Procentul pare sa fie emblematic pentru sectorul agriculturii eco din Romania. Pe de-o parte, exportam 80% din productia interna, pe de alta, importam 80% din produsele bio pe care le consumam.
De ce ajung atat de putine produse romanesti pe rafturile supermarketurilor si ale magazinelor de specialitate? Pentru ca avem foarte putini procesatori si preferam sa exportam produsele sub forma de materii prime, explica producatorii.
Pentru ca nu e organizare si pentru ca subventiile sunt mici, facand produsul romanesc necompetitiv, explica distribuitorii. In ciuda diferentelor de opinii, actorii de pe piata eco par sa se puna cu totii de acord asupra unui lucru: e absoluta nevoie de o platforma de comunicare care sa faciliteze intalnirea dintre producatori, procesatori si managerii magazinelor de profil.
Text de Livia Cimpoeru
Ultimele statistici de la Ministerul Agriculturii arata ca doar 20% din productia eco romaneasca ramane in tara, restul luand calea exporturilor in tari precum Germania, Austria, Olanda si Italia.
O mare parte din exporturi (85%) sunt sub forma de materie prima, iar uneori aceleasi produse se intorc, procesate, in Romania, cu un pret mai mare. Exporturile s-au ridicat la 20 de milioane de euro in 2010, cele mai cerute produse fiind cerealele, oleaginoasele si fructele de padure.
Procesatorul – veriga slaba
Statisticile Ministerului Agriculturii arata si o dublare, in ultimii patru ani, a numarului procesatorilor de produse eco, de la 36 – in 2006, la 70 – in 2010. Insa numarul lor este in continuare insuficient, motiv pentru care producatorii prefera sa dea materiile prime la export, la preturi avatajoase, explica dr. Ion Toncea, presedintele Federatiei Nationale pentru Agricultura Ecologica (FNAE).
In opinia sa, acest fenomen nu este neaparat un lucru rau, ba chiar dimpotriva. „Multi invata astfel meserie, pentru ca exportul pe pietele externe cere seriozitate si respectarea stricta a unor standarde”, subliniaza el.
Pe de alta parte, arata Toncea, unii dintre acesti exportatori, pe masura ce li se dezvolta afacerea din exporturi, incep sa investeasca in linii si metode de procesare care cer standarde stricte.
El da ca exemplu doi producatori membri ai FNAE care au investit recent in astfel de instalatii, unul pentru ambalarea semintelor si altul pentru decorticarea semintelor de floarea-soarelui.
Ca si alti specialisti din domeniu, Ion Toncea blameaza lipsa de informatii si a unei legaturi intre producatori, procesatori si magazine. „Am ca exemplu un producator de legume eco din judetul Constanta care a constatat din intamplare ca la un magazin de profil din Constanta se vindeau rosii eco importate din Ungaria, de 10 mai scumpe decat ale lui”, spune presedintele FNAE, federatie care reprezinta 4.500 de membri.
E nevoie de management
Damian Dragomir a infiintat recent Asociatia EcoR Partner – Centrul Roman de Resurse pentru Promovarea si Marketigul Produselor Ecologice tocmai in ideea de a-i pune in legatura pe producatori, procesatori, distribuitori si proprietarii de magazine de profil. „Tot sectorul bio e un paradox. Magazinele eco din marile orase s-au dezvoltat in perioada de criza”, sublinia¬za Damian Dragomir, aratand ca, in ciuda acestui trend pozitiv, ponderea produselor romanesti din magazine tot nu a crescut semnificativ.
In opinia sa, e absolut necesara dezvoltarea capacitatilor de management, iar cei care vor sa treaca la agricultura eco sa studieze mai intai piata si abia apoi sa se hotarasca ce vor sa produca. „E gresit sa incepi de la productie si apoi sa vezi care este piata”, subliniaza el.
„In perioada 2006-2007, in baza unui acord cu guvernul Elvetiei, la Ministerul Comertului s-au derulat cursuri de formare a 20 de consultanti pentru business developement in agricultura eco. Ulterior, operatorii urmau sa plateasca acesti consultanti ca sa-i ajute sa-si dezvolte afacerea, insa acest lucru nu s-a intamplat”, regreta Dragomir Damian.
„In prezent, noi incercam sa cream o platforma de comunicare intre producatori, procesatori si magazine si sa organizam niste cursuri de formare pentru cei care vand in sectorul eco, pentru ca retailul bio nu este ca oricare alt tip de vanzare”, mai spune acesta.
Cautam producator si procesator
„Nu stiu de ce produsele romanesti sunt mai scumpe decat cele din afara”, se plange, pe de alta parte, Alina Gottardi, director comercial la BIOlogistic&Distribution Partener, una dintre marile retele de distributie a produselor eco in Romania.
BIOlogistic, care a avut o cifra de afaceri de un milion de euro anul trecut si sustine ca o va dubla anul acesta, detine si cinci magazine de specialitate, dintre care doua in Bucuresti, doua la Iasi si unul in Timisoara.
In 2010, prin retea au fost distribuite doar 7% produse romanesti. Anul acesta, magazinele Biomarkt ale retelei au doar ceaiuri si grau boabe (pentru germinat), insa acesta e mai scump decat faina, arata Gottardi. „Toamna trecuta am gasit grau bio romanesc foarte accesibil ca pret, insa unde sa-l macin? Prefer sa-l aduc din Germania, gata procesat”, explica ea efectul lipsei procesatorilor.
La magazinul din Timisoara este adusa saptamanal o gama diversificata de legume si fructe din Viena, in general pana in 500 de kilograme. BIOlogistic mai cumpara in sezon legume si fructe de la un producator roman, din Cenad.
„Acest producator are insa tone de morcovi, or, eu nu am nevoie decat de cateva zeci de kilograme. In mod normal, ar trebui sa se gandeasca sa livreze la nivelul cerintelor, sa vada ce se cere pe piata si sa cultive ce trebuie”, mai arata Alina Gottardi.
„La targul Biofach din Germania ne-am exprimat dorinta de a distribui produse romanesti prin reteaua noastra, insa nu a venit niciun producator la noi. Ne mai ajuta cei de la Ecoinspect (organism de certificare – n.r.) ca sa ne spuna cine s-a mai certificat”.
O posibila explicatie pentru preturile mai mari, arata Alina Gottardi, ar putea fi si faptul ca subventiile pentru produsele agricole romanesti sunt cu mult mai mici decat pentru produsele din tarile vestice.
In opinia reprezentantei Biologistic, producatorii eco romani patrund foarte greu in supermarketuri din cauza conditiilor impuse. Acestia trebuie sa asigure cantitati suficient de mari, in flux continuu si sa suporte si o parte din perisabilitati, in conditiile in care produsele eco sunt oricum mai perisabile decat cele tratate cu pesticide.
Oul eco s-a impus pe piata interna
Exista insa si cazuri in care productia eco se vinde integral pe piata din Romania. Exceptia care confirma regula este Ioan Pop, patronul fermei de oua ecologice PopAvi din zona Clujului. Compania produce 45.000 de oua pe luna, cantitate care se vinde in intregime prin retelele Auchan, Real si Carrefour din vestul si nordul tarii, dar si la magazinele locale.
Ioan Pop a intrat in supermarketuri din 2009, ajutat, se pare, si de campania organizatiei Vier Pfoten legata de ouale provenite de la gainile crescute in baterii.
Recent, PopAvi a deschis a doua ferma de pasari, ridicand la 4.500 numarul „gainilor fericite” crescute la sol si hranite cu boabe de calitate. Ioan Pop admite ca, in relatia cu supermarketurile, normele sunt destul de dure, „iar ca producator iti ramane destul de putin”.
Tot el admite insa ca, deocamdata, magazinele de specialitate nu pot absorbi aceste cantitati. Cum vinzi pe piata romaneasca oua cu 25%-30% mai scumpe? „De cand am inceput aceasta afacere, in 2004, am dus o constanta campanie de promovare”, dezvaluie Ioan Pop secretul succesului.
Ce gasim in magazinele de profil?
La magazinul Pukka Food, din Bucuresti, in jur de 35% din produsele de pe raft sunt romanesti. Printre acestea, miere, gem, oua, lactate, legume, suc de mere, zacusca, tofu, paste vegetale, biscuiti, faina, ulei, vin si palinca. Magazinul a fost certificat ecologic in primii doi ani, insa, din cauza crizei, a trebuit sa-si restranga la maximum cheltuielile si a renuntat la certificare. „De un an, vanzarile s-au plafonat la un nivel nesatisfacator, care ne permite doar sa existam cu un efort considerabil si nu sa ne dezvoltam”, marturiseste Ileana Muntean, asociat si manager la Pukka Food.
Pentru magazinul sau, cea mai mare provocare o reprezinta „legislatia stufoasa, schimbatoare, ingraditoare si, pe alocuri, absurda”, dar si previzionarea si dimensionarea comenzilor avand in vedere termenele de expirare a produselor.
In magazinul virtual Biomania.ro, oferta de produse romanesti variaza in functie de sezon. „De exemplu, din iunie pana in septembrie-octombrie avem legume si verdeturi bio proaspete romanesti, si atunci ponderea creste spre 10%-20%. Permanent, oferta romaneasca include oua, miere, faina, biscuiti, vin, destul de limitata deoarece sunt putini producatori certificati”, arata Nicoleta Micu, Managing Partner Bio Mania SRL. In acest moment, provocarea cea mai mare a magazinului consta in „distribuirea celor mai bune produse bio din on-line catre magazinele conventionale, asigurand in acest fel un acces comod si rapid catre aceste produse”. Magazinul on-line s-a deschis in 2008, obtinand certificare de la AUSTRIA BIO GARANTIE.
Dar in supermarketuri?
In hipermarketurile Cora din Bucuresti am gasit cea mai mare varietate de produse eco, o buna parte din ele de productie interna. Astfel, de pe rafturi putem alege oua eco produse de SC Oua de Tara SRL, lapte, svaiter, cascaval si crema de branza eco La Dorna, faina alba si faina neagra eco de la SC Dobrogea din Constanta si ceaiuri bio de la Plafar. Dintre produsele importate: orez bio Scotti, iaurturi si lapte Sobekke, branza, lapte si iaurt Andechser Natur, unt bio President, Bio Bautura de la Provamel si o gama larga de lactate, paste si sosuri Bio Nature.
La Carrefour, in afara produselor lactate bio de la La Dorna si de la Andechser Natur, oferta se restrange pe un raft special. Aici gasim importuri din Franta, via reteua Carrefour, care includ cafea arabica, suc de rosii, amestec legume, biscuiti, dulceturi, soia, otet, porumb si file somon AGIR.
Si magazinele din reteaua MicRo comercializeaza de cateva luni lactate Sobekke si Andechser Natur.
