Infrastructura proasta, relatia complet deficitara cu autoritatile, lipsa sigurantei si a educatiei sunt cateva dintre problemele discutate in cadrul dezbaterii pe care Think Outside the Box (TOTB) si Asociatia ROI au organizat-o cu unii dintre cei mai activi promotori ai mersului pe bicicleta din Romania.
Ce ne doare cel mai tare?
Indiferent care ar fi posibilele probleme din randul biciclistilor romani, discutiile ajung aproape inevitabil la relatia cu autoritatile. Potrivit TOTB, niciuna dintre organizatiile sau asociatiile prezente la intalnirea de la ROI nu are experiente usoare cu administratia locala, in special cu cea din Bucuresti. Pentru relatia cu autoritatile, pe care organizatii ca OPTAR le are in vizor de cativa ani, e nevoie de solidaritate, de timp si, mai ales de rabdare.
”Nu putem cere rezolvarea tuturor problemelor, ci sa stabilim una punctuala” e de parere Corneliu Belciug de la Green Revolution, citat de TOTB. ”Trebuie sa ne hotaram foarte punctual ce anume trebuie sa comunicam autoritatilor, nu cum. Urmeaza sa publicam un studiu la nivel national, referitor la probleme biciclistilor din mediul urban. Pe baza acestui studiu, vom vedea care sunt adevaratele problemele ale tuturor. Biciclistul este privit, ca statut, undeva sub pieton. E injurat de soferi ca merge pe strada si de pietoni, ca merge pe trotuar.”
Dupa dificultatile legate de relatia cu autoritatile, care nu sunt nici receptive si nici eficiente in cele mai multe dintre cazuri, o alta chestiune recurenta este una conexa: infrastructura care fie lipseste, fie este complet neadecvata. Lipsa infrastructurii potrivite este strans legata de problema sigurantei, alimentata si de o educatie precara a societatii in ceea ce priveste mersul pe doua roti. Oana Deliu, de la Velo Bello, accentueaza ca problema sigurantei este mult mai accentuata in randul biciclistelor, unui chestionar realizat in randul femeilor care merg pe bicicleta.
”Nu problema infrastructurii e asa de mare, cat cea a educatiei,” este o parere raspandita. Lena, de la Asociatia Bate Saua, confirma ca mentalitatea ar putea schimba multe: ”De la copii, la oameni politici, toti ar trebui sa fie informati si mai bine educati. Bate Saua am avut actiuni intensive in scoli, licee, facultati.” De asemenea, asociatia organizeaza si cursuri de mers pe bicicleta pentru adulti, care ar putea duce la responsabilizarea in trafic. Multe dintre programe sunt realizate pe baza de voluntariat, insa, dupa cum remarca si Marian Ivan, ”desi educatia se poate face cu zero lei, nu poate fi realizata pe termen lung.”
In ceea ce priveste campaniile de informare realizate de autoritati, acestea sunt fie foarte slab reprezentante, fie costisitoare si lipsite de vizibilitate. Un exemplu invocat au fost actiunile RATB, care ”au rulat multi bani europeni pentru actiuni aproape invizibile.” Reprezentatul Ministerului Transportului care ni s-a alaturat la dezbatere este destul de sceptic referitor la implicarea insitutiei pe care o reprezinta in campanii de constientizare de mare amploare: ”Ministerul nu va promova la TV mersul pe biciclete, insa voi, asociatiile, puteti. Fara o lege, nu putem misca prea mult.” Dupa cum remarca cineva din public, ”Institutiile se gandesc la biciclete, nu la oameni.”
Standardul pentru pistele de biciclisti, marul discordiei
In acest moment, una dintre chestiunile cele mai arzatoare pentru biciclistii din Romania este schimbarea standardelor pentru pistele de biciclete. Subiectul a aprins, de altfel, discutia de asta-seara, dupa ce Marian Ivan a prezentat ultimele detalii despre evolutie adoptarii noului stas. Acesta refera la cat de lata e pista, cat de inalta e bordura, la ce distanta de axul drumului trebuie sa fie s.a.m.d. ” A fost ales standardul german , cel mai probabil din cauza ca un vorbitor de limba germana l-ar putea traduce bine. Nimeni nu s-au intrebat insa daca este potrivit contextului nostru. Pe de alta parte, daca iei un sistem complet, acesta a prevazut absolut tot dinainte. Standarul va fi prezentat comisiei de specialitate, care il transmite tuturor constructorilor. Odata ce se constata probleme, standardul va fi schimbat si adaptat. Nu este o lege, ci un standard,” spune Marian Ivan.
Ideea implementarii unui standard importat nu intarzie sa ridice obiectii. ”Ar trebui conslutati in primul rand biciclistii. Care sunt tiparele lor de deplasare, care le sunt obiceiurile? Daca luam modelul olandez, de pilda, fara macar un sondaj, lucrurile vor fi sortite esecului. Constructorul nu trebuie consultat in elaborarea pistelor, ci publicul,” cred organizatorii Primei Evadari.
Faptul ca acest standard nu este o lege, c un document tehnic, presupune insa ca in adaptarea lui se poate implica orice. ”Legea trimite, intr-adevar la document, dar acesta din urma se poate schimba saptamanal”, spune reprezentantul OPTAR, completand: ”Maine, putem depune un document pe masa asociatiei care se ocupa de aceste standarde, ba chiar putem deveni membri ai acestei asociatii. Odata ce am constata ca exista nereguli, ne putem implica in elaborarea si schimbarea acestui standard.” Dupa ce acest subiect monopolizeaza discutia pentru o buna bucata de vreme, bicilistii activisti cad de acord ca ar fi nevoie de o intalnire separata doar pentru dezbaterea acestui subiect.
Cicloturismul sustinut prin doua studii
Atat Mircea Crisbasanu, cat si Alex Boia, promotor independent al cicloturismului, sunt de parere ca lipsesc traseele amenajate si, mai ales, indicatiile si marcajele. ”Poti construi infrastructura de asa natura, astfel incat sa poti atrage turisti. Am cateva mii de kilometri la bord si, totusi, anul trecut cand am fost pe trasee, mi-a fost frica. Exista portiuni de drum foarte lungi, de cateva zeci de kilometri, unde nu intalnesti nicio asezare, iar un alt exemplu care arata ca infrastructura chiar conteaza este faptul ca pana li multe dintre drumurile asfaltate sunt discontinue. Te trezesti dintr-o data ca nu mai ai un drum pe care sa-ti poti continua drumul in bune conditiia,” spune Alex.
Reprezentantul de la Ministerul Turismului recunoaste ca ”ministerul n-a prea facut nimic pentru sustinerea cicloturismului, insa a realizat doua studii pentru doua trasee, urmand sa amenajeze lucrari de amenajare. Insa asteptam sa avem o noua lege, care depinde la randul ei de o noua lege a turismului. Cele doua studii au dus insa la crearea unor baze de date. Exista posibilitatea ca marcarea acestor trasee sa fie posibila si fara o lege speciala.”
O idee ar fi ca aceste baze de date sa fie puse la dispozitia publicului, pentru a realiza harti ale traseelor. De asemenea, ar fi nevoie de implicarea unor programatori, care sa mapeze aceste trasee sau de realizarea unor site-uri dedicate unor trasee specifice. ”Chiar daca pe Internet strainii sunt pusi in garda fata de inconvenientele din Romania, de la infrastructura, la soferi agresivi si caini, conteaza enorm ca turistii care vin sunt extrem de bine primiti oriunde ajungem,” povesteste Mircea Crisbasanu, care a insotit multi calatori biciclisti straini prin Romania. De asemenea, conteaza si feedbackul celor care vin aici si au experiente placute.
O alta componenta esentiala ar fi amenajarea mai multor vagoane de tren unde sa poata fi transportate bicicletele. Momentan, doar cateva trenuri au asemenea vagoane, iar rutele lor sunt foarte putine.
