Interventiile publice pe tema controversatei exploatari a aurului de la Rosia Montana sunt din ce in mai sustinute in ultima perioada. Apelul la Referendum pe tema aurului Apusenilor, lansat de Academia Romana, a starnit dezbateri serioase in randul ong-urilor care au militat pentru salvarea patrimoniului romanesc de la Rosia Montana.
Un Referendum organizat fara informarea prealabila a populatiei asupra situatiei de la Rosia Montana nu este o alternativa viabila in acest moment cata vreme puterea financiara a mogulilor aurului permite lansarea unor campanii propagandistice si mincinoase de zeci de milioane de euro, manipuland prin intermediul mass-mediei la scara mare populatia Romaniei.
Resursele societatii civile, ale profesorilor si academicienilor nu se pot compara cu banii aruncati in joc de corporatiile ce ravnesc aurul romanesc. „Curentul“ are in vedere prezentarea punctelor de vedere argumentate pe tema scandalului aurului romanesc.
Dupa recenta luare de pozitie a Academiei Romane, publicam astazi un material provenind din mediul ONG-urilor specializate in problemele de mediu, adresat cu cateva zile in urma ministrului Mediului, Laszlo Borbely. Presedintele organizatiei muresene Valea Soarelui, ing. Dan-Calin Tocaciu, atrage atentia asupra pericolelor exploatarii pe baza de cianuri.
Atitudinea duplicitara a guvernarilor fata de Rosia Montana
„Rosia Montana ramane o problema de atitudine duplicitara a Ministerului Mediului si a guvernarilor de orice fel. La Rosia Montana se doreste o Distrugere Durabila, si nu o Dezvoltare Durabila.
S-au implinit 10 ani de la accidentul de la «Aurul» Baia Mare din 30 ianuarie 2000, cand un dig de pamant s-a rupt si 100.000 de m3 de apa cu cianuri si metale grele au ajuns in raul Lapus, iar apoi in Tisa si Dunare. Firma vinovata a dat faliment, iar paguba a ramas statului roman.
Daca veti vrea sa uitati aceasta lectie a trecutului, atunci se va naste un monstru mai mare si mai periculos, exploatatia miniera Rosia Montana Gold Corporation.
1. La Rosia Montana, cea mai mare problema va fi iazul de decantare. Asa cum rezulta din studiul de impact, fundul viitorului iaz este plin de fisuri si microfisuri, care nu vor fi izolate in niciun fel. Asta se va intampla intr-o zona carstica, plina de ponoare si izbucuri. In cativa ani, cand presiunea va fi suficient de mare, toata apa freatica pana la Arad va fi in cele din urma contaminata. Definitiv. Iremediabil.
Otrava va ajunge in apa si la oameni
2. Celalalt mare pericol al iazului de decantare il reprezinta barajul de pamant care inchide iazul. Orice baraj de pamant se fisureaza mai devreme sau mai tarziu. Trebuie doar un por prin care sa treaca apa si in timp barajul se va rupe. Iar pentru ruperea lui imediata, trebuie doar o ploaie un pic mai mare decat cea de 100 de ani luata in calcul si, gata, s-a dus barajul. In zona Abrudului, ploaia de 100 de ani nu s-a intamplat de vreo 200 de ani si poate veni oricand. Barajul de pamant este periculos in sine, iar cel ce va fi construit este pe cat de subdimensionat si pe atat de inalt, 114 m. Intr-un fel sau altul, cianurile vor ajunge in apa, la sau peste oameni. Lent si otravitor sau repede si distrugator!
3. Exploatatia de la Rosia Montana nu va fi o mina, ci o cariera, o exploatatie de suprafata. Daca ar fi vorba de minerit adevarat, cu o mina in toata regula, cu galerii aflate in subteran, as putea sprijini exploatatia miniera cu anumite conditii. Vreau o mina care sa imi prezerve mediul curat, peisajul natural si istoria completa nestirbita si nealterata. La Rosia Montana, mediul va fi distrus, peisajul transformat intr-o groapa imensa a 5 munti, istoria unica a locului distrusa. Inacceptabil. Intolerabil. Inadmisibil.
4. Cianura nu este un pericol in sine (sunt inginer chimist), ci modul ei de manipulare. La fel ca un cutit de bucatarie. Poti ucide cu el! Sau poti sa tai painea. Mercurul este si el toxic si va fi interzis. Dar amalgamul de argint a fost folosit cu succes fara a intoxica purtatorul de plomba. Toxina botulinica indreapta ridurile. Sau ucide! Gazul metan, azotatul de amoniu pot fi periculoase doar manuite incorect. s.a.m.d….
Mineritul aurului se poate face si fara cianuri. Cianura trebuie interzisa!
5. Alt mare pericol este falimentul. Exact ca la Baia Mare. RMGC va falimenta atunci cand costurile refacerii zonei vor fi egalate de valoarea aurului teoretic exploatabil. In acel moment, RMGC va da faliment, iar refacerea zonei va trebui facuta din cele «4 miliarde de dolari» care «respecta normele europene de mediu»! Refacerea zonei va costa in realitate cel putin 20 miliarde euro! Adica de vreo 5 ori mai mult! Iar Gabriel va fi fost plecat de multa vreme!
La o simpla evaluare, atat economica cat si de mediu, se poate vedea ca folosirea extractiei in galerii, folosind insa masini moderne (ca acelea utilizate la saparea de tuneluri, Canalului Manecii, Gothard, etc), ar putea eficientiza extractia, protejand in acelasi timp mediul si istoria locurilor! Dezvoltarea ar putea fi durabila! Si fara cianura!
Cerem Ministerului Mediului sa puna piciorul in prag si sa spuna clar: mediul natural din Romania nu suporta aberatii economice cum se vrea exploatarea Rosia Montana Gold Corporation!“
Specialistii din mediul universitar: niciun beneficiu pentru statul roman
„Investitia de la Rosia Montana nu este in avantajul statului roman. Romania ramane cu un zacamant pretios epuizat, un beneficiu minim va fi cheltuit inzecit pe urmatorii o suta de ani sau mai mult, pentru a gestiona dezastrul ramas dupa exploatare. Dezastrul cuprinde: schimbarea peisajului natural, aspect selenar adus zonei, deseuri depozitate pe termen nelimitat in toata zona, un iaz de decantare cu o zestre uriasa de material toxic care, accidental, poate ajunge in reteaua hidrografica din zona si a Dunarii cu difuziune in Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, pagubele fiind foarte greu de calculat, ca si responsabilitatea celor vinovati (evident, aceasta apartine statului roman)“. Acestea sunt concluziile unui studiu realizat de Florina Bran si Afrodita Iorgulescu – profesori universitari doctori din cadrul Academiei de Stiinte Economice din Bucuresti – si inginerul Gheorghe Manea.
Potrivit documentului elaborat de specialisti, „multe generatii umane vor sta sub amenintarea iazului de decantare si a haldelor de steril de la Rosia Montana“, iar „bugetul de stat va avea, anual, un capitol de cheltuieli destinat acoperirii nesabuintei decidentilor ce au inlesnit o asemenea investitie“.
Pornind de la documentatia la Proiectul Rosia Montana, intocmita de beneficiar in vederea obtinerii avizelor de incepere a lucrarilor de exploatare a minereurilor de aur si argint din zona, autorii lucrarii se refera la momentul inchiderii investitiei, incercand sa evidentieze ce ramane in urma.
Rezultatele sunt dezastruoase pentru Romania: 2.134,9 milioane tone de substante toxice pot fi deversate, in cazul unui accident, in Mures si in Dunare. Specialistii subliniaza ca in documentatie nu se precizeaza cum si daca vor fi construite depozite special amenajate sau rezervoare cu pereti dubli pentru utilajele, rezervoarele, substantele toxice, uleiurile reziduale, solventii si materialele rezultate in urma demolarilor.
Tot din analiza datelor si aprecierilor specialistilor ce au intocmit documentatia necesara firmei Gold Corporation pentru a obtine avizele de mediu reiese, potrivit specialistilor de la ASE, ca dupa inchiderea investitiei urmeaza o activitate complexa, ampla de gestionare a apelor acide, intretinerea infrastructurii iazurilor (barajelor), retelelor de colectare a apelor pluviale, scurgerilor din iazuri si halde, monitorizarea haldelor de deseuri solide, pomparea apei limpezite din iazul principal in concavitatea unei mine, tratarea apelor acide cu continut de sulf, a apelor ce provin din apa interstitiala din iazul principal, a apei limpezite cu continut de cianuri si metale grele etc.
Instalatiile raman sa functioneze in sistemul de tratare a apelor pe termen nelimitat cu tot ce inseamna aceasta activitate precum necesarul de reactivi, energia electrica, retele de conducte, deseuri de la statiile de tratare, personal de operare si de supraveghere, intretinere instalatii, retele de drumuri, laboratoare etc.
Astfel, potrivit autorilor studiului, „o entitate organizatorica trebuie infiintata si pusa in miscare pe termen nelimitat pentru gestiunea zonei dupa inchiderea minei. Bugetul anual al acestei entitati (eventual firma particulara) va trebui alimentat din fonduri bugetare pe termen nelimitat“. Adica tot din banii nostri.
