Cercetătorii în domeniul conservării biodiversității cer un pact mai ambițios, în stilul Acordului de la Paris privind schimbările climatice, pentru a putea salva viața naturală a lumii.
Criza extincției în masă are nevoie de măsuri mult mai drastice, iar oamenii de știință propun semnarea acordului și de către corporații, nu numai de către state.
Anul trecut, 49 de cercetători au scris un document care explorează înființarea rezervațiilor naturale pe aproximativ jumătate din suprafața pământului, propunând un Pact Global pentru Natură, care să acompanieze Acordul de la Paris. Acesta ar promova protecția și refacerea habitatelor naturale, strategii de conservare la nivel național și regional, precum și susținerea populațiilor indigene în eforturile de a își proteja pământurile.
Noul pact ar trebui să susțină obiectivul “Half Earth”, inspirat de cartea scrisă de biologul E.O. Wilson în care argumenta că putem salva viața de pe pământ doar dacă transformăm jumătate din suprafața sa în rezervații naturale.
„Mai multe studii empirice ne arată că trebuie să punem deoparte aproximativ jumătate dintre teritoriile terestre și marine pentru a evita cele mai grele părți din cele două mari catastrofe de mediu – schimbările climatice și criza celei de-a șasea extincții în masă – care se întrevăd la orizont.”, a declarat Eric Dinerstein, autor principal al studiului și director al Programului de Soluții pentru Biodiversitate și Viață Sălbatică din cadrul ONG-ului RESOLVE.
Un astfel de acord ar intra sub incidența Convenției pentru Diversitate Biologică (CBD) inițiată de ONU în 1992, ca tratat internațional.
Ce este CBD?
În 2010, națiunile implicate în CBD au căzut de acord asupra unor obiective numite Aichi Biodiversity Targets, care ar trebui îndeplinite până în 2020. Dintre cele 20 de obiective, majoritatea nu vor fi atinse, cum ar fi reducerea la jumătate a pierderii habitatelor și a defrișărilor, gestionarea sustenabilă a pescăriilor, prevenirea extincției speciilor pe cale de dispariție și minimizarea impactului schimbărilor climatice asupra recifelor de corali.
CBD nu are caracter obligatoriu și este voluntar. Singura națiune care nu a semnat tratatul este SUA.
Obiectivele Aichi expiră în 2020 și vor trebui înlocuite, iar cercetătorii iau în considerare ideea Half Earth. Cristiana Pașca Palmer, secretar executiv CBD, a declarat pentru The Guardian că noul acord ar trebui să includă o propunere pentru a face jumătate din planetă mai prietenoasă cu natura până în 2050, care va putea fi implementată doar cu schimbări drastice în modul de funcționare al economiei.
„Din punctul meu de vedere, trebuie să ne asigurăm că întreaga planetă este folosită în mod sustenabil. Trebuie să facem tranziția către un model economic care ia în considerare faptul că funcționăm în cadrul unui sistem închis – planeta Pământ – și că creșterea noastră economică este îngrădită de către limitele ecologice ale planetei.”
Pașca-Palmer a explicat că diversitatea biologică poate fi privită ca „infrastructura” care susține toată viața de pe planetă.
„Când pierdem specii prin extincție, rețeaua vieții este distrusă și la rândul său afectează reziliența ecosistemelor și capacitatea naturii de a oferi servicii de care oamenii beneficiază – asigurându-ne hrana, aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem, sau momentele de pace și serenitate de care ne bucurăm în natură.”
În prezent, cea mai mare problemă care împiedică măsuri ambițioase de conservare este finanțarea. Edward Barbier, economist la Universitatea de Stat din Colorado, a explicat pentru The Guardian că sunt necesare în jur de 100 de miliarde de dolari pe an pentru a proteja biodiversitatea, însă finanțările actuale fluctuează între 4 și 10 miliarde de dolari.
„Ca și cu orice bun public, conservarea biodiversității suferă de o problemă a parazitismului, în care guvernele au motive să ofere mai puțin decât nivelurile optime de finanțări în speranța că alții vor acoperi costurile. Criza globală actuală a biodiversității este în mare parte din cauza lipsei angajamentelor internaționale și a finanțărilor în ultimii 25 de ani.”
Barbier este autor principal al unui nou studiu care propune o nouă metodă de a obține fondurile, prin apelarea la sectorul privat. Barbier și colegii săi propun un mecanism care să permită corporațiilor să se alăture CBD cu propriile obiective și finanțări.
Thomas Dean, co-autor al studiului, a explicat că interesele corporațiilor și cele de mediu trebuie să devină comune.
„Corporațiile depind de sănătatea ecosistemelor noastre și riscă deci să piardă însăși temeliile pe care se bazează afacerile lor. Până la urmă, acesta este scopul fundamental al unui sistem economic – satisfacerea nevoilor societății pe termen scurt și lung.”
Studiul lui Dinerstein arăta că dintre cele 846 ecoregiuni pe uscat, peste 10% dintre ele au jumătate dintre teritorii sub protecție. Însă 207 ecoregiuni au rămas cu mai puțin de 4% din habitatele lor naturale. Pentru acele zone, Dinerstein a explicat că un obiectiv realistic ar fi restaurarea a 10-15% din habitatele naturale.
„Va trebui să includem zone semi-intacte, zone gestionate, zone sub protecție indigenă, și să restaurăm în jur de 7-10% din zonele cheie… Este important să fim strategici și să protejăm întâi zonele de neînlocuit în decursul următorului deceniu, și să completăm restul în următorii ani.”
Implementarea unei idei ca Half Earth ar contribui major la combaterea schimbărilor climatice. Păstrarea și restaurarea pădurilor și a habitatelor naturale este una dintre cele mai rapide și ieftine metode de a reduce emisiile de dioxid de carbon ale lumii. În jur de 15% dintre emisiile globale de CO2 sunt asociate cu tăierea pădurilor sau drenarea turbăriilor.
„Fără Half Earth până în 2050… obiectivul Acordului de la Paris nu va putea fi atins. În esență, cele două obective sunt interdependente. Nu poți reuși într-unul fără să ai succes cu celălalt.”, a adăugat Dinerstein.
