Scriitorul si actorul de comedie american Allan Whitney Brown a spus candva, ironizand atitudinile extreme ale militantilor pentru vegetarianism, urmatoarea fraza: "Eu nu pot fi un vegetarian pentru ca iubesc animalele. Si totusi sunt un vegetarian pentru ca urasc plantele".
Text de Ninel Lazar
In zilele noastre, gasirea echilibrului in multe domenii presupune mai mult decat simpla dorinta de a ajunge la acesta. J.P. Morgan spunea ca "omul are, in general, doua motive pentru a face un lucru: un motiv care suna bine si motivul real".
Aceste lucruri se aplica atat de bine la domeniul protectiei mediului, incat a fost imposibl sa ma abtin de la a trata extremismul ecologist. Si tocmai pentru ca scopul ultim al meu este sa indemn la gasirea unui echilibru in tratarea acestor aspecte, v-am scris luna aceasta despre extremismul ecologist si implicatiile practice ale acestei miscari, iar in editia de luna viitoare voi trata cealalta fateta a extremismului in protectia mediului, pe care l-as numi anti-ecologist.
Imi amintesc cum, in primii ani de consultant de mediu, am invatat multe lucruri muncind cot la cot cu experti, colegi de bransa din tarile mai civilizate. Unul dintre ei, pe care l-am stimat in mod deosebit pentru atitudinea sa echilibrata, Barrie T. Mould, a spus ca, in ce priveste mediul, oamenii se impart dupa 3 tipare, exemplificate prin 3 culori diferite. Verdele ii reprezinta pe extremistii ecologisti, negrul pe cei anti-ecologisti, iar culoarea gri este a consultantilor de mediu. Rolul, uneori ingrat, al consultantilor de mediu este sa aduca cele doua tabere – verdele si negrul – la un compromis, fara sa se implice emotional si fara a fi partinitori. De aceea, daca n-am sa reusesc azi sa ajung la gri, o sa echilibrez in numarul viitor al revistei.
Daca este o tema mai la moda astazi in dezbaterile mediatice legate de protect ia mediului, atunci aceea este cea a schimbarilor climatice. Nu sunt deloc impotriva ideii ca am avea de-a face cu astfel de fenomene, atata timp cat ele sunt observate si masurate stiintific, desi sunt unii specialisti care pretind chiar ca amplasarea statiilor meteo in interiorul sau in apropierea aglomerarilor urbane are implicatiile ei in masurarea cu acuratete a dinamicii temperaturii globale, nu doar in apropierea centrelor urbane. Dincolo de aspectele tehnice, cel putin in ceea ce priveste schimbarile climatice, am constatat o agresiune mediatica pe toate meridianele Pamantului, conducand la isterizarea populatiei in legatura cu subiectul in cauza, la cresterea capacitatii de manipulare a populatiei de catre formatorii de opinie (a se citi politicienii) si la demonizarea oricui are alta opinie.
Ceea ce as vrea sa subliniez in legatura cu aceste atitudini este caracterul lor extremist si alarmist, treaba care poate avea implicatii majore in multe domenii si aspecte ale vietii noastre de zi cu zi. Deunazi am citit intr-o gazeta australiana despre propunerea de-a dreptul exagerata a unui specialist in demografie (nu in ecologie) de a taxa fiecare nastere a unui copil cu suma de 8.000 de dolari si de a impune o taxa anuala pe respiratia fiecarui om in valoare 500 de dolari. Si asta era, dupa acel specialist, solutia miraculoasa pentru problema incalzirii climei.
Am mai citit despre un grup de oameni de stiinta, numarand peste 40.000 (patruzeci de mii) de specialisti din multe domenii legate direct sau indirect de protectia mediului, care sustineau ca incalzirea climei este un lucru demonstrat, dar negau ca intre cauzele majore ale acesteia s-ar afla activitatea omului. De cealalta parte a baricadei este un puternic curent mediatic si sustinut de discursuri politice bine mestesugite, care pretinde ca exista un consens absolut in lumea stiintifica in legatura cu faptul ca omul s-ar afla la originea cresterii temperaturii globale. Care consens, cand 40.000 de specialisti spun altceva? Acestia din urma sunt insa acuzati ca ar fi portavocea corporatiilor petroliere si, astfel, se demoleaza de la bun inceput orice incercare de a sta la masa discutiilor pentru a examina argumentele ambelor tabere. Apoi, odata ridicata mingea la fileu, aceasta este preluata de grupurile de presiune care parasesc zona stiintifica si intra in zona etica, introducand emisiile de CO2 pe lista pacatelor de moarte, carnea pe lista mancarurilor imorale si oamenii pe lista vietuitoarelor care trebuie sa dispara. Tabloului acestuia ii lipseste doar imaginea aceea din "Quo Vadis", unde cei care aveau o alta opinie in privinta religiei decat romanii erau aruncati in arena cu lei, fiind deliciul audientei in timp ce erau linsati de felinele flamande.
Consecintele acestei forme de extremism (si am dat doar un exemplu, sunt multe alte teme din zona ecologiei care merita examinarea) sunt foarte profunde si, zic eu, merita cantarite cu atentie pana nu este prea tarziu.
In primul rand, genereaza sau are potentialul de a genera tensiuni sociale majore. Orice inundatie este acum explicata prin incalzirea globala, dand vina pe aceia care au masini mai mari, care au copii multi, care consuma carne, care au actiuni in companiile petroliere etc. In felul acesta, divizam societatea intre "iubitorii Pamantului" (care, de altfel, se folosesc de o buna parte a lucrurilor pe care le acuza la ceilalti) si "cei care urasc Pamantul". Nu de putine ori, in istorie, astfel de divizari ale societatii au condus la conflicte sociale majore, care au ramas in istoria omenirii ca niste vremuri rusi noase pentru pretentia de "sapiens" a omului.
Apoi, aceste atitudini prezinta riscul de a ingropa si ultima bruma de speranta intr-o schimbare in bine a soartei sutelor de milioane de oameni care traiesc in lumea a treia si care tot spera de multi ani ca se vor bucura si ei de dezvoltare economica. Nu spun acum ca de dragul Africii ar trebui sa cedam in lupta cu poluarea. Dar sa impunem Africii sa-si limiteze cresterea cantitatii de gaze cu efect de sera emise in atmosfera este ca si cum le-ai semna oamenilor de-acolo un certificat de deces al visului african la prosperitate.
Un alt risc al extremismului ecologic este chiar bagatelizarea problemelor de fond pe masura ce nivelul agresivitatii creste. Cat timp lupta se poarta cu instrumentul stiintei si al administratiei nepolitizate, vreau sa cred ca boala se poate vindeca. Insa atunci cand in batalie intra politicul, iar centrul discutiei se comuta de pe stiintific pe moral, este limpede ca riscul ca aspectele de fond sa fie usor-usor uitate este maxim. Un astfel de exemplu il traim cu totii astazi in ce priveste managementul deseurilor urbane – desi gunoaiele ne ingroapa zi de zi, politicienii arunca vina asupra populatiei needucate sau asupra primarilor, in timp ce autoritatile nu fac mai nimic pentru a impune respectarea legii. Adica mult zgomot pentru mai nimic.
Cred ca in ce priveste schimbarile climatice, extremismul ecologist prezinta unul dintre cele mai periculoase riscuri. Cei care azi refuza sa asculte si opinia moderatilor se pot trezi in catva timp ca ipotezele cu care au lucrat construind isteria incalzirii globale au fost false. Deja exista rumori in mediile stiintifice in acest sens, dupa ce masuratorile recente au aratat ca ultimii ani n-au fost tocmai cei mai caldurosi din istoria recenta a planetei. Si, odata dovedita a fi falsa toata constructia mediatica, reactia celor pusi sa plateasca factura "incalzirii climei" va afecta nu doar acest aspect, ci intreg domeniul protectiei mediului. Oricine isi poate inchipui cum va arata reactia industriasilor fata de protectia mediului in general, in conditiile in care au trebuit
sa scoata sume fabuloase de bani din buzunar pentru a stopa cresterea temperaturii Terrei… Suspiciunea de ipoteze false se va extinde cu siguranta si asupra legitimitatii unor masuri severe luate si in alte domenii, precum gestiunea deseurilor, emisii atmosferice non-CO2, poluarea apelor etc.
Si astfel se va pune in miscare cealalta extrema – anti-ecologismul. De aceea, ar fi cazul sa croim echilibrat, intelept, nu mai dupa ce vom fi masurat bine de cateva ori.
Ninel Lazar este consultant in managementul strategic si riscuri corporative de mediu. In ultimii ani a oferit servicii de consultanta si audit de mediu pentru banci, fonduri de investitii, companii private si agentii guvernamentale. Poate fi contactat pe e-mail la Ninel.Lazar@Environmental-Strategies.ro
