Text de Ionut Purica
Am asistat recent la dezbaterea publica asupra proiectului de hotarare de guvern care prevede vanzarea de unitati atribuite de emisie (AAU) in cadrul mecanismului de comert cu emisii al Protocolului de la Kyoto si folosirea banilor pentru investitii de mediu.
Ca si context, ne gasim in prima perioada de angajament a Protocolului de la Kyoto. Pe scurt, fata de nivelul din 1989 al emisiilor de gaze cu efect de sera, Romania s-a angajat sa reduca emisiile cu 8%. Acestea s-au redus cu circa 40%. Guvernele care emit mai mult decat nivelul angajat pot cumpara de la cele sub nivel, precum Romania. Avem disponibil pentru vanzare 150 de milioane de tone de CO2 in certificate de emisie. Cantitatea reprezinta mai putin de jumatate din totalul reducerilor tarii.
Recent, Ucraina a vandut Japoniei 30 de milioane de tone cu 300 de milioane de euro. S-a creat astfel si un precedent de pret: 10 euro/t CO2. O inmultire simpla arata ca noi am putea obtine 1,5 miliarde de euro.
Ce facem cu acesti bani? Cel mai eficient este sa-i cheltuim pentru investitiile in protectia mediului angajate de Romania in acordul deacces la UE. Un caz din Polonia este relevant: lipsa instalarii de filtre de SO2 la o mare centrala energetica la termenul negociat cu UE a condus la o amenda de circa 1 milion de euro la fiecare trei zile. Cresterea pretului energiei ar fi scos centrala de pe piata, astfel, aceasta a fost inchisa pana la realizarea investitiei in filtre, evident cu consecinte de pierdere de locuri de munca, import de energie de compensare etc.
Cum nu e de conceput ca vrem si noi sa se intample asa ceva cu centralele noastre, e mai eficient sa investim in asemenea masuri de protectia mediului. Existenta unor fonduri furnizate de guvern poate atrage si contributii de credite comerciale datorita bunei credibilitati financiare a acestor tipuri de structuri, numite si scheme de investitii verzi (GIS).
Participantii la dezbaterea publica au provenit atat de la organizatii patronale din sectoarele interesate, cat si din ONG-uri de mediu. Reactiile fiecarei categorii de participanti au fost tipice pentru obiectivele organizatiilor din care proveneau. Organizatiile patronale au propus o mai buna definire a tehnologiilor care pot fi implementate prin GIS in timp ce ONG-urile au sustinut directionarea banilor doar pentru reducerea emisiilor de CO2, nu si montarea de filtre de SO2 (care nu e un gaz cu efect de sera, dar e periculos prin ploile acide si bolile de plamani pe care le produce).
Pe ton de semigluma: am vazut multe persoane facand propuneri, dar nu am auzit niciuna angajandu-se sa acopere cu averea personala eventualele efecte negative rezultate din aplicarea propunerilor lor.
Legat de perspective si de consecinte, trebuie sa subliniem ca tarile din estul Europei au trecut in ultimii 20 de ani printr-un proces de restructurare economica cu costuri masive financiare si economice, dar si pierderi de locuri de munca. Unul dintre beneficii este reducerea emisiilor de CO2 si posibilitatea de valorificare a acestora pentru a compensa din costuri.
O alta interpretare cu tenta de „parti pris” este ca reducerile de emisii au rezultat din caderea economica de dupa 1990 si nu din activitati bine planificate.
Ei bine, eu, care am lucrat patru ani in Banca Mondiala, ma simt lezat de aceasta interpretare. Refuz sa cred ca Banca Mondiala si alte institutii financiare internationale au finantat cadere economica in aceasta perioada. Imprumuturile acordate tarilor din Europa de Est au contribuit la restructurarea si reforma economiilor lor. Unul dintre efectele pozitive, masurabile, ale acestei restructurari e reducerea de emisii. In alternativa ca se cade de acord ca a fost finantata caderea economica, evident ca toate creditele ar trebui anulate si banii returnati tarilor respective.
Romania a redus emisiile si are dreptul de a vinde certificate, recuperandu-si astfel din costurile deceniilor trecute. Tarile cumparatoare sunt in situatia de a lua masuri de reducere reala a emisiilor de CO2. Este clar ca, prin investitiile viitoare, si noi vom continua sa micsoram emisiile. Schema de finantare verde va trebui sa fie suficient de flexibila pentru a investi acolo unde impactul economic este major, tinand cont de angajamentele noastre ca membru al UE.
