Așa a evaluat un arborist din SUA atestat de Societatea Internațională pentru Arboricultură, Evan Sims pe numele său, situația din Parcul Circului bucureștean, la începutul lunii septembrie. Numai în primăvara și vara acestui an, în Parcul Circului au murit în jur de 250 de copaci. Nu este singurul loc din București unde se întâmplă acest fenomen.
Situația devine din ce în ce mai gravă în capitala cu cel mai puțin spațiu verde pe cap de locuitor din Europa, cu o calitate deplorabilă a aerului și o suprafață betonată până la refuz.. Situația nu e prea roz nici în alte orașe ale țării.
Ce ne diferențiază de alte orașe europene? Felul în care abordăm problema și căutăm soluțiile.
În Parcul Circului a fost nevoie de munca unei întregi comunități pentru sesizarea autorităților.
Parcul nu este monument istoric, dosarul de clasare fiind în lucru și astăzi. Acest lucru înseamnă, bineînțeles, lipsa protecției.
Statutul de monument istoric este deținut doar de clădirea Circului de Stat, obținut în 2010, deși și parcul l-ar merita pe deplin.
Parcul Circului de Stat. Sursa foto: Grupul de inițiativă Lacul Tei
Trecut deja prin mai multe etape în care a avut nevoie să fie „salvat”, de data aceasta, Parcul a fost afectat grav de uscarea a sute de copaci, în special molizi, pini, mesteceni și stejari.
Problemele au apărut încă din 2009, când clădirile construite la intersecția Bulevardelor Lacul Tei și Barbu Văcărescu au afectat izvoarele lacului unicat în felul său, populat de lotuși roz.
Ulterior, a venit o nouă lovitură: zona menajeriei, aproximativ 11.000 de mp din parc, a fost retrocedată, iar parcela a fost parțial defrișată la acel moment.
Chiar dacă acea bucată din parc a revenit către comunitate, situația nu este clarificată pe deplin nici astăzi.
După ani de eforturi pentru protejarea parcului și lacului, comunitatea locală s-a confruntat în ultima vreme cu problema arborilor care dispar pentru că nu li se mai asigură condițiile pentru supraviețuire.
Imaginea dezastrului aici: https://www.youtube.com/watch?v=JU1nbG6uJAk&t=2s
Reprezentanta Grupului de inițiativă Lacul Tei, Silvia Cruceanu, a declarat pentru Green Report că, în prezent, parcul este parte a unui proiect-pilot în care este implicată și Facultatea de Hidrotehnică, pentru monitorizarea apelor din subteran.
Parcul suferă, în acet moment, de lipsa apei și se dorește forarea unui al treilea puț de adâncime pentru alimentarea instalației de irigații, lucrare care trebuie manageriată însă de ALPAB.
Cruceanu spune că Parcul Circului este într-o situație aparte: la începutul anilor `60, el a fost construit pe rămășițele unei fabrici de cărămidă, astfel că aceste resturi încă există în straturile de adâncime. În aceste condiții, funcționarea sistemului de irigații este vitală pentru supraviețuirea arborilor. Însă potrivit relatărilor doamnei Cruceanu, el necesită reparații de câțiva ani.
Voluntarii au reclamat însă lipsa de implicare a autorităților și, în special a Administrației Parcuri, Lacuri și Agrement (ALPAB), lipsa de comunicare, de specialiști și neîndeplinirea promisiunilor făcute.
Chiar dacă, în urmă cu câteva luni, s-au prelevat probe de la arborii afectați, rezultatele nu au mai ajuns la comunitatea locală. Iar de măsuri de protejare nici nu poate fi vorba.
Dar Parcul Circului este doar una dintre zonele din București în care copacii mor fără drept de apel. În parcurile IOR sau Grozăvești, Cișmigiu și Herăstrău, inclusiv Grădina Japoneză, numărul copacilor se diminuează zilnic. Comunitatea locală a inițiat o petiție care a strâns aproape o mie de semnături.
De ce?
Cauzele pentru care copacii mor sunt variate.
Unele vin pe seama schimbărilor climatice, spune Diana Culescu. Altele țin, pur și simplu, de felul în care sunt „gestionați”.
Într-un oraș, arborii sunt catalogați ca „arbori de agrement” și trăiesc într-un mediu artificial. Situația lor este diferită de cea în care ar fi parte a unei păduri sau pur și simplu în mediul rural, unde betonarea este mai redusă, unde temperaturile sunt mai mici pe timpul verii, și unde oamenii înțeleg mai bine cum „funcționează” copacii.
Specialiștii au făcut o listă. Trebuie însă spus că, de cele mai multe ori, nu putem vorbi despre o singură cauză, ci despre un cumul de factori, așa cum au arătat și vorbitorii din cadrul evenimentului „De ce mor arborii din București? Urgențe și soluții”, organizat de Platforma de Mediu pentru București și Grupul de Inițiativă Civică Spații Verzi Sănătoase.
În momentul în care un copac este afectat sever de secetă, insectele sesizează acest lucru și îi dau atacul final.
Numai că, spun cei care se pricep, arborii nu mor imediat. Ei dau semne care pot dura ani de zile, timp în care se poate interveni pentru salvarea lor.
Necesită, însă, voință și știință.
Intervenții necorespunzătoare
Una dintre cauzele care stârnesc cel mai mult animozități între specialiști, cetățeni și autorități este cea a tăierilor greșite ale coroanelor, așa-numitele „toaletări”, un termen colocvial, care nu e prevăzut în legislație.
„Tăierile nu ar trebui să fie vizibile, însă oamenii din primării nu înțeleg acest lucru”, a spus peisagista Diana Culescu, care a subliniat că principiul după care funcționează lucrurile în acest moment este „taie să se vadă”.
Exemplu de toaletare care a dus la moartea copacului, prin prezentarea Dianei Culescu
Alex Purcaru, unul dintre foarte puținii arboriști români atestați internațional, consideră că nu cunoaștem încă poate nici 20% din mecanismele de funcționare ale arborilor:
„Arborii știu să își facă singuri managementul coroanei. Trebuie doar să le oferin condițiile optime la sol. Nu e nevoie de toaletări. În ultimii ani, diametrele arborilor din București au scăzut, asta înseamnă că foarte mulți arbori bătrâni au murit”, a spus el.
Purcaru a subliniat și că pot exista mici tăieri și începutul vieții unui copac, apoi lăsat să se dezvolte.
„Arborii sunt niște plante care trăiesc pe pământ de câteva sute milioane de ani. Noi suntem veniți mult după ei. Nu au picioare să fugă de pericol și și-au dezvoltat mecanisme de a supraviețui. Din păcate, noi nu înțelegem nici 20% din ce știu arborii să facă”, a afirmat el.
O altă cauză care ar intra la acest capitol ar fi rănirea sau tăierea rădăcinilor. Asta se întâmplă de obicei când autoritățile fac diverse lucrări. În România, nu se protejează zona din jurul fiecărui arbore. Nu există nici înțelegerea faptului că rădăcinile pot fi și aeriene, iar plantele au nevoie de ele pentru schimbul de gaze, ceea ce noi numim „respirație”, și fără de care nu pot trăi.
Explicație despre creșterea rădăcinilor, din prezentarea Dianei Culescu
Sol sărăcit
Tasarea solului, care împiedică aerarea și afectează rădăcinile este o altă problemă în parcurile bucureștene și în marile orașe. Lucrările făcute cu mașini grele și chiar potecile făcute de oameni prin parcuri – toate contribuie la tasarea straturilor profunde care în timp împiedică arborii să primească apă și aer prin rădăcini.
Strângerea obsesivă a frunzelor, care lasă solul „nud”, fără nutrienții aduși de resturile vegetale, dar și fără microfauna sau fungii care trăiesc aici pun arborii în situația de a supraviețui într-un mod care nu se întâlnește niciodată în pădure: acolo există tot timpul un covor de frunze și el este vital pentru plante. În alte țări, arboriștii au învățat însă acest lucru. „În grădina de la Versailles nu se strâng frunzele”, a spus Diana Culescu.
Alex Purcaru este cel care a adus în România pentru prima dată și este singurul în acest moment, un aparat pentru decompactarea solului. O practică folosită în alte țări, dar în România este inexistentă.
Chimicalele, clima și alegerile nefericite
Diana Culescu a menționat printre cauze și aplicarea agresivă de substanțe cu spectru larg care afectează toată fauna care în mod normal ar trebui să fie prezentă pe sol, iar insectele cu efect benefic dispar și ele. Un reprezentant al Centrului pentru Protecția Plantelor, Tudorel Popa, a spus însă că instituția suferă deplin de lipsa personalului și că aplică scheme de tratament unitare pentru toți arborii, neavând timpul și resursele pentru a face tratamente individualizat.
Seceta prelungită din acest an a afectat, de asemenea, arborii, împreună cu efectul de insulă de căldură care face ca în marile orașe temperatura să fie cu aproximativ 8 grade mai mare decât în afara lor. În Parcul Circului, sistemul de irigații nu poate fi folosit pentru că nu există surse de alimentare cu apă suficiente, potrivit reprezentanților ALPAB.
Un alt motiv este și alegerea arborilor nepotriviți. Diana Culescu a ținut să sublinieze că în Paris nu se mai plantează platani deoarece autoritățile au ajuns la concluzia că sunt prea fragili și nu îi pot salva.
Reprezentantul Centrului pentru Protecția Plantelor a fost de acord cu afirmația și a adăugat că platanii suferă din cauza țânțarului de platan, pot dezvolta cancere ale plantelor, și pot provoca alergii locuitorilor.
Pe de altă parte, reprezentanta ALPAB a ținut să sublinieze că rășinoasele nu se pot dezvolta optim în zona de câmpie, chiar dacă ei sunt prezenți în parcurile Capitalei.
Lipsa legislației
Specialiștii și reprezentanții instituțiilor au subliniat și probleme care țin de legislație, precum lipsa Registrului Verde, care să arate exact câți copaci sunt în oraș și starea lor.
Instituțiile abilitate – Primăria Capitalei (PMB), ALPAB și Centrul pentru Protecția Plantelor din PMB se confruntă cu o lipsă gravă de personal – atât specialiști în birouri, cât și personal tehnic.
Consiliera pe probleme de mediu a primarului Nicușor Dan, Ioana Cătuneanu, la rândul său doctor în horticultură, a spus că există în lucru un document prin care se vor stabili regulile pentru gestionarea arborilor și spațiilor verzi din București. Documentul se află în prezent în lucru la Facultatea de Horticultură.
Un exemplu de „așa da”
Eforturile pe care arboriștii le depun în alte state pentru salvarea unor arbori prețioși arată însă că se poate.
Imagine din Kew Gardens
Un astfel de exemplu îl constituie salvarea aproape legendară a „stejarului lui Turner” un arbore din grădina botanică din Londra, celebra Kew Gardens. În urma unei furtuni devastatoare care a pus la pământ 15 milioane de arbori în Marea Britanie și 700 în grădina botanică, și acest arbore secular a fost aproape pus la pământ. Îngrijitorii grădinii i-au proptit ramurile și l-au îngrădit. Au decis că ar fi ultimul copac ce ar ajunge să fie tăiat. Trei ani mai târziu au avut parte de o surpriză: stejarul era cum nu se poate mai bine.
Concluzia la care au ajuns cercetării este uimitoare: arborele și-a revenit pentru că oamenii care apropiau și călcau în jurul său tasau straturile de sol de deasupra rădăcinilor. Nu doar că stejarul a fost salvat de aerarea rădăcinilor, ci a ajuns să constituie un exemplu de cum pot fi salvați copacii în întreaga lume folosind metode de decompactare a solului.
BBC a explicat în detaliu cum s-a întâmplat totul, aici:
The oak tree in Kew Gardens that taught the world a lesson
Citește și:
INTERVIU: Implicarea „În ZONA TA” ne transformă într-o comunitate
