Permafrostul din zona arctică stochează cantități imense de mercur natural, conform unei noi descoperiri care are implicații majore pentru sănătatea umană și ecosistemele lumii.
În cadrul unui nou studiu, cercetătorii de la U.S. Geological Survey (USGS) au măsurat concentrațiile de mercur din permafrostul aflat în Alaska, estimând cantitățile de mercur stocate în regiunile nordice înghețate de la ultima eră glaciară și până în prezent. Rezultatele analizei arată că solurile de permafrost nordice stochează aproape de două ori mai mult mercur decât stochează împreună restul solurilor, oceanul și atmosfera.
Dezghețarea permafrostului va duce la eliberarea mercurului în mediu
Oamenii de știință sunt îngrijorați de noua descoperire, în condițiile în care schimbările climatice contribuie la dezghețarea accelerată a permafrostului. Cantități mari de mercur ar putea fi eliberate odată cu topirea gheții, contaminând apele din jur și afectând ecosistemele, precum și populațiile indigene din zonă.
Mercurul este o substanță toxică pentru animale și oameni, afectând sistemul nervos și reproductiv. Substanța se acumulează în lanțurile trofice acvatice și terestre. Dacă mercurul este transportat prin ape, ar putea fi transformat de microorganisme în metil mercur, o toxină periculoasă care cauzează boli grave ale sistemului nervos la animale. Mercurul care ajunge în atmosferă poate călători distanțe mari, afectând comunități și ecosisteme aflate la mii de kilometri distanță.
Paul Schuster, hidrolog la USGS și coordonator al studiului, speră că rezultatele studiului vor încuraja legislatorii și oamenii de știință să facă mai multe cercetări asupra acestei descoperiri.
“24% din toate solurile din emisfera nordică sunt permafrost și conțin o cantitate imensă de mercur stocat. Ce se întâmplă dacă permafrostul se dezgheață? Cât de mult va afecta lanțurile trofice? Acestea sunt întrebări de ansamblu la care trebuie să răspundem.”
Oamenii de știință au găsit 793 de gigagrame de mercur (mai mult de 50 de milioane de litri) stocat în solurile de permafrost, însemnând de zece ori mai mult mercur decât toate emisiile cauzate de om în ultimii treizeci de ani. Solurile înghețate și dezghețate din regiunile de permafrost nordice au împreună 1.656 gigagrame de mercur, fiind cel mai mare rezervor natural de mercur din lume.
Populațiile indigene din zona arctică, cele mai vulnerabile
Comunitățile rurale din Alaska sunt cele mai expuse contaminării cu mercur. Edda Mutter, cercetător la Yukon River Inter-Tribal Watershed Council, a atras atenția asupra pericolului înfruntat de ecosistemele și de comunitățile locale din emisfera nordică.
„Comunitățile rurale din Alaska și alte zone nordice au un stil de viață de subzistență, făcându-le vulnerabile la contaminarea hranei lor cu metilmercur. Sursele de hrană sunt importante pentru sănătatea spirituală și culturală a nativilor, așa că acest studiu are implicații majore asupra economiei și sănătății pentru această regiune din lume.”
Mercurul natural găsit în atmosferă se leagă de materialele organice din sol, este îngropat de sedimente și îngheață în permafrost, unde rămâne stocat mii de ani dacă nu este afectat de schimbări ca dezghețarea permafrostului.
