Cheltuielile privind rezolvarea problemelor legate de incalzirea globala au fost estimate la sub un procent pentru o varietate de produse utilizate in mod curent, de la haine si bunuri de consum la hrana si alcool. Chiar si notele de plata pentru energia electrica sau termica vor inregistra doar cresteri modeste, in baza propunerilor care vor fi discutate la summitul asupra schimbarii climei, care se va desfasura in perioada 8-17 decembrie, la Copenhaga.
O analiza comandata de prestigioasa revista “New Scientist” arata ca si combustibilii vor fi doar cu putin mai scumpi, doar transportul aerian inregistrand o crestere de cost relativ mare, de 140% pana in anul 2050.
“Aceste rezultate arata ca proiectul global de lupta impotriva schimbarii climei este realizabil”, afirma Alex Bowen, expert in probleme legate de clima al London School of Economics. “Nu este deloc efortul masiv de care vorbeste multa lume”, a adaugat el.
Multiple sondaje de opinie realizate in cursul ultimilor ani au evidentiat ca o foarte buna parte a populatiei globale este reticenta fata de implementarea unor masuri rapide si ferme din cauza costurilor presupus uriase. Criticii, un grup minoritar, dar extrem de vocal, obisnuiesc si acum sa spuna ca actiunile concertate de reducere a emisiilor poluante si de dezvoltare a unor tehnologii mai „verzi“ ar fi de-a dreptul „ruinatoare“, ca ele risca sa “distruga stilul de viata occidental”.
Cercetarea realizata de Cambridge Econometrics, un grup de consultanta reputat, care realizeaza si modele (simulari computerizate) ale economiei UE, a folosit informatii economice istorice pentru a prognoza preturile a peste 40 de categorii de bunuri si servicii. Analistii au comparat apoi impactul pe care l-ar avea asupra respectivelor preturi atat reducerea de 80% a emisiilor poluante, cat si lipsa de actiune a guvernelor.
Rezultatul a fost ca reducerea care va fi propusa la conferinta de la Copenhaga se reflecta in proportie de sub 1% in cosul zilnic de cumparaturi al britanicilor, estimat la 50 de lire sterline. Tigarile si bauturile alcoolice s-ar scumpi, in acest scenariu, cu aproape doua procente. Automobilele vor costa si ele mai mult, dar vor fi mai economicoase, iar pe ansamblu costul intretinerii unuia ar creste cu doar 1%. Tot cu 1% s-ar scumpi si imbracamintea, in timp ce electrocasnicele, precum masinile de spalat, ar costa mai mult cu doua procente.
Curentul electric si incalzirea – despre care modelul prevede ca va fi asigurata tot cu electricitate – se vor scumpi mai mult, cu 15 la suta. Exceptia calatoriilor aeriene este explicata prin faptul ca aviatia nu dispune inca de solutii viabile la combustibilul fosil pe care se bazeaza, kerosenul. In cazul in care s-ar gasi unul, scumpirea ar fi mult mai mica, poate chiar inexistenta. Grosul scumpirii cu 140% a calatoriei cu avionul vine din cresterea pretului petrolului, combinata cu marirea impozitelor, accizelor si a taxelor de poluare.
Estimarea este apreciata drept realista chiar si peste Ocean, in Statele Unite, cel putin in mediile academice. “O reducere de 80% a emisiilor poluante in decursul a patru decenii are un efect foarte mic asupra consumatorilor din majoritatea regiunilor”, apreciaza Manik Roy, de la Centrul Pew asupra Schimbarii Climatice Globale, cu sediul in Washington D.C.
Pentru atingerea obiectivului care va fi propus la Copenhaga, industriile din intreaga lume vor fi obligate sa reduca masiv utilizarea de combustibili fosili si sa dezvolte substantial exploatarea resurselor energetice alternative. Companiile vor plati sume din ce in ce mai mari pentru dreptul de a polua (in caz ca nu gasesc mijloace sa evite poluarea), lucru valabil si la nivel de natiuni.
Studiul subliniaza insa ca pentru mentinerea costurilor la niveluri minimale este nevoie de actiuni guvernamentale ferme si concertate. Spre exemplu, simularea prognozeaza ca pretul titeiului si cel al gazului va fi in 2050 cu 32%, respectiv 160% mai mare. Modelul Cambridge Econometrics a introdus si o importanta variabila politica, acesta presupunand ca guvernele viitoare vor acorda ajutoare si stimuli pentru trecerea pe curent electric a consumatorilor casnici care se bazeaza acum pe gaze pentru gatit sau incalzire. De asemenea, modelul presupune ca guvernele vor investi in infrastructura necesara pentru ca masinile electrice sa le inlocuiasca aproape complet pe cele clasice, propulsate de motoare cu ardere interna.
Astfel de politici sunt deja discutate in multe tari dezvoltate, desi detaliile despre cum vor fi puse in practica nu au fost elaborate inca nicaieri. “Daca dorim sa operam reduceri ambitioase de emisii poluante, trebuie sa o facem prin politici ferme”, spune Chris Thoung, de la Cambridge Econometrics. El recunoaste ca, in afara de aspectele politice, in mod traditional incerte, modelul are si vulnerabilitati. Printre acestea, cel mai greu de descris si de cuantificat sunt “evenimentele imprevizibile”.
Impredictibile sunt si efectele sociale, opineaza Mike Hulme, expert in probleme climatice al Universitatii East Anglia. Un simplu protest al populatiei dintr-o tara fata de scumpirea carburantilor ar putea determina un guvern sa amane sau chiar sa abandoneze o etapa necesara pentru progresul general. Pe de alta parte, efectele sociale pot sa si faciliteze procesul pe ansamblu, un exemplu in acest sens fiind campaniile duse de multe organizatii ecologiste (Greenpeace, Plane Stupid etc.).
In pofida acestor neajunsuri, rezultatele obtinute de Cambridge Econometrics, care pot si trebuie sa fie utilizate alaturi de alte studii, constituie o unealta foarte eficienta pentru guverne, declara Michael Grubb, de la Universitatea Cambridge. Aceste rezultate sugereaza foarte clar ca “dificultatile insurmontabile” descrise de multe lobby-uri sunt chiar simplu de depasit. Si raman ca atare chiar daca multe dintre detalii vor deveni limpezi abia peste cativa ani. “Nimeni nu le cere liderilor politici sa aiba acum totul pregatit pentru urmatoarele patru decenii. Dar acest studiu trebuie sa intareasca sentimentul ca problema cu care ne confruntam toti este una rezolvabila”, a adaugat Grubb.
Acuze grele: „Copenhaga este o farsa”
Reputatul savant american James Hansen, numit de unii “bunicul incalzirii globale”, a denuntat – spre surprinderea generala – summitul de la Copenhaga, pe care l-a numit “o farsa”. Hansen, director al Institutului Goddard pentru Cercetari Spatiale, a spus ca va boicota conferinta pe motiv ca aceasta va cauta sa incheie un acord contraproductiv, care sa impuna sistemul “plafonare si schimb”.
“Natiunile dezvoltate vor, practic, sa continue sa faca ce fac si acum, asa ca ne asteptam sa cumpere «indulgente» pe cativa banuti, de la tarile sarace”, a spus omul de stiinta, unul dintre primii care au remarcat relatia intre poluarea umana si incalzirea globala. Hansen, 68 de ani, si-a dat doctoratul cu o lucrare despre atmosfera planetei Venus, ulterior, in anii ’80, realizand ca si Pamantul se incinge din cauza activitatii omului.
Saptamana viitoare, cand va debuta si summitul, Hansen publica o noua carte, intitulata “Furtunile nepotilor mei”, in care avertizeaza ca “planeta noastra, cu uimitoarea ei paleta de forme de viata, este in pericol de colaps iminent”, avertizand ca omul are acum “ultima sa sansa” de a mai indrepta ceva.
