text de Corneliu Belciug
Scandaluri si iar scandaluri. Unde te uiti vezi doi sau mai multi romani certandu-se. Şi ce se mai incinge romanul la cearta! Din te miri ce – de la un loc de parcare, pentru bani, pentru o datorie, pentru o vorba aruncata intr-o doara, pentru un loc in fata la o coada, in trafic, pentru ca nu-stiu-care vecin nu si-a platit intretinerea sau se cearta pur si simplu pentru ca nu se plac, pentru ca ii enerveaza moaca celorlalti.
Dar cel mai tare se cearta romanul cand vine vorba de politica. Şi cearta politica e cea mai savuroasa, cea mai plina de patima, cea mai „nobila” cearta dintre toate. Şi unde mai pui ca de ceva vreme subiectele si mai ales exemplele nu contenesc. Pai cum sa nu se inceapa scandalul cand e suficient sa deschizi televizorul sau aparatul de radio ori macar un ziar si, politica romaneasca, la fel ca o mahalagioaica de Bucuresti, cu fuste multe si tate mari, se apleaca spre tine, isi pune mainile in sold si, uitandu-se fix in ochii tai, te intreba certaret: „Bre vecine, da” tu ce parere ai? Ha? Cine crezi mata ca are dreptate?” Şi atunci, ca roman, ce sa faci? Sa dai din umeri, sa pleci mai departe? Nu, nu poti sa faci asa ceva! Iti dai si tu cu parerea, intai mai timid, apoi mai tare, te aprinzi, ridici vocea si dai din mana, te enervezi si tipi, te injuri si te lasi injurat, ca de – asta-i jocul democratiei, te impingi si te imbulzesti. Te ridici de jos prafuit si scarbit si pleci acasa intrebandu-te retoric ce ti-a trebuit tie politica. Şi iti juri in barba sa nu te mai bagi, sa-ti vezi de treaba, dar stii ca nu o sa fie asa, si stii ca abia astepti urmatoarea dezbatere… pentru ca, nu-i asa, politica o intelege toata lumea, iar treburile statului, deciziile partidelor politice, orisice declaratie, tradarile si aliantele politicienilor tre” sa le stim si noi, romanii de rand. Şi cand capul ti-e plin de atatea chestiuni de prima importanta, apoi cum sa-si mai arda si de astea lumesti. Pai te mai uiti tu ca-i murdar pe langa bloc, ca vecinu” isi arunca gunoiul jumate pe langa tomberon, iti pasa tie de stratul de ozon, de poluare si alte chestii din astea eco-cum-le-o-spune?
„Da” ce daca se incalzeste clima? Cu atat mai bine, mai putina iarna, mai putin la intretinere si mai mult la terasa la berici” – ar spune vecinul meu de bloc, baiat linistit de altfel, la casa lui, cu nevasta si copil. Iar baietii de la scara vecina, care toata ziua bibilesc pe la masina, mi-ar spune: „Şi cu taxa asta de inmatriculare, o prostie. Vecine, eu vreau sa-mi cumpar Bemveu sau Mertan din Germania, da? Second-hand, da? Ca eu nu cred in prostii din astea cu poluarea, ca nu sta poluarea de pe pamantu” asta in Bemveu meu, da? Ce daca e din 85, tot e mai bun decat o Dacie. Şi eu… nu mi-as lua masina noua daca as avea bani? Da” nu am, da? Ca guvernul asta, ca si ala din 2000…” Şi uite cum ne intoarcem la politica ce ne ofera atatea raspunsuri si motive sa ne traim viata asa cum o facem. Şi, nu-i asa, pare ciudat cat de solidari devin romanii cand e vorba sa NU faca ceva, sa NU schimbe ceva, sa NU-si asume responsabilitatea, sau sa NU pur si simplu la orice.
