La Copenhaga, UE promite sa lanseze tinte ambitioase de eliminare a gazelor cu efect de sera, iar pentru asta va trebui sa vorbeasca pe o singura
voce. Intai de toate, batranul continent va fi nevoit sa rezolve handicapul decalajelor de dezvoltare dintre vechile state membre si cele nou-venite din centrul si estul Europei pentru a face fata facturii piperate a reducerii emisiilor. Vorbim insa despre un moment cat se poate de inoportun pentru marele eveniment de la Copenhaga.Economii in plin salt s-au clatinat la prima zguduitura a crizei, iar preocuparea pentru mediu s-a redus la nivelul unei mici cochetarii pe langa amenintarea colapsului financiar. Romania si tovarasele sale de suferinta din estul Europei nu faceau fata standardelor de mediu ale UE nici in vremuri mai bune. E logic sa presupunem ca o vor face cu atat mai putin astazi. Vom putea duce la bun sfarsit, in aceste conditii, viitoarele obiective ale UE? Sunt dispusi romanii sa plateasca un asemenea pret?
Nimeni nu stie, pentru ca nimeni nu i-a intrebat… Dezbaterea publica pe acest subiect e complet inexistenta. Potrivit unei vechi traditii, statul isi ignora propriii cetateni si, in lipsa de idei, va delega responsabilitatea deciziei „greilor” din UE.
La Copenhaga vom afla ca nimeni nu va fi scutit de „micile” neplaceri ale dezvoltarii industriale nesustenabile. Nici Romania, care consemneaza anual pe canalele de stiri spectaculoase efecte ale inundatiilor sau secetei. Chiar si asa, inca ne mai permitem luxul de a ignora efectele schimbarilor climatice, ambalandu-le in haina tipatoare a stirilor insolite de la finalul jurnalului de seara. Responsabilitatea individuala pentru poluare e vag explicata si complet neasumata. Cu alte cuvinte, nici emisii n-avem, nici aerul nu ne miroase…
Sa nu credem totusi ca pe malurile Dambovitei nu se lucreaza. Dupa zicala „tara arde si baba se piaptana”, infiintam cu frenezie comitete si comitii pentru ingropat adversarii politici.
Insusi ministrul mediului a intrat fortat in hora, iar asta probabil i-a rapit din atentie. O dovada ar putea fi si lipsa de reactie fata de faptul ca guvernul Boc blocheaza, de noua luni, peste 300 de milioane de euro din veniturile Fondului de Mediu. Banii proveniti din incasarile de anul trecut pe taxa de poluare auto trebuiau sa finanteze pana acum proiecte substantiale de reducere a emisiilor. Insa – dupa cum puteti citi in acest numar al „Green Report” – e posibil ca fondurile sa se fi topit deja in „gaurile” bugetare ale crizei. Tot in revista puteti afla si motivele neortodoxe din spatele tergiversarii la nesfarsit a reabilitarii CET-urilor din Bucuresti – una dintre cele mai mari surse de poluare a Capitalei. Veti descoperi cu aceasta ocazie o noua interventie a „baietilor destepti din energie” in calea bunastarii si fericirii neamului. Interventie care, ca sa vezi noutate!, a dus la ratarea unor finantari de sute de milioane de euro de la UE.
Fara doar si poate, ministrul Nicolae Nemirschi va trebui sa se duca la Copenhaga cu temele facute si pregatit sa dea ceva explicatii pentru incetineala de melc cu care sunt implementate proiectele de mediu in Romania. Descurcareti de fel, ne vom fofila din nou dand vina pe criza sau pe nemuritoarele „grele mosteniri”. Ramane insa de vazut cat va mai functiona „fenta romaneasca” dupa summitul de la Copenhaga. Atunci tintele de reducere a emisiilor nu vor mai fi niste deziderate, ci obligatii reglementate foarte strict si cu consecinte financiare deloc neglijabile.
