Ministerul Economiei de la Kiev a aprobat rezultatele licitatiei organizate de intreprinderea de stat “Delta-Lotman” pentru construirea barajului de protectie a arterei navigabile de mare adancime Dunare-Marea Neagra (mai precis, Canalul Bistroe-Chilia). Unele firme participante, care au pierdut, au contestat licitatia. “Ministerul a analizat obiectiile formulate de companiile care au contestat rezultatele licitatiei pentru alegerea antreprenorului care sa construiasca barajul pe canalul Dunare-Marea Neagra, necesar pentru exploatarea si functionarea deplina a acestuia”, a anuntat Bogdan Danilisin, ministrul ucrainean al economiei. Expertii de la Kiev spera ca volumul de marfuri transportate pe Bastroe sa creasca pana la 120-140 de milioane de dolari pe an. Castigatoarea licitatiei este firma “Spetdorstroitehnika”. Ea s-a obligat sa finalizeze lucrarile in 130 de zile. “Lucrarile la baraj incep in aceste zile, dar, in afara de extinderea canalului, mai raman probleme legate de constructia si largirea porturilor, precum si de restabilirea infrastructurii distruse”, a precizat Aleksandr Golonitki, directorul “Delta-Lotman”. Culmea impertinentei este alta. Acelasi Minister ucrainean al Transporturilor informa recent ca Romania urmeaza sa prezinte pana la 3 august lista de probleme privind impactul canalului, ca urmare a consultarilor bilaterale din 14-15 iulie. Presa ucraineana subliniaza ca firma “Delta-Lotman” a construit deja un baraj de protectie la gura de varsare a bratului Bistroe-Chilia in Marea Neagra, dar barajul se surpa mereu.
Interesul national – o chestiune de birocratie
In acest context, Romania nu face nimic. Sau aproape nimic. Desi este membra in UE si in NATO, tara noastra pare un stat fara parghii. Pare paralizata in fata mostenitorului sovietic. Bucurestiul doarme pe-o ureche si asteapta “un dialog deschis si sincer cu Ucraina”. Iata ce se arata intr-un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe: “Pozitia constanta a partii romane a fost aceea ca Ucraina trebuie sa se abtina de la realizarea oricaroir noi lucrari si sa initieze un dialog bilateral deschis si sincer in vederea rezolvarii chestiunii in conformitate cu normele internationale, avand in vedere prevederile clare ale conventiilor internationale, in special ale Conventiei de la Espoo si, in special, faptul ca proiectul Bistroe este susceptibil sa provoace un impact transfrontalier negativ semnificativ asupra ecosistemului Deltei Dunarii. Partea romana va continua demersurile intreprinse in plan bilateral si multilateral in vederea identificarii, in comun cu partea ucraineana, a unei solutii la problema Bistroe, conforme cu normele de drept international in materie. Romania nu contesta dreptul Ucrainei de a lua masuri care sa duca la dezvoltarea economica a tarii, insa aceste masuri trebuie adoptate cu respectarea standardelor europene si a normelor de drept international, raspunzand astfel principiului dezvoltarii durabile”. Formularea este impecabila din perspectiva birocratica. Si atat. Va mai curge multa apa pe Dunare pana cand Ucraina va deveni un partener de dialog onest. Dupa numeroase runde cu surzi, nicaieri nu am vazut contramasuri concrete din partea Romaniei. MAE a informat meticulos organismele internationale cu privire la comportamentul abuziv al tarii vecine. Cu prilejul negocierilor din 15-16 iulie de la Kiev, dialogul s-a spart mai rau ca barajul de lut al ucrainenilor. Asa ca, de-acum incolo, pana pe 3 august, Bucurestiul trimite intrebari scrise cu privire la documentatia completa, la efectul transfrontalier al investitiei, iar Kievul ar trebui sa raspunda. Tot in scris. In acest timp, sapaturile lor continua si ne pun in fata faptului implinit. Noi tot ii dam cu viitorul tragic al scufundacului si al curvulicei de papura, ca acest canal trece prin Rezervatia Naturala a Biosferei Deltei Dunarii, unde se afla 1,500 de specii de flora si 3,600 de specii de fauna. Ca nici Academia de la Kiev, nici Comisia Europeana nu ar fi de acord cu acest canal care totusi se face sub ochii nostri. Grav este ca nu vrem sa recunoastem importanta strategica si chiar militara a Canalului Bistroe-Chilia, care, prin adancire artificiala excesiva, poate lasa Canalul Sulina fara apa suficienta pentru navigatie. Si e dramatic apoi ca nu actionam in consecinta.
