Seceta din întreaga lume se intensifică, iar acest fenomen a devenit un „ucigaș tăcut și lent,” la care nicio țară nu este imună, potrivit celui mai înalt oficial al ONU care lucrează pe probleme de deșertificare, secetă și restaurare a terenurilor. În România, un sfert din culturile agricole au fost pârjolite de căldură și lipsa precipitațiilor în acest an, adică aproximativ 2 milioane de hectare.
ONU a publicat un atlas mondial al secetei, în prima zi a unui summit global împotriva deșertificării. Anul 2024, care se pare că va fi cel mai călduros măsurat vreodată pe Terra, a fost marcat de mai multe secete devastatoare în regiunea Mării Mediterane, Ecuador, Brazilia, Maroc, Namibia şi Malawi, provocând incendii, penurii de apă şi de hrană.
În fiecare an, secetele afectează în mod direct 55 de milioane de persoane şi reprezintă „unul dintre riscurile cele mai costisitoare şi letale la nivel mondial”, potrivit atlasului publicat de Convenţia Naţiunilor Unite de Luptă Contra Deşertificării (CNULCD) în parteneriat cu Centrul de cercetare ştiinţifică al Comisiei Europene (JRC).
Ibrahim Thiaw, secretarul executiv al Convenției ONU pentru Combaterea Deșertificării (UNCCD), a vorbit la deschiderea COP16, o conferință globală majoră care are loc în Riad, Arabia Saudită, unde se așteaptă adoptarea unui nou regim global privind seceta, menit să promoveze trecerea de la reacții de ajutor la pregătiri proactive.
Secetele devin tot mai frecvente și intense
Seceta este un fenomen natural, dar în ultimele decenii a fost amplificat de schimbările climatice și practicile nesustenabile de gestionare a terenurilor. Frecvența și intensitatea acestora au crescut cu aproape 30% din 2000, amenințând agricultura, securitatea apei și mijloacele de trai a 1,8 miliarde de oameni, cele mai afectate fiind națiunile sărace. Acestea pot duce, de asemenea, la conflicte pentru resursele tot mai puține, inclusiv apa, și la strămutări în masă ale oamenilor, care migrează spre terenuri mai fertile.
Nicio țară nu este imună
Peste 30 de țări au declarat situații de urgență din cauza secetei doar în ultimii trei ani, de la India și China, până la națiuni cu venituri mari precum SUA, Canada și Spania, dar și Uruguay, Africa de Sud și chiar Indonezia.
Seceta a împiedicat transportul cerealelor pe râul Rin din Europa, au perturbat comerțul internațional prin Canalul Panama în America Centrală și au dus la reduceri ale energiei hidroelectrice în Brazilia, care depinde de apă pentru mai mult de 60% din electricitatea sa.
Seceta este o problemă de dezvoltare și securitate
Aproximativ 70% din apa dulce disponibilă în lume este utilizată de oamenii care trăiesc din agricultură, majoritatea fiind fermieri de subzistență din țări cu venituri mici și alternative limitate de trai. Aproximativ 2,5 miliarde dintre aceștia sunt tineri.
Seceta a afectat 1,84 milioane de persoane în 2022 şi 2023, din care aproximativ 85% trăiesc în ţări cu venituri mici sau mijlocii, reaminteşte acelaşi atlas, pe baza unui raport publicat de ONU la sfârşitul anului 2023. Până în 2030, trei persoane din patru vor fi afectate de secete la nivel mondial, potrivit proiecţiilor, din cauza schimbărilor climatice provocate în principal de arderea combustibililor fosili.
Folosind zeci de hărţi, infografice şi studii de caz, atlasul publicat de ONU arată „cum riscurile de secetă sunt interconectate (…) şi cum ele pot avea efecte în cascadă, alimentând inegalităţile şi conflictele şi ameninţând sănătatea publică”, a explicat un comunicat.
Astfel, secetele pot reduce producţia de energie hidroelectrică, declanşând o creştere a preţului energiei sau pene de curent. Dacă acest lucru se produce în timpul unui val de căldură, atunci se poate ajunge la o recrudescenţă a spitalizărilor şi a deceselor, din cauza lipsei de dispozitive de ventilaţie şi de climatizare.
Fără apă, nu există hrană și nici locuri de muncă bazate pe terenuri, ceea ce poate duce la migrație forțată, instabilitate și conflicte.
„Seceta nu este doar o problemă de mediu. Seceta este o problemă de dezvoltare și securitate umană pe care trebuie să o abordăm urgent din toate sectoarele și la toate nivelurile de guvernanță,” a spus Andrea Meza, secretarul general adjunct al UNCCD.
România
Pentru octombrie, Observatorul European al Secetei arată că mai multe regiuni din Scandinavia, Marea Britanie, nordul Irlandei, centrul și nordul Peninsulei Iberice, Franța, Benelux, Germania, Austria, Elveția, nordul și centrul Italiei, Balcanii de Vest, Cehia, o fâșie din vestul Ucrainei până în estul României și cea mai mare parte a Ungariei prezintă condiții normale sau de recuperare.
Totuși, în această vară, țara noastră fost supusă unui val de căldură fără precedent. În iulie, datele aceluiași Observator European al Secetei, arăta aproape toată harta României colorată în roșu, nivelul maxim de alertă pentru secetă. Cele mai afectate zone erau în exteriorul lanțului carpatic, circa 70% din suprafața țării fiind în situație critică. Aproximativ 2 milioane de hectare de culturi agricole au fost afectate.
De altfel, la începutul lunii octombrie, Guvernul a aprobat o ordonanță de urgență prin care a acordat ajutor de stat fermierilor cărora seceta le-a afectat culturile. Grantul a fost în valoare de 1.000 lei/ha pentru fiecare hectar calamitat. Sumele alocale de Minister au fost în sumă totală de 2 miliarde lei.
Ulterior, Comisia Europeană a aprobat schema de ajutor de stat pentru România în sumă de 400 de milioane de euro (2 miliarde de lei) pentru a compensa fermierii pentru daunele suferite din cauza secetei severe produse în perioada septembrie 2023 – august 2024.
Citește și: Ce rezerve de apă (mai) are România? Falsa impresie a securității apei, sub care trăim
Măsuri de protecție
Pe fondul amenințărilor secetei, mai multe state au început să ia măsuri. În urmă cu câteva zile, Polonia şi-a majorat rezervele de cereale până la un nivel record, în încercarea de a-şi consolida securitatea alimentară, în situaţia în care fenomenele meteo extreme sau evoluţiile geopolitice vor opri livrările, potrivit Bloomberg.
Agenţia pentru rezervele statului din Polonia, care nu dezvăluie mărimea exactă şi nici locul unde sunt amplasate depozitele, face în mod tradiţional stocuri de cereale. Asta chiar dacă Polonia este un exportator net de cereale şi în prezent are o aprovizionare suficientă, în special după ce livrările peste graniţă din ţara vecină Ucraina au crescut, în condiţiile în care invazia rusească a făcut mai dificil exporturile de cereale ucrainene pe cale maritimă.
„De când ţin minte, Polonia are rezerve strategice de alimente, inclusiv cereale. Dar nu am avut niciodată rezerve strategice de cereale atât de mari cum avem în prezent”, a spus Agnieszka Bogucka, unul din directorii Agenţiei pentru rezervele strategice ale Poloniei.
Aceste rezerve record sunt o dovadă că există multiple ameninţări la adresa securităţii alimentare, de la vremea nefavorabilă care afectează recoltele şi până la probleme pe lanţurile de aprovizionare provocate de război sau pandemii.
În plus, este un nou exemplu al eforturilor guvernamentale de pregătire pentru posibile crize. Norvegia îşi majorează rezervele de cereale, Finlanda face acest lucru de mai multe decenii şi Suedia are de gând să îşi refacă rezervele de cereale, precum şi rezerve de seminţe şi îngrăşăminte.
Pe de altă parte, fermierii din Rusia spun că vor cultiva mai puţin grâu după pierderile semnificative din acest an, trecând la recolte mai profitabile, cum ar fi mazăre, linte sau floarea soarelui, potrivit Reuters.
Astfel de decizii au implicaţii directe asupra preţurilor la grâu pe plan mondial, în condiţiile în care Rusia este cel mai mare exportator mondial de grâu. De asemenea, decizia afectează rata inflaţiei în ţările care importă masiv grâu, cum ar fi Egiptul.
Ministrul Agriculturii, Oksana Lut, a glumit că fermierii s-ar putea ruga Sfântului Ilie, proorocul aducător de ploi în Rusia, pentru a îmbunătăţi condiţiile pentru culturile de iarnă. Gluma nu a căzut bine, fermierii luând în considerare opţiuni mai pragmatice.
Unii au decis deja să planteze mai puţin grâu anul viitor. Alţii aşteaptă să vadă cum vor evolua preţurile pe plan mondiale în următoarele săptămâni, înainte de a lua decizia finală. În cea mai fertilă regiune din Rusia, Krasnodar, profitabilitatea grâului încă este de aproximativ 10%, dar unele mari ferme locale iau în considerare schimbarea strategiei, seceta devenind din ce în ce mai severă.
