Text de IONUT PURICA
Recent, Parlamentul UE a votat componenta Comisiei Europene. Apare un nou post de comisar pe probleme legate de schimbarile climatice. E un semnal important legat de faptul ca se genereaza un intreg domeniu de activitate economica avand efecte pe termen de cel putin cateva zeci de ani. In ultimii ani s-au facut investitii masive in tehnologii care reduc emisiile de CO2 sau cresc eficienta consumului de energie si dezvolta mijloace de conversie de energie care nu se bazeaza pe hidrocarburi.
Atunci cand faci investitii se presupune ca le vei recupera prin implementarea tehnologiilor rezultate. Evident, pentru aceasta este nevoie de un motiv (incalzirea globala) si o institutie care sa se ocupe de acest lucru.
UE, care are o organizare administrativa extensiva, a adoptat mijloace administrative pentru a crea activitate economica. Este vorba despre mecanismul EU-ETS de comert cu emisii si, acum, despre un nou post de comisar, care dovedeste ca domeniul mentionat este suficient de dezvoltat ca sa necesite gestionarea lui.
In acelasi timp, administratia SUA a anuntat crearea unei agentii pe probleme de schimbari climatice. O masura administrativa intensiva, justificata de investitia a peste 22 de miliarde de dolari in tehnologii specifice, in ultimii circa 10 ani.
Evident, se fixeaza obiective „mobilizatoare” (ca sa folosesc un eufemism din alte timpuri): UE trece de la 20% la 30% reduceri de emisii, iar SUA de la nimic la 17% reduceri pana in 2020. Este clar insa ca obiectivele ambitioase trebuie combinate cu gestiunea resurselor de reduceri de emisii (aparute prin Protocolul de la Kyoto), in asa fel incat sa se creeze conditii de transfer tehnologic (evident de recuperare a investitiilor mentionate).
Ce ne asteapta pe noi? Romania are inca o rezerva substantiala de AAU (certificate de emisii din Pro¬tocolul Kyoto) care pot fi valorificate pana in 2012. De exemplu, in 2009 Republica Ceha a obtinut 971 de milioane de euro din vanzarea de AAU. Tarile baltice au vandut si ele, ca si Ucraina. Japonia, Spania si Canada sunt inca printre potentialii cumparatori.
Romania poate obtine mai mult de un miliard de euro, dar preturile scad din mai multe motive: (i) ce¬rerea incepe sa fie mai mica dupa vanzarile deja efectuate; (ii) punerea pe piata a AAU-rilor de catre Federatia Rusa va mari oferta; (iii) nu este sigur ca se vor recunoaste AAU-rile existente acum si dupa incheierea perioadei de angajament a Protocolului Kyoto, in 2012. Poate ca ar fi bine sa valorificam acum AAU disponibile. Am evita sa platim costuri la cel putin un miliard de euro de credite si am lansa investitii importante cu atragere de fonduri comerciale semnificative. Trebuie subliniat ca aceste AAU rezulta din restructurarea economica pe care am facut-o in ultimii 20 de ani, fiind unul dintre beneficiile rezultate fata de costurile financiare si socio-economice mari pe care le-am platit.
Propunerea UE de a trece reducerile de emisii de la 20% la 30% in 2020 este destinata sa creasca activitatea economica, dar fara recunoasterea AAU-urilor noastre dupa 2012 nu inseamna decat o crestere a necesitatii de a accelera transferul tehnologic realizat numai pe baza de credite, deci mai scump. Acelasi lucru se aplica tuturor tarilor din Europa de Est.
Trebuie inteles ca problemele legate de schimbarile climatice reprezinta unul dintre principalii generatori de activitate economica in urmatorii 50 de ani. Va trebui sa ne pregatim si sa ne definim strategiile de dezvoltare pe termene mult mai lungi decat pana acum si sa realizam ca diferenta dintre planul de actiune si actiune reprezinta esenta dezvoltarii economice si sociale a Romaniei in anii care urmeaza.
