Cam de cand a inceput criza, sa tot fie un an, Anca si Charlie au avut un fel de razvratire romantica si s-au intors de pe drumul liniar al unei cariere prestabilite fix in gradina din fundul curtii. Charlie a fost primul care s-a aruncat fericit ca un copil in iarba de pe pajistile din Valea Tarnavei Mari si, incantat de peisajul enervant de artistic al locurilor, a decis sa ramana.
Sa ramana cu prietena lui, Anca, nascuta acolo, la locul cu flori, si sa traiasca din agricultura. Are 25 de ani, o claie de bucle arse de soare si foarte multe planuri. Nu este un visator, Charlie este un tip cu picioarele pe pamant. Calculeaza foarte precaut ce are de facut impreuna cu iubita lui si cata dulceata trebuie sa produca anual ca sa poata trai linistiti. Sunt cei mai tineri membri ai Grupului de Actiune Locala din zona Tarnava Mare care si-au inregistrat o marca proprie, Casa de pe Deal. Isi propun conservarea naturii si promovarea traditiilor. Sunt membri ai miscarii internationale Slow Food.
Nepoata a trezit la viata casa bunicului
Pe masura ce norii negri ai crizei se apropiau de Valea Tarnavei, calculele lui Charlie deveneau si mai minutioase. Ar trebui sa castige cel putin 2.000 de lei pe luna pana se mai tempereaza criza si asta din fericire a inceput sa li se intample. Apoi vor sa se extinda. Vor sa cumpere utilaje moderne, le trebuie un tractoras. Au 32 de ari de teren cultivat cu legume si un hectar de livada cu pomi fructiferi, luat in arenda, pentru dulceata. Casa de pe deal a fost casa copilariei bunicului Ancai. Ii ziceau Pale, iar strabunicii, Mama Deal. Strabunica era pasionata de broderie si mare experta in conservarea fructelor si a legumelor.
Din mainile femeilor de pe Valea Tarnavelor s-au imbracat si au crescut generatii dupa generatii. Cel putin patru copii in fiecare casa au purtat haine tesute in casa si au mancat paine coapta in cuptorul lor. Anca este cea mai tanara femeie de pe Vale care s-a intors la borcanele de dulceata si la muraturile de altadata ca sa faca o afacere din ele. A absolvit Colegiul de Geografie si Turism de la Brasov si este acreditata ca ghid.
Cand sosesc turisti in zona, este solicitata sa le prezinte frumusetile locurilor. Vorbeste franceza, engleza si italiana. Se ocupa de pensiune si de gradina impreuna cu Charlie. Muncesc la camp, culeg fructele, fac dulceata, ii pun etichete si o trimit la Brasov, la Bucuresti sau in Italia pentru reteaua Slow Food. Sunt singurii care fac si muraturi picante sub brandul Tarnavei Mari. Sunt mandria casei de pe deal.
Charlie are mainile patate de fructe si vorbeste repede si pasionat de cum va lua de la anul in arenda mai mult teren si va face un proiect pentru finantare europeana prin care vrea sa se extinda, sa cumpere utilaje, un sistem de irigare si o sera.
Anca si Charlie sunt si precauti in acelasi timp. „Vrem sa mergem inainte, dar cu pasi siguri, bine calculati. Ar trebui sa ajungem la 5.000 de borcane cu gem si cu muraturi pe an. Ar trebui sa extindem si turismul, dar pe timp de criza avem rabdare si, daca mergem mai departe, e destul. Am lucrat la o fundatie si castigam bine, dar m-am gandit ca, daca vrei sa-i ajuti pe altii, trebuie sa poti, asa ca mai intai trebuie sa te ajuti pe tine. Si apoi, suntem propriii stapani. Dimineata nu merg la sedinta cu seful, ies in gradina mea cu flori“, spune Anca si rade timid. E o incercare ce ii da inca emotii.
Cum a nimerit francezul Transilvania
Charlie a venit in Romania cu o bursa Erasmus dupa ce absolvise Facultatea de Agricultura din Franta. „Cand am auzit ca exista o bursa in Romania, am ales-o imediat. Fata de celelalte oferte pentru care optau colegii mei, a mea parea o prostie. Ma ironizau si spuneau ca nu sunt sanatos daca vreau sa merg acolo. Eu radeam si le spuneam: in alte tari stim cum e, in Romania mai putin. Nu stiu ce cautam, dar cand am venit aici am simtit ca orice am cautat am gasit.“ La anul va veni la ei pentru a se stabili definitiv in Transilvania si prietenul sau, Christophe.
Charlie nu prea stie cum s-ar numi natia lui, dar cu siguranta s-a nascut in Franta. Tatal lui este fiul unui italian si al unei cehoaice, dar s-a nascut in Madagascar. Pana la 18 ani a trait in Africa, apoi a venit in Franta, unde s-a casatorit. Continua sa calatoreasca insa. Acum este in Abu Dhabi. A venit sa vada unde a hotarat baiatul lui sa se stabileasca si i-a placut foarte mult. De ce? „Pentru ca este un loc frumos, cu peisaje superbe si o viata nealterata de modernitate. E ca o oaza in Europa. Seamana cu comunitatile Amish, are ceva natural si calduros. E un loc unde poti sa iubesti.“
