Prin sute de filme, documentare si lucrari, de-a lungul istoriei au aparut mii de scenarii care descriu sfarsitul lumii. Dar unul a ramas constant, inca de la vechile scrieri religioase si pana la ultimele studii stiintifice. Daca ar fi sa ne luam dupa opinia cea mai larg raspandita, lumea va fi decimata prin catasftrofe ecologice.
Apocalipsa cauzata de schimbarile climaterice este teoria care poate fi gasita chiar si in scrierile Sfantului Ioan Teologul. Cuvantul „apocalipsa” provine din greaca si inseamna „dezvaluire”, iar in domeniul religiei, „revelatie”.
Poluarea aerului prin foc, sulf si fum
Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul i-a fost revelata acestuia in scurtul exil din anul 95 d.Hr., de pe insula Patmos (Grecia). Citirea Apocalipsei Sfantului Ioan Teologul in termeni ecologici, din perspectiva „dezastrului natural” prevazut, da nastere la concluzii surprinzator de asemanatoare cu cercetarile stiintifice din zilele noastre.
Este vorba de puternica poluare a aerului prin foc, sulf si fum, precum si cea a apelor, cu consecinta distrugerii bogatiei de viata acvatica, prin „varsarea celor sapte cupe ale maniei si cele sapte urgii ce vin asupra pamantului”, „marea s-a prefacut in sange ca de mort, si orice suflare de viata a murit”, „la fel in rauri si in izvoare apele s-au prefacut in sange” (16, 2-4). Cauzele revarsarii dezastrului ar consta in slavirea atotputerniciei „celor 10 cununi imparatesti”, aflate pe coarnele de acelasi numar ale fiarei, simbolul statului, ca autoritate seculara, omeneasca.
Cu alte cuvinte, un sistem politic absolutist, ceea ce implica negarea creatiei divine, prin venerarea autoritatii de stat, personificata prin conducatorul sau, strans legata de controlul total al vietii economice si sociale a cetatenilor (13, 1-3). Dezastrul loveste pe cei care „aveau semnul fiarei ori care se inchinau chipului ei” (16, 2). Actiunea de devastare a vietii de pe Planeta, incredintata ingerilor, este zugravita in scene si culori care prezinta similitudini cu previziunile pesimist alarmiste ale ecologistilor de astazi. Astfel, primul inger declanseaza distrugerea vegetatiei: „si a trambitat intaiul inger, si s-a pornit grindina si foc amestecat cu sange si au cazut pe pamant; si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot” (8, 7).
Cel de-al doilea si al treilea trambiteaza poluarea marilor si a apelor curgatoare, avand drept consecinta pierirea unei treimi „din fapturile cu viata in ele, care sunt in mare …” (8, 9) si, respectiv, transformarea a celei de-a „treia parte din ape”, care s-a facut ca pelinul, si multi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru ca se facusera amare” (8, 11). Al cincilea inger declanseaza poluarea aerului: „si a deschis fantana adancului si fum s-a ridicat din fantana, ca fumul unui cuptor mare, si soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii” (9,2).
Ingerii isi indeplinesc misiunea prin intermediul poluarii: „De aceste trei plagi: de focul si de fumul si de pucioasa care iesea din gurile lor (cailor, n.n.), a fost ucisa a treia parte din oameni” (9, 16). Urmeaza apoi un glas puternic prin care se porunceste varsarea celor 7 cupe ale maniei Domnului pe Pamant. Drept urmare, viata marina este distrusa, izvoarele sunt poluate, clima se schimba, oricare autoritate terestra piere, Eufratul seaca si, in sfarsit, marile asezari urbane cad (16, 1-21).
Topirea ghetarilor si secarea raurilor
Diferitele scenarii stabilite de oamenii de stiinta privind schimbarile climatice confirma randurile Apocalipsei lui Ioan. Numai patru grade Celsius ne mai despart de haosul climatic, dupa care nimic nu va mai semana cu ceea ce a fost, afirma acum doi ani fostul vicepresedinte al SUA, Al Gore, laureat al premiului Nobel pentru Pace. Iar un studiu publicat recent in revista NewScientist aduce elemente noi.
Aproape 90% din populatia planetei ar disparea, la fel si marea majoritate a speciilor de plante si animale. Topirea ghetii din vestul Antarcticii ar determina ridicarea cu 1-2 m a nivelului marilor si oceanului si astfel „inghitirea” unor mari suprafete de uscat. Fluviile si raurile din Europa ar seca, de la Dunare la Rin. S-ar crea astfel doua enorme fasii latitudinale in care supravietuirea umana ar fi imposibila. Singurele zone cu apa se vor intalni la latitudini inalte.
Pamantul va deveni astfel un imens desert, cu cateva oaze raspandite pe intreaga sa suprafata. Ultima data cand pe Terra s-au inregistrat aceleasi temperaturi cu cele preconizate peste cateva decenii a fost acum 55 de milioane de ani. Atunci padurile tropicale explodau in zonele polare fara gheata, apa oceanelor era acida, nivelul marilor era mai inalt cu 10 m decat cel din prezent, iar desertul se intindea din sudul Africii si pana in nordul Europei.
