Microparticulele de plastic se infiltrează peste tot în oceanele lumii şi poluează chiar şi unul dintre ecosistemele terestre cele mai îndepărtate, în Antarctica, conform unui studiu publicat în jurnalul științific Biology Letters.
Cercetătorii au descoperit pentru prima data fragmente de polistiren în mici organisme terestre.
Particule de plastic au fost deja descoperite în organisme vii din toate colţurile oceanelor şi chiar în zonele profunde din Groapa Marianelor, cel mai adânc loc cunoscut.
„Materialele plastice intră astfel în rețelele de hrană terestră din Antarctica și reprezintă un nou potențial factor de sres pentru ecosistemele polare care se confruntă deja cu schimbările climatice și activitățile umane în creștere”, au spus autorii studiului.
Echipa de cercetare, condusă de Universitatea din Siena, din Italia, a colectat organisme dintr-o bucată de spumă de polistiren care a fost acoperită cu mușchi și licheni pe Insula Regelui George. Potrivit cercetătorilor, insula este una dintre regiunile cele mai contaminate din Antarctica din cauza prezenţei staţiilor de cercetare ştiinţifică, a infrastructurilor militare şi chiar a turismului.
Cercetătorii au prelevat dintre roci o bucată de polistiren expandat acoperită cu microalge şi licheni, hrana preferată de Cryptopygus antarcticus, care se numără printre puţinele organisme capabile să supravieţuiască în condiţiile climatice din Antarctica.
Organismele mici sunt frecvent „speciile dominante” din zonele Antarcticii care nu sunt acoperite de gheață, alimentându-se de obicei cu licheni și micro-alge.
Colembolele de pe acest fragment au fost analizate cu ajutorul tehnicilor de imagistică în infraroşu, care au făcut posibilă detectarea ”fără echivoc” a urmelor de polistiren în intestinele acestor mici vieţuitoare, care sar precum puricii.
Faptul că aceste colembole, prezente în număr mare pe suprafeţe din Antarctica – zonele neacoperite cu gheaţă, care reprezintă mai puţin de 1% din teritoriu – ”ingerează microplastic înseamnă că aceste materiale create de om au pătruns adânc în lanţul trofic de suprafaţă”, au precizat autorii.
Cercetătorii au subliniat că această problemă este reprezentată în special de polistirenul expandat, a cărui structură poroasă permite ataşarea muşchilor şi microalgelor care atrag alte organisme.
Efectele ingerării particulelor de microplastic de către vieţuitoare, marine sau terestre, sunt încă puţin cunoscute, iar echipele din întreaga lume încearcă să evalueze impactul produselor chimice asociate materialelor plastice sau al agenţilor patogeni care se pot ataşa de deşeurile plutitoare.
Autorii studiului au făcut apel, totodată, la continuarea cercetărilor asupra consecinţelor ingerării plasticului de către colembole şi prădătorii acestora.
