Într-o lucrare publicată în jurnalul Nature Plants, cercetătorii de la Royal Botanic Gardens din Kew, Marea Britanie, detaliază pentru prima dată amploarea speciilor de plante amenințate cu dispariția care nu pot fi conservate în băncile de semințe.
Potrivit estimărilor, 36% dintre speciile expuse celui mai mare risc de extincţie produc ”seminţe recalcitrante”, care nu pot supravieţui procesului de uscare şi nu pot fi îngheţate. Prin urmare, ele nu pot fi conservate în bănci de seminţe, se arată în studiul publicat în jurnalul Nature Plants.
Peste un sfert (27%) dintre speciile periclitate produc seminţe care nu pot fi conservate în bănci de seminţe, alături de 35% dintre plantele considerate ”vulnerabile” extincţiei.
Aceasta este o problemă care afectează în special copacii, 33% dintre speciile de arbori la nivel mondial producând seminţe care nu supravieţuiesc procesului de uscare, sugerează studiul.
Până la o jumătate dintre speciile de copaci din zonele umede, cum ar fi pădurile tropicale şi cele din regiunile înalte înconjurate de nori, ar putea să nu corespundă conservării în bănci de seminţe.
Seedballs, biluțe cu semințe care pot supraviețui pe terenuri aride
În prezent, băncile de semințe sunt modalitatea de conservare a plantelor în afara habitatelor lor naturale, în cadrul unui proces ce implică uscarea lor urmată de îngheţarea la temperaturi de minus 20 de grade Celsius. Banca de semințe funcționează ca o „poliță de asigurare” împotriva extinției plantelor din lume – în special pentru cele rare, endemice și importante din punct de vedere economic – astfel încât acestea să poată fi protejate și utilizate pentru viitor.
O strategie globală pentru conservarea plantelor a stabilit un obiectiv pentru conservarea a 75% dintre speciile ameninţate cu dispariţia în afara habitatelor naturale (ex situ) până în anul 2020, în centre precum banca de seminţe Millennium Seed Bank, situată în Wakehurst Place din Kew, Marea Britanie.
Însă, pentru multe dintre plantele ameninţate cu dispariţia, băncile de seminţe convenţionale nu reprezintă o soluţie salvatoare, ceea ce urgentează necesitatea investiţiilor şi cercetărilor pentru identificarea modalităţilor alternative optime pentru conservarea unora dintre cele mai periclitate specii din lume, au avertizat oamenii de ştiinţă.
”Chiar dacă pentru unele specii conservarea în bănci de seminţe reprezintă un succes, aceasta nu este adecvată pentru toate seminţele şi trebuie să investim în alte modalităţi pentru protejarea seminţelor recalcitrante. Acest studiu demonstrează necesitatea unui efort internaţional mai mare pentru înţelegerea şi aplicarea tehnicilor alternative precum crioconservarea care deţine potenţialul de a conserva mult mai multe specii expuse extincţiei”, a declarat unul dintre autorii studiului, John Dickie, reprezentant al Millennium Seed Bank.
Un studiu realizat anul trecut de cercetători de la Grădina Botanică Regală din Kew a estimat că circa 8% dintre speciile de plante din lume produc seminţe care nu pot fi stocate în bănci, printre acestea numărându-se stejarul, castanul sălbatic şi cel comestibil, avocado sau arborele de cacao.
O alternativă la depozitarea tradiţională în bănci de seminţe, metodă ce poate fi de asemenea necorespunzătoare pentru seminţe care rezistă proceselor de uscare şi îngheţare, însă nu supravieţuiesc decât câţiva ani, ar putea fi crioconservarea.
Această tehnică de conservare implică îndepărtarea embrionului din sămânţă şi conservarea acestuia în azot lichid, la temperaturi mult mai scăzute, de minus 196 de grade Celsius.
”Conservarea ex-situ a plantelor este mai importantă ca oricând, iar în condiţiile înmulţirii ameninţărilor la care sunt expuse populaţiile de plante, printre care se numără schimbările climatice, conversia habitatului şi patogenii, trebuie să ne asigurăm că facem tot ceea ce putem pentru a păstra cele mai importante şi ameninţate specii”, a mai spus John Dickie.
Oamenii de ştiinţă avertizează de asemenea că ar fi ”întrucâtva naiv şi periculos” să se presupună că o conservare realizată în afara habitatelor naturale reprezintă o modalitate viabilă de protejare a unui procent important al plantelor din zonele umede, conservarea pădurilor fiind singurul instrument fezabil pentru numeroase specii.
