My Secret Romania este un proiect care duce turiștii, români și străini, în curtea gospodarilor sau în natura neatinsă. Pe mese se așază mâncăruri specifice zonei, făcute cu produse locale, iar turiștii experimentează făcutul cozonacilor, cititul unei ii, țeserea unui covor în război. Mereu, cele mai importante reguli sunt cele ale turismului sustenabil.
Ioana Pătrășcoiu și Gabriela Solomon au pornit proiectul „My secret Romania” din nevoia de a arăta că sunt multe locuri de descoperit în România, în afară de destinațiile clasice, Valea Prahovei, Bucovina, litoralul, Maramureș. Îndrăgostite de locuri care încă trăiesc după ritualuri vechi, care păstrează tradiţii, dar și de natură neatinsă, fetele și-au propus să le arate și altora această Românie pe care o iubesc ele.
Ioana se recomandă ca odraslă de neam nomad, din bunici olteni, moldoveni, dobrogeni, cu o slăbiciune pentru zona Banatului, iar o călătorie în Brazilia i-a arătat Gabrielei cum e să prețuiești fiecare moment şi cât de importante sunt „acasă” şi identitatea pe care o duci cu tine în lume.
Cu un pic de curiozitate și un strop de spirit de aventură, fetele organizează, din 2015, pentru turiștii români și cei străini, patru tipuri de experiențe: workshop-uri de usturoi, brunch-uri, excursii de o zi sau de mai multe zile.
„Workshop-urile de usturoi” înseamnă un prânz de două, trei ore, în care sunt spuse povești despre strigoi, moroi, Dracula și de ce românii au o legătură atât de puternică cu usturoiul.
Brunch în bătătură
Până acum, My Secret Romania a organizat brunch-uri în Mehedinti (Isverna), în Oltenia de sub munte ( Novaci, Costesti), în zone deluroase, de vii (Zatreni în Vâlcea, Urlați în Prahova), în zona muscelelor (Corbi, Nucșoara), în câmpie (Talpa în Teleorman și Potlogi în Dâmbovița), în sud, în lunca Dunării (Ciocănești din Călărași). Pe scurt, opt gospodării, un palat și o fermă piscicolă.
Atunci când aleg o comunitate în care să organizeze un brunch, fetele țin cont dacă sunt producători locali în zonă, dacă există o gospodărie aspectuoasă și încăpătoare a unui sătean dispus să-și deschidă porțile pentru o zi pentru zeci de oameni și dacă cineva le poate face intrarea în comunitate.
„Noi, orășenii, uităm adesea că acolo, la sat, e altă lume, sunt alte reguli, alte priorități. Dacă pe noi ploaia ne sâcâie, căci ne dă planurile peste cap, pe ei ploaia îi bucură, căci vor avea parte de o recoltă bună. E ușor dificil să-i faci să înțeleagă ce e ăla un brunch – așa că am pornit din aproape în aproape, zicând că e un fel de nuntă fără mireasă – și e dificil să-i determini să pună evenimentul ăsta singular acolo sus, în fruntea priorităților lor”, a explicat Ioana pentru Green Report nevoia de a avea un contact în comunitate.
Apoi, în primele vizite de cercetare pe care o fac în zona aleasă, organizatoarele întreabă pe toată lumea: „Ce se gătește aici, pe la voi?”.
„Cam așa am aflat de plăcinta cu struguri (pusă pe masă la Ciocănești, în Călărași), de supa de roșii cu orez (servită la Potlogi), de mâncarea de prune de la Isverna și de mâncarea de prune și orez a la Potlogi, de umplutură, de mâncarea de manatarci (servită la Corbi), de mâncarea de gutui (servită la Costești)”, a mai povestit Ioana.
Jumătate din meniu este alcătuită din mâncăruri specifice locului, iar cealaltă jumătate din rețete cunoscute, dar la care au fost utilizate ingrediente de calitate: zacuscă, salată de vinete, brânză, orez cu lapte, chiftele.
Toate mâncărurile sunt făcute din produse locale pentru că, spun organizatoarele, sunt proaspete, au gust bun, amprenta de carbon este mică, iar prin alegerea lor promovează diversitatea în cultivarea parcelelor și păstrarea soiurilor locale.
În cele patru – cinci ore, cât durează un brunch, turiștii pot observa cum se fac butoaiele de vin și putinile de brânză direct de la dogarul care le povestește despre lovituri și ciocănele, să culeagă via, să-și facă proprii cozonaci într-un cuptor tradițional, să învețe să citească o ie, să simtă cât de greu se țesea un covor (stai jos, dar îți folosești foarte multe grupe de mușchi), să afle mai multe despre structura unei case tradiționale, să vadă oile date prin strungă și multe altele. Dar sarea și piperul sunt mereu poveștile spuse de oamenii locului.
La astfel de evenimente participă câteva zeci, până la o sută de turiști, și sunt implicați de la câțiva oameni din comunitate, până la câteva zeci, pentru care brunch-urile reprezintă o sursă de venit.
„Circa 70% din costul unui bilet rămâne în comunitate, ca remunerație pentru ingredientele proaspete, din grădină, pentru cele din cămară, pentru cele de la pescărie, măcelărie etc, ca remunerație pentru bucătărese, trupa de dans, gazde. Dar ideea nu este să le spunem «Hei, uite, facem acest eveniment împreună și avem și buget», ci «Hei, uite, facem acest eveniment împreună și dacă iese bine, mai facem și, pe termen lung, mai multă lume va veni aici pentru struguri, roșii, și mâncarea de gutui și veniturile vor fi altele»”, a mai spus Ioana.
Taxa pentru participarea la brunch este de 100 de lei de persoană, transportul fiind asigurat de către fiecare turist în parte.
Turism responsabil în natura neatinsă
Excursiile de o zi au loc la conace și crame, în Dealul Mare sau pe urmele lui Brâncoveanu, cu popasuri la palatele sale. Excursiile de mai multe zile înseamnă mai mult timp dedicat unei anumite zone: Țara Făgărașului, unde turiștii pot vedea, în mâncare, arhitectură și tradiții, cum s-au îmbinat culturile sau în zona Olteniei de nord, unde traseul merge pe urmele boierilor, culelor și ale potecașilor.
Indiferent cât timp petrec într-un loc, Ioana și Gabriela le impun grupurilor de turiști, care au cel mult 25 de persoane, o conduită. Cea a turismului responsabil.
„Suntem adeptele turismului sustenabil și promovăm acele practici care nu distrug tradiţiile şi natura din spațiile unde pășim”, scriu fetele pe site-ul lor.
„Turism sustenabil înseamnă respect pentru comunitatea care te-a primit să o cunoști mai bine. Contează foarte mult modul în care interacționăm cu ea și cu obiceiurile ei, atât noi, ca intermediari, cât și turiștii, ca oaspeți – vizitatori. Acea viziune cu «clientul nostru – stăpânul nostru» trebuie împachetată frumos, pusă într-un sertar și lăsată acasă, pentru că aici există respect și deschidere față de oaspete, dar nu e «stăpânul» nostru”, a mai zis Ioana.
Pentru ele, acest tip de turism implică modalități de a susține comunitatea financiar. Pe lângă suveniruri pe care le pot cumpăra, turiștii mai au parte uneori de ateliere sau workshop-uri, scurte vizite ghidate la un monument, unde ghidul local și biletul sunt plătite.
Cât despre natura neatinsă, unde fetele își duc de asemenea turiștii, se aplică o altă regulă: „we take only pictures, leave only footsteps” (t.r. „facem numai fotografii, lăsăm numai urma pașilor”).
„Natura neatinsă e în locuri pe care, dacă le menționezi, e foarte posibil să auzi întrebarea «Ce-i de văzut acolo? ». Păi, nu e nimic de văzut acolo, nu e nici un punct turistic major, nici un castel, nici o cetate, dar sunt multe de simțit. E greu să descrii – să vinzi! – senzația aia de bucurie și surpriză pe care o ai în momentul în care ajungi într-un loc aproape magic. E și mai greu să explici că trebuie să străbați patru, cinci, șase ore cu mașina, doar ca să te bucuri de un peisaj. Un astfel de loc e Cioclovina, una dintre cele mai spectaculoase peșteri din România”, a mai spus Ioana.
