În ultimii ani, cercetările oameniilor de știință au relevat gradul îngrijorător în care oceanele au devenit inundate de particule de plastic. Situația este atât de gravă cu atât mai mult cu cât deșeuri de plastic au fost depistate chiar și în regiuni aparent virgine, cum ar fi Polul Nord sau podeaua oceanului.
Cercetătorii de la Institutul Alfred Wegener, Centrul Helmholtz pentru Cercetare Polară și Marină (AWI) din Germania au detectat concentrații record de microplastic în gheața din Oceanul Arctic, potrivit unui studiu publicat în revista Nature Communications.
În plus, au descoperit că acesta gheață transportă plasticul dintr-o parte în alta a regiunii și poate acționa ca o casă temporară pentru acesta, întrucât pe măsură ce gheața din ocean se topește, particulele de plastic sunt eliberate în cantități mari în oceane.
Pe parcursul a trei expediții arctice, în 2014 și 2015, la bordul spărgătorului de gheață Polarstern, cercetătorii de la AWI au colectat probe de gheață din cinci regiuni de-a lungul traseului curentului transpolar (un curent important al Oceanului Arctic, care transportă gheață marină spre nordul Atlanticului și Strâmtoarea Fram – între Groenlanda și insulele Spitzbergen).
Printr-o tehnică ce folosește lumina infraroșie și o analiză matematică specială – echipa a constatat că probele de gheață conțineau până la 12.000 particule microplastice pe litru, de două până la trei ori mai mari față de măsurătorile anterioare ale echipei.
Gunnar Gerdts, unul dintre autorii studiului de la AWI, a declarat pentru Newsweek că aceste valori au fost „extraordinar de mari”. „La început am fost surprins de faptul că, de obicei, nu găsim cantități atât de mari în alte zone, de exemplu în Marea Nordului etc.”
Majoritatea acestor microplastice au dimensiuni microscopice, 67% dintre acestea măsurând mai puțin de 50 micrometri. Acest lucru este îngrijorător, potrivit cercetătorilor, deoarece înseamnă că ar putea fi ușor ingerate de microorganismele arctice și de a intra în acest fel în lanțul alimentar, cu potențialul de a ajunge la oameni.
În prezent, efectele consumului de microplastic asupra sănătății animalelor marine și a oamenilor nu sunt clare, deoarece cercetările în acest domeniu încă lipsesc. Iar majoritatea studiilor care s-au desfășurat sunt experimentale sau lucrează cu concentrații de microplastice nerealist de înalte, potrivit lui Melanie Bergmann, un alt autor al studiului de la AWI.
Cu toate acestea, „știm până acum că 1.465 de specii sunt afectate de gunoi și microplastice într-un fel sau altul, prin ingestie sau colonizare a materialului plastic”, a declarat ea pentru Newsweek. „Acest număr crește tot timpul. Când mâncăm pește sau mai ales animale pe care le consumăm întregi, cum ar fi midiile, putem consuma și microplastice și toxinele asociate”
De unde provin micoparticulele de plastic
Cercetatorii au analizat, de asemenea, compoziția microplasticului pe care l-au gasit, pentru a vedea posibilele surse de proveniență. Au fost identificate cel puțin 17 tipuri diferite, inclusiv materiale de ambalare, cum ar fi polietilenă și polipropilenă, vopsele, nailon, poliester și acetat de celuloză – care se utilizează la fabricarea filtrelor de țigări.
Procentul ridicat de particule de vopsea și nailon ar putea să provină de la navele de transport maritim cu activități intense din unele părți ale Arcticului, conform studiului, în timp ce o mare parte din particulele de polietilenă sunt probabil reziduuri ale așa-numitului „Marele petic de gunoi al Pacificului”. Oamenii de știință cred că aceste particule sunt transportate de curenții oceanici de-a lungul strâmtorii Bering spre Polul Nord.
Studiul arată, de asemenea, modul în care gheața poate transporta cantități mari de microplastice în regiunea arctică timp de mai mulți ani, înainte de a le depozita când se topește. Totuși, este încă neclar dacă particulele depozitate rămân în Polul Nord, sunt transportate mai departe spre sud sau se scufundă în ape mai adânci.
Posibile soluții pentru reducerea cantității de microplastic din oceane
Deci, care sunt premisele cele mai recente cercetări cu privire la reducerea cantității de microplastice pe care le pompăm în mare?
În regiunea arctică, cel puțin, Bergmann consideră că reducerea impactului transportului maritim și a pescuitului ar fi utilă.
„În această parte a lumii, navele trebuie să spargă gheața și, prin urmare, probabil apa absoarbe o cantitate mai mare de vopsea de pe navă față de alte locuri din lume, astfel încât utilizarea altor vopsele ar putea ajuta”, a spus ea.
Totodată, cercetătoare crede o parte din microplastic provine și de la uneltele de pescuit folosite în zonă, astfel că industria pescuitului ar trebui să reducă din numărul uneltelor pe care le pierd în apă, dar și să își schimble plasele de pescuit cu unele care nu pierd particule.
„Totuși, deoarece cea mai mare parte a poluării este probabil transportată spre nord prin Atlantic, trebuie să ne asigurăm că ne reducem intrările în aval în Europa, dar și cât mai departe de SUA și America de Sud, unde am găsit de asemenea obiecte de gunoi pe plajele arctice. Dacă nu diminuăm producția de plastic, problema va crește”.
