Desi viziunile diferite ale SUA, statelor membre ale UE si Rusiei au iesit destul de clar in evidenta, Grupul celor 8 natiuni puternic industrializate a facut un pas mic, dar cert, inainte in privinta necesitatii combaterii incalzirii globale: a fost acceptat (pentru prima data intr-o declaratie finala a liderilor celor mai puternice state din lume) punctul de vedere al oamenilor de stiinta potrivit caruia temperatura anuala nu ar trebui sa depaseasca nivelul din perioada preindustriala cu mai mult de 2 grade Celsius.
Cu toate acestea, negocierile propriu-zise pentru un acord general de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, ce vor avea loc la Copenhaga in decembrie (negocieri menite sa conduca la un acord care sa inlocuiasca protocolul de la Kyoto care expira in 2012) se anunta foarte dure, statele dezvoltate neoperand, in acest moment, cu puncte de reper si criterii comune.
Declaratia finala a summit-ului G-8 “sustine obiectivul statelor dezvoltate de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera cu cel putin 80% pana in 2050 fata de nivelul din 1990 sau fata de cel din anii mai recenti”. Formularea, destul de ambigua, data fiind diferenta sensibila intre cantitatile de gaze emise in 1990 si cele din anii 2000, in statele mari emitente, este compromisul pozitiilor europeana (care ia ca repere emisiile din 1990) si americana (care a stabilit, recent, un obiectiv national de reducere cu 18% a emisiilor, fata de nivelul din 2005).
Desi declaratia a fost imediat contestata de Arkadi Dvorkovici, consilier al presedintelui Rusiei, adoptarea ei este, totusi, un progres care parea imposibil in urma cu sase luni, subliniaza, intr-o analiza, cotidanul francez “Le Monde”.
Statele dezvoltate nu au reusit, insa, sa stabileasca niciun obiectiv precis intermediar de reducere a emisiilor, aferent anilor 2020 sau 2030, asa cum sperau, europenii. UE avanseaza o reducere unilaterala de 20% in 2020 fata de 1990 sau chiar de 30%, daca si ceilalti parteneri de negociere vor accepta anumite obiective cuantificate de reducere.
O problema majora ramane finantarea acestor reduceri, iar fara un acord al statelor dezvoltate este greu de inchipuit alaturarea la un astfel de proiect a marilor economii emergente, precum China , India, Brazilia, Coreea de Sud, Mexicul si Africa de Sud, care au nevoie de crestere economica si pentru care “bogatii” planetei vor trebui sa ofere atat exemple individuale, cat si, eventual transferuri de tehnologie si sprijin financiar pentru a le determina sa-si reduca semnificativ cotele de emisii.
