ajunge în medie la 3 hectare. În aceste condiții, 3% din fermele europene controlează peste 50% din suprafața agricolă utilizată.
Cei mai mari 5 retaileri controlează cel puțin 60% din piață, iar supermarketurile, hipermarketurile și discounterii reprezintă 54% din vânzările de alimente proaspete.
Becheva a amintit că produsele fermierilor primesc prețuri mai mici decât costurile producției și că după 2007, prețurile alimentelor au devenit mai volatile, creând nesiguranțe atât pentru consumatori cât și pentru producători. Consecințele au fost semnificative: 27.5% din toate fermele Uniunii Europene s-au închis, iar 96% dintre ele aveau sub 10 hectare.
Conform lui Becheva, pentru fiecare 0.85 euro plătiți de consumator, 1.70 euro sunt plătiți de către societate, reprezentând daune de sănătate și mediu.
Micii agricultori, cei mai mari susținători ai siguranței alimentare globale
Țăranii, țărăncile și alți oameni care lucrează în mediul rural produc cea mai diversă și sănătoasă hrană consumată zilnic în lume, jucând rolul principal în hrănirea comunităților. Conform FAO, peste 80% din hrana consumată la nivel global provine din gospodăriile țărănești, fiind distribuită prin piețele locale și regionale.
Modelul de producție țărănesc creează cele mai multe locuri de muncă și administrează în mod durabil resursele naturale, răspunzând pozitiv problemelor schimbărilor climatice. De asemenea, productivitatea terenurilor este deseori mai ridicată pe fermele familiale. Acestea joacă un rol vital în promovarea echității sociale și a bunăstării comunităților, precum și în conservarea patrimoniului cultural. Însă din cauza discriminării sistemice și sistematice, agricultura țărănească funcționează într-o economie invizibilă, împinsă pe piața neagră, destinată pieirii.
Conform unui studiu realizat de Oane Visser, profesor la Institutul Internațional pentru Studii Sociale din Haga, Olanda, prezentat pe scurt în cadrul conferinței, micii producători generează într-un mod tăcut numeroase beneficii la nivelul sistemelor alimentare, a societății și a mediului, însă meritele lor nu sunt recunoscute, iar atitudinea generală față de țărani rămâne una negativă.
În cadrul conferinței a fost dezbătut și rolul Decadei pentru Agricultura Familială în susținerea micilor producători. În decembrie 2017, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat perioada 2019-2028 ca fiind Decada pentru Agricultura Familială. Rezoluția cere Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și Fondului Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă (IFAD) să conducă procesul de implementare a Decadei în colaborare cu alte organizații relevante ale Națiunilor Unite și invită guverne și alte părți interesate, inclusiv organizații internaționale și regionale, societatea civilă, sectorul privat și mediul academic, să susțină în mod activ implementarea Decadei.
