Oamenii de stiinta au dezvoltat o tehnica prin care stabilesc cu precizie punctele cu cea mai densa biodiversitate, ceea ce va contribui, potrivit acestora, la realizarea unor strategii de conservare mult mai eficiente, informeaza BBC. Cercetatorii au folosit deja acest sistem, pentru a identifica habitatele cele mai importante din Madagascar, care adapostesc un numar impresionant de specii unice. Acestia spun ca peste 80% din speciile cunoscute de pe insula nu se mai gasesc in alte regiuni de pe Glob.
"Madagascar este un loc extraordinar datorita istoriei sale evolutionare. Flora si fauna au fost izolate aici de restul lumii, din cauza separarii Madagascarului de continentul african, care s-a produs cu 160-180 milioane de ani in urma", spune biologul Claire Kremen de la Universitatea Berkeley din California. Potrivit acesteia, datorita faptului ca Madagascarul este a patra insula din lume ca intindere, aici se gasesc diverse ecosisteme: zone desertice, paduri tropicale, munti inalti, zone de campie, precum si resurse marine. Kremen a adaugat ca adevarata problema o constituie identificarea zonelor care trebuie protejate.
In 2003, presedintele Madagascarului si-a anuntat intentia de a tripla marimea zonelor protejate, in incercarea de a conserva flora si fauna nationala amenintate de dezvoltarea industriala. In efortul de a ajuta guvernul cu privire la ce zone trebuie protejate, echipa internationala de cercetatori a adunat date despre peste 2.300 de specii. "Odata ce avem acumulate aceste date, analiza de optimizare incearca sa gaseasca cele mai bune solutii pentru protejarea diverselor specii. Ceea ce cautam de fapt este un procent de 10% din insula care sa cuprinda toate cele 2.300 de specii", a spus profesorul Kremen. Una este sa incluzi o specie intr-o zona protejata si alta este sa te gandesti daca acea specie are destul loc in habitat si daca are suficient de multe exemplare pentru a supravietui, subliniaza tot Kremen.
Software-ul dezvoltat de cercetatori permite atat gasirea unei solutii de includere a speciilor in habitate, cat si identificarea speciilor supuse la cel mai ridicat risc de disparitie. In trecut, exista totusi o serie de modalitati pentru selectarea zonelor de conservare. "De exemplu, daca protejezi destul spatiu si resurse necesare unei supravietuirii specii, speri ca acea specie se va comporta ca o umbrela sub care multe alte specii vor putea fi protejate. Nu e rea aceasta metodologie, insa nu este suficienta: unele specii tind sa paraseasca aceste zone protejate", a mentionat Kremen.
O alta modalitate consta in observarea diferitelor habitate sau grupuri taxonomice si asigurarea ca acestea sunt continute intr-o regiune protejata. "Rezultatele noastre arata faptul ca principiile minime de conservare a unei singure specii, ca fluturii, de exemplu, pur si simplu nu sunt de ajuns. Fezabila ar fi identificarea intregului complex de viata din cele mai bogate zone salbatice si gasirea celor mai bune moduri de conservare, tocmai pentru a creste sansele de supravietuire a speciilor protejate", a spus un alt membru al echipei de cercetatori, David Lees.
