Convorbire cu prof. univ. dr. Nicolae Anastasiu, membru corespondent
al Academiei Romane
– Cu experienta pe care o aveti ca geolog si profesor, care sunt cele mai importante aspecte ale starii de sanatate a planetei intr-o lume in care, cum s-a spus, „totul se leaga de tot“?
– Sa incepem prin a vorbi despre „gene“, pentru ca intr-adevar „totul se leaga de tot“.
Inceputurile… Pamantul… o masa de materie rotitoare desprinsa din Soare. Fierbinte, agitata, cu o crusta fragila, casanta din cand in cand, sparta in placi miscatoare, acoperite de ape, cu o atmosfera in permanenta schimbare, zdruncinata de seisme si crescuta prin eruptii vulcanice, inaltari de munti si formare de campii… Asa s-a nascut, acum 4,5 miliarde ani, si in aceste conditii a aparut viata pe Pamant, acum 3,5-3,6 miliarde de ani. De atunci, starea de sanatate a Pamantului a urmat cursul Naturii, impusa de evenimentele geologice care au marcat-o si care s-au repetat in cicluri bine-cunoscute, cu perioade: de milioane de ani, de sute de mii, de zeci de mii, de mii sau de sute de ani… Aparitia omului este de data foarte recenta, acum 1,8-2 milioane de ani, iar impactul activitatii umane asupra mediului – procesele antropice – au aparut odata cu el.
– In aceste conditii, ce ar insemna „starea de sanatate a Pamantului“?
– O sanatate perfecta ar insemna o evolutie a Terrei in echilibrul natural pe care interdependenta – „totul se leaga de tot“ – intre miscarile scoartei, manifestarile vulcanice, modificarile climatice periodice, retragerea sau inaintarea liniilor de tarm, reactivarea retelelor hidrografice… o impune si o creeaza. Activitatile umane de-a lungul timpului au contribuit la stricarea acestui echilibru prin exploatarea irationala a resurselor din subsol, prin modificarea reliefului, prin indiguiri si modificarea plajelor, prin formarea aglomerarilor urbane si cresterea emisiilor de gaze cu „efect de sera“.
– Care sunt, dupa Dvs. factorii care pot modifica aceasta stare de sanatate?
– Raportandu-ne la prezent si comparand cu trecutul, tot ceea ce poate modifica acest echilibru natural si fragil se regaseste in:
– modificarile climatice care se inscriu, cert, intr-o evolutie naturala; ele au un caracter global, dar pot fi influentate de factorul antropic; tendinta actuala de incalzire este si consecinta emisiilor de gaze rezultate din foarte diverse procese tehnologice, intensificarea traficului rutier etc…
– exploatarea resurselor minerale si energetice creeaza goluri subterane, dezvolta in peisaj „rani“ greu vindecabile (ex. cariere…), saracesc planeta in elemente care nu se mai pot reface, acopera suprafete importante cu „deseuri miniere“ purtatoare de substante nocive (care contribuie la poluarea apei, aerului si solului, daca nu se respecta normele internationale de exploatare si conservare a naturii);
– hazardele naturale: acele fenomene greu previzibile, de mare intensitate, prin descatusarea de energii telurice si solare cu o durata foarte scurta de manifestare (minute, ore, zile…), dar cu efecte distrugatoare: miscarile seismice (cutremurele de pamant), eruptiile vulcanice, alunecarile de teren, viiturile din bazinele hidrografice etc.
– Ce determina topirea ghetarilor?
– In decursul istoriei Pamantului perioadele de racire climatica au alternat cu cele de incalzire. Aceasta, datorita variatiei periodice a radiatiilor solare ajunse pe suprafata scoartei terestre, a schimbarii inclinarii axei polilor (oblicitatea) si, deci, a modificarii unghiului sub care are loc incidenta razelor solare, a schimbarii sfericitatii eclipticii (excentricitatea) – planul in care Pamantul se misca in jurul Soarelui. In perioadele de racire, numite glaciare, cand temperaturile medii scad mult si aria de acoperire a calotelor glaciare si a ghetarilor montani (alpini) se extinde, limita zapezilor vesnice coboara, iar in perioade interglaciare, cand temperaturile medii cresc si ghetarii incep sa se topeasca, se retrag, nivelul Oceanului Planetar creste si linia tarmului inainteaza spre continent. Asemenea alternante se petrec in zeci de mii de ani. Orice element care strica, insa, echilibrul natural poate accelera sau incetini astfel de procese. Acumularea progresiva, in atmosfera, a gazelor provenite din activitati antropice poate grabi, mai devreme decat ne asteptam, intrarea planetei intr-o perioada de incalzire globala cu toate consecintele ei.
– In acest context, care este situatia din tara noastra?
– Spatiul carpato-danubian care traverseaza o mare parte din tara noastra este, desigur, influentat de toate aceste schimbari. Romania se circumscrie unui climat temperat continental, se extinde de o parte si de alta a paralelei de 450 lat. N, are iesire directa la Marea Neagra si, deci, indirect la Oceanul Planetar, dar resimte mai putin efectele directe ale incalzirii climatice comparativ cu alte tari. Resursele minerale si energetice au scazut mult; vechile exploatari neperformante au lasat rani adanci in versantii muntilor din Apuseni si Carpatii Orientali. Extractia necontrolata a sarii prin metoda dizolvarii a condus la dezastrul din zona Govora-Ocnele Mari, iar evolutia proceselor nu poate fi usor stopata. Zacamintele ramase sunt de regula sarace, iar exploatarea lor este putin profitabila in contextul tehnologiilor actuale. Caderile de blocuri, de multe ori in lungul soselelor, alunecarile de teren declansate dupa precipitatii abundente, marile inundatii aduse de viituri sunt fenomene naturale care nu pot fi oprite si, de multe ori, anticipate.
– Si atunci, ce avem de facut?
– Sa reducem cat putem factorii poluanti ai atmosferei. Sa efectuam exploatari rationale, in acord cu legislatia de mediu si sa reconsideram potentialul mineral al tarii prin alternative rentabile. Sa dau un exemplu. Aurul era rentabil cand se gasea intr-o concentratie de 4 g/tona, cuprul de 3%. Ceea ce era sub aceste valori era „steril“ si depus in iazuri de decantare. Astazi, tehnologiile fac profitabila extragerea aurului la 0,5g/tona si a cuprului la 0,4-0,5%. Aceste „sterile“ din toate iazurile de decantare ar putea fi reconsiderate ca resursa secundara si exploatate mult mai ieftin.
– Care ar fi lectia pe care ne-o dau stiintele Pamantului?
– Prima lectie este sa fim foarte buni observatori, constienti ca nu putem interveni radical si intotdeauna benefic pentru a stopa evolutiile normale. A fi un bun observator inseamna a cunoaste riscurile la care suntem supusi in functie de locul in care traim. Daca suntem buni observatori si bine informati atunci ne putem feri de hazardele naturale sau putem anticipa declansarea lor. Printr-o buna cunoastere a trecutului, noi putem sti ce va fi in viitor. Putem spune ca fenomenele se produc cu o anume periodicitate si vom putea lua masurile adecvate.
– Cum putem veghea la starea de sanatate a Pamantului? Ce spune inteleptul?
– Ca puterea noastra consta in intelegerea fenomenelor, in credinta ca unele evenimente naturale pot fi cunoscute si depasite, iar altele nu. Sa fim pregatiti pentru o schimbare ce poate sa apara oricand. A fi adaptabil la schimbare este o masura a inteligentei noastre, sa stim sa raspundem corect la mesajele transmise de natura.
